Alexis - povesti scurte

Alexis · Trimis: 06/03/2008 16:19 Titlul subiectului: Alexis - povesti scurte

Ok, deci am acord de la Shena.

Ce o sa postez aici o sa fie doar povesti scurte, chestii care imi vin in minte si le mazgalesc pe foaie. Nu o sa dezvolt nimic de pe aici.

Enjoy. :-D

So, za first e structurata in mai numeroase parti.

Nightmare

01

Este ciudat cateodata cum o simpla intamplare, o singura noapte, un redus drum poate schimba iremediabil ceva in noi... O spaima pe care am trait-o la lumina focului de tabara pe cand auzeam povestile de groaza, un fior rece pe sira spinarii care ne ingheta pentru cateva clipe... O tresarire... Moartea cuiva...

Toti credem ca asa ceva nu ni se poate intampla noua... Ne credem invincibili sau extraordinar de greu de atins dar adevarul e ca vom cadea la cea mai usoara piedica a vietii... Gandurile cu care suntem nevoiti sa ne confruntam zi de zi... probleme din cauza lipsei banilor sau a iubirii neimpartasite... Toate astea par nimicuri fata de adevaratele necazuri... Fata de fiorii pe care ii simtim la apropierea mortii... A unei morti violente si groaznice... Chinuiti suntem mereu... Dar putini stiu ce inseamna cu adevarat suferinta.

Povestea mea incepe in acea zi fatidica de decembrie cand m-am hotarat sa ii fac o vizita vechiului meu prieten...

El locuia intr-un castel vechi si darapanat dintr-un sat indepartat de munte. Ninsese cu cateva zile in urma si zapada nu apucase sa se topeasca peste tot. Neprevazator, cum obisnuiam sa fiu, nu mi-am luat nici calauza si nici macar o harta. Tot ce aveam la mine era o cutie de chibrite si cateva tigari precum si valiza de calatorie. Aveam de gand sa raman cateva zile la prietenul meu si apoi sa plec din nou in calatorie, cum obisnuiam adeseori. Portofelul era doldora de bani si cecuri de calatorie. Imi cumparasem de la un satean o pusca impotriva lupilor.

Ajunsesem pe la opt seara in satul din apropierea castelului si ma hotarasem sa merg pe jos pana la prietenul meu pentru a scuti banii. A fost o greseala... La munte se intuneca repede si era deja demult intuneric cand pornisem cu chiu cu vai pe drumul inzapezit, tragand cu greu valiza. Cerul era senin si puteam deslusi stelele iar luna imi lumina drumul. Imi amintesc ca unul dintre sateni imi daduse un felinar si imi zisese cuvinte intr-o limba pe care nu o cunosteam. Parea un avertisment dar nu l-am luat in seama. Eram increzator in fortele proprii si in afara lupilor, nu vedeam alt pericol. Dar pentru lupi aveam pusca...

Mergeam cu greu prin zapada si ma orientam cu greu, incercand sa nu pierd drumul. Frigul devenea din ce in ce mai taios, iar eu simteam cum extremitatile imi inghetau tot mai tare. Speram sa ajung mai repede la castel si sa ma incalzesc la un foc vesel dar drumul parea sa fie tot mai lung. Eram inghetat si ma gandeam tot mai serios sa ma intorc dar nu eram sigur ca as fi nimerit drumul inapoi. Incepeam sa regret decizia stupida pe care o avusesem sa il vizitez pe prietenul meu.

Rosu la fata si cu caciula trasa pe ochi eram totusi infrigurat si imi pierdeam speranta ca as mai ajunge vreodata la tinta cand, deodata, parca de nicaieri, rasari in fata mea castelul vechi si darapanat pe care mi-l aminteam. O singura lumina sclipea plapanda la unul dintre geamuri, la etajul I, parand sa sfideze vremea urata de afara. Am inaintat cu speranta reinnoita pana la usile grele de fier de la intrare si am batut cu putere. Sunetul rasuna lugubru spargand tacerea de pana atunci. Dar nici un alt zgomot nu il urma... Totul fu invaluit in tacere... Am batut din nou... iar si iar... disperat aproape. In sfarsit... un zgomot ca de drug dat la o parte se auzi din spatele usilor masive. Apoi una dintre ele se deschise usor cu un scartait ingrozitor si in fata mea am vazut o aratare care ma sperie.

_________________
"Those who dream by day are cognizant of many which escape those who dream only by night." - Edgar Allen Poe
Citesc:
*Stephanie scrie... o carte?**Rai si Iad - in combinatii ... ciudate**Ashtray Heart**Save a broom, ride a wizard**Foreign Land**Regis de Aeternum : Cartile Vrajitorului**Cursed**Two souls, one body**Killing me softly**The Coven*
Scriu:
Jeux a la magie cu Sushena

Alexis - povesti scurte Alexis - povesti scurte

Ocupata cu scoala si serviciul. Sorry ca nu pot comenta cat doresc la ficurile pe care le urmaresc. Nu am reusit nici sa citesc in ultimul timp. Dar promit sa imi iau revansa cand am timp.

emergency_e.x.it · Trimis: 08/03/2008 13:42 Titlul subiectului:

O spaima pe care am trait-o la lumina focului de tabara pe cand auzeam povestile de groaza, un fior rece pe sira spinarii care ne ingheta pentru cateva clipe... O tresarire... Moartea cuiva...

mi'a placut partea asta...

ai talent si astept in continuare alte
scurte povesti :>
_________________
<center> "La parter e o familie ce ma asteapta cu sufletul deschis..ar trebui sa stie ca pe al meu de mult mi l-am inchis. "
by Anna</center>
[url=http://fairy-fic.myforum.ro/privesc-in-intuneric-vt1103.html] Alexis - povesti scurte Alexis - povesti scurte

[/url]
Citesc :Farewell Amy(+18),Katiusha,Above and beyond

Andrada · *fairy* Data inscrierii: 17/Iul/2007 Mesaje: 374

extrem de captivanta intreaga poveste.. m-ai lasat atarnand tocmai la punctul culminant..
atrage nespus de mult stilul de a scrie, imi place exprimarea, nici prea numeroase descrieri, iar actiunea curge fluent.. :-)

waiting for more
_________________
Ma plouă pe aripi şi mă scufund în somnifer
Absentă de la lecţia despre cum se ucide
Cu amortizare sentimentul nedescris
Nu ştiai? Plouă, şi e în tăcere ascuns sensul.

Alexis · Trimis: 12/03/2008 17:19 Titlul subiectului:

02

Un barbat imbracat cu o livrea de moda veche statea in pragul usii. Parul alb si rar era lipit de crestetul capului si ochii verzi si sinistri se rotira in cap privindu-ma cu suspiciune. Mainile scheletice tineau usa in timp ce i-am spus cine sunt. Un zambet aproape imperceptibil, care in acel moment imi scapa, ii flutura pe buzele subtiri si crapate. Parea o aratare intoarsa din mormant si acum, ca imi amintesc, imi vine sa cred ca se bucurase ca venisem... Se feri din calea mea si imi facu semn sa intru. Zgribulit, am intrat si m-am uitat rapid dupa un foc. Dar aratarea nu ma baga in seama. Inchise usa si puse la loc drugul enorm. Apoi se intoarse spre mine si imi facu din nou semn... de data asta ca sa il urmez.

L-am urmat prin multele coridoare ale castelului urcand pe niste scari subrede. Valetul... caci banuiam ca asta este, se opri in fata unei usi inalte, care odata fusese alba dar de pe care acum se cojise vopseaua. O deschise, fara sa bata mai intai, si apoi se dadu la o parte din cadrul usii. Nu mai asteptam alt semn de poftire... vazusem deja focul din semineu arzand vesel.

Am intaintat, trezindu-ma chiar in incaperea unde vazusem luminita. In geamul din fata mea, aproape de semineu, se afla un felinar care ma duse cu gandul la un far... facut parca ca sa atraga calatorii rataciti si nestuitori... asa ca mine. M-m dezmeticit insa repede si am vazut intr-un fotoliu pe vechiul meu prieten.

Acesta se ridica si veni in intampinarea mea, imbratisandu-ma calduros. Zambetul de pe fata sa era atat de molipsitor incat am uitat pe data greutatile drumului, mai ales ca acum eram atat de aproape de foc. Ne-am tras amandoi fotoliile langa foc si ne-am apucat de povestit. Povesteam ba de una ba de alta cand deodata am realizat cat de tarziu era. Ne-am urat seară buna si am iesit, precedat de valet, care ma conduse la camera mea.

Aceasta se afla intr-o alta aripa a castelului. Cand am intrat in camera m-am bucurat sa vad focul arzand in semineu. M-am dezbracat, luandu-mi pijamaua pe mine si m-am pus in pat, cu o carte in mana, decis sa citesc cateva randuri inainte de culcare. Lumanarea pe care mi-o daduse valetul o pusesem deja pe noptiera. M-am strecurat in asternuturile reci dar imbietoare si am deschis cartea.

Nu am apucat insa sa citesc decat vreo doua randuri cand o pala de vant... venita de nicaieri imi stinse lumanarea. Contrariat m-am ridicat si am verificat geamul. Insa acesta era bine inchis. M-am uitat dupa alta lumanare sau dupa ceva cu care sa aprind focul dar nu am gasit nimic. Ma pregateam sa iau un taciune ca sa aprind lumina dar chiar atunci un fulger a brazdat cerul urmat numaidecât de un bubuit infernal. M-am oprit cateva clipe in loc si mi-am indreptat privirile catre fereastra luminata de o stralucire rece si sumbra. Era sa cad de uimire. Geamul, pe care il verificasem cu cateva secunde inainte era larg deschis iar perdeaua flutura din cauza vantului viguros care batea afara. Nu auzisem deloc cand anume se deschisese geamul... si nici nu vazusem cum... Am pus intamplarea pe seama vantului, am inchis geamul si m-am hotarat sa ma duc la culcare.

Strecurat in asternuturi eram pe cale sa atipesc cand un bubuit puternic in usa de lemn rasuna in odaie. Speriat, fara sa imi dau seama ce s-a intamplat m-am ridicat din pat si am deschis usa. In pragul ei statea valetul cu o cana de ceai. Visam? Nu stiu nici acum daca intamplarile traite in acea noapte au fost aievea sau doar fantasme. Imi amintesc de figura scheletica si infioratoare a valetului care imi intindea ceasca de ceai. L-am luat fara intrebari... credeam ca visez... Valetul a mormait ceva despre faptul ca ma va ajuta sa dorm mai bine... Asa s-a si intamplat. Imediat ce am baut ceaiul am cazut pe jos... intr-o uitare neagra...

... next week: partea a treia si ultima. :-D

_________________
"Those who dream by day are cognizant of many which escape those who dream only by night." - Edgar Allen Poe
Citesc:
*Stephanie scrie... o carte?**Rai si Iad - in combinatii ... ciudate**Ashtray Heart**Save a broom, ride a wizard**Foreign Land**Regis de Aeternum : Cartile Vrajitorului**Cursed**Two souls, one body**Killing me softly**The Coven*
Scriu:
Jeux a la magie cu Sushena

Ocupata cu scoala si serviciul. Sorry ca nu pot comenta cat doresc la ficurile pe care le urmaresc. Nu am reusit nici sa citesc in ultimul timp. Dar promit sa imi iau revansa cand am timp.

Andrada · *fairy* Data inscrierii: 17/Iul/2007 Mesaje: 374

mi-a placut foarte mult.. ma tine 'cu sufletul la gura'.. astept fracțiune a treia.. mintea mea ma duce automat cu gandul la vampiri, dar astept sa vad care deznodamantul povestii
_________________
Ma plouă pe aripi şi mă scufund în somnifer
Absentă de la lecţia despre cum se ucide
Cu amortizare sentimentul nedescris
Nu ştiai? Plouă, şi e în tăcere ascuns sensul.

Alexis · Trimis: 20/03/2008 17:04 Titlul subiectului:

Last part:

Cand m-am trezit vederea imi era incetosata si nu imi simteam incheieturile. Frigul imi patrundea in oase prin hainele subtiri. Suvitele ude imi cadeau pe ochi. Cand am reusit sa deslusesc cate ceva am realizat ca ma aflu intr-o incapere de piatra, intunecoasa si rece. Eram perfect imbracat, desi nu imi amintesc cand m-am imbracat. Mainile imi erau legate deasupra capului cu catuse de fier si un lant gros si lung trecut printr-un inel aflat undeva deasupra mea. Nu imi dadeam seama cum ajunsesem acolo si am strigat dupa ajutor.

Un scrasnet mi-a dat de veste ca fusesem auzit. Am auzit scartaitul unei usi si m-am uitat in jurul meu dar nici o lumina nu ma lasa sa ma orientez. Eram intr-un intuneric complet, lipsit de simtul vazului. Simteam podeaua de piatra si peretii mai mult decat ii vedeam. Un hohot indepartat de ras si un tipat de durere mi-au atras atentia. Sunetele se apropiau de mine...

Cu un scartait usa de la incaperea unde ma aflam... carcera mai bine zis... se deschise, dand la iveala o geana de lumina slaba. Dar in acea lumina am recunoscut doua siluete. Una dintre ele parea impunatoare dar ingrozitor de slaba. Aceasta statea in picioare, tinand de un lant pe cealalta. Cea care se tara era mai bine facuta, dar mai scunda... am recunoscut in acea silueta pe vechiul meu prieten. Era tinut cu catuse ca ale mele si un lant la fel de lung de silueta inalta... silueta valetului.

Acesta il impinse la picioarele mele si am vazut cu groaza ca fata bărbatului meu era desfigurata de taieturi si vanatai. Unul dintre picioare era rupt si un umar dislocat. Fiinta de la picioarele mele nu semana deloc cu cel care ma intampinase cu plăcere in seara de dinainte. Dar l-am recunoscut dupa ochi. Aceasi ochi caprui pe care mi aminteam. Dar licaririle de veselie disparusera din ei lasand loc unei apatii si frici fata de cel care il chinuia cu cruzime. Parea un copil asa cum se ghemui langa mine, scancind jalnic.

Cel care il chinuise lansa alt hohot de ras, la fel de groaznic ca si precedentul apoi iesi, incuind dupa el usa grea. Am incercat sa imi desfac catusele dar acest lucru s-a dovedit imposibil. Vroiam sa ies din acea incapere, din acea casa de nebuni... Nu stiam daca ma mai aflu inca in castel si nici de ce ma afla in dispoziția asta. Il priveam cu mila pe prietenul meu si ma intrebam ce naiba avusese omul acela... bestia de fapt... cu el... de ce il chinuise, de ce il desfigurase in halul asta?

Dupa cateva ore, din cate mi-am dat seama, calaul s-a intors, avand aceasi privire dementa. Cred ca se pregatea sa ma ia pe mine la rand si sa ma chinuie ca si pe prietenul meu. Dar, in schimb acesta a indreptat catre prietenul meu o pusca... aceasi cu care venisem eu si pe care i-o dadusem in holul castelului. Fara remuscari... fara intrebari... apasa pe tragaci si glontul patrunse direct in pieptul bietului nefericit de langa mine. Instantaneu aproape... inceta sa mai respire... Murise.

Apoi dementul isi indrepta privirile catre mine. Arunca pusca si isi lua de la gat o cheie grea prinsa de un lant. Imi desfacu catusele si incerca sa ma loveasca. Nu inteleg nici acum de ce nu m-a lovit inainte de a-mi desface lanturile. Nu eram chiar atat de slab de inima pe cat isi inchipuia. Imediat ce am avut mainile libere m-am aruncat asupra sa si l-am impins. A cazut si a dat cu capul de perete, ramanand inconstient acolo.

M-am ridicat cu greu si am privit catre prietenul meu. Am verificat dar nu mai avea puls. Am luat pusca de pe jos si, trecand peste dementul care zacea inca inconstient, am rupt-o la fuga pe coridorul din fata mea.

Am ratacit cateva minute bune prin labirintul coridoarelor, dandu-mi seama ca ma aflu inca in castel. Am gasit intr-un sfarsit iesirea si am fugit catre sat, sperand sa gasesc acolo ajutor.

Afara ningea, era inca noapte si intunericul care ma inconjura m-a speriat pentru o clipa. Dar in minte mi-au venit ochii verzi si dementi ai acelui nebun si am fugit.

Fugeam de un timp bun cand am auzit in spatele meu un bubuit foarte puternic. M-am intors si am vazut pe cer, deasupra copacilor, o palalaie enorma... Castelul luase foc. Nu am mai stat sa privesc. Satul era aproape. Am fugit iar...

Eram din ce in ce mai slabit dar am ajuns cu bine in sat si acolo am fost adapostit de sateni. Cativa, care vorbeau limba mea, mi-au povestit ca ultima data cand ma vazusera fusese acum doua saptamani... Zacusem inconstient timp de doua saptamani si nici macar nu imi dadusem seama de acest lucru. Le-am spus de acel nebun de la castel si de moartea prietenului meu si au acceptat sa mearga acolo in zori.

In zori i-am insotit dar tot ceea ce am gasit au fost ruinele castelului... I-am ajutat si am rascolit impreuna cu ei daramaturile. Nici urma de cadavrul prietenului meu. Disparuse fara urma... la fel ca si cel care il chinuise. Mi-am bagat mainile in buzunare ganditor... Fara sa vreau am dat peste ceva de carton. Am scos afara o cutie de chibrite...

Oare daca as fi aprins atunci lumanarea cu aceste chibrite... poate valetul nu mi-ar fi dat ceaiul... Poate nimic nu s-ar fi intamplat. Cat de numeroase nimicuri ne aducem aminte dupa cei la care am tinut ne-au parasit...

Inca ma intreb daca a fost un vis... un cosmar... sau o intamplare adevarata... Dar stiu, in strafundurile sufletului meu ca nu am visat. Totul s-a intamplat aievea...

Nu sunt teribil de mandra de felul in care am scris povestirea asta. As putea spune ca a fost printre primele pe care le-am scris si ca a fost scrisa in cateva ore pentru un proiect la romana care trebuia predat a doua zi, dar nu e o scuza. Stilul meu s-a schimbat îndeajuns de mult acum, dar sper ca v-a placut. Saptamana viitoare o sa pun alta poveste, mai noua. *hugs*
_________________
"Those who dream by day are cognizant of many which escape those who dream only by night." - Edgar Allen Poe
Citesc:
*Stephanie scrie... o carte?**Rai si Iad - in combinatii ... ciudate**Ashtray Heart**Save a broom, ride a wizard**Foreign Land**Regis de Aeternum : Cartile Vrajitorului**Cursed**Two souls, one body**Killing me softly**The Coven*
Scriu:
Jeux a la magie cu Sushena

Ocupata cu scoala si serviciul. Sorry ca nu pot comenta cat doresc la ficurile pe care le urmaresc. Nu am reusit nici sa citesc in ultimul timp. Dar promit sa imi iau revansa cand am timp.

Andrada · *fairy* Data inscrierii: 17/Iul/2007 Mesaje: 374

tare captivant sfarsitul... povestea este destul de alerta si plina de intamplari, dar in acelasi timp metaforica si cu semnificatii multiple.. totusi, am ramas cu cateva curiozitati, dar acestea vor fi umplute de propria mea imaginatie.. :-D

mai astept alte povestiri scurte
_________________
Ma plouă pe aripi şi mă scufund în somnifer
Absentă de la lecţia despre cum se ucide
Cu amortizare sentimentul nedescris
Nu ştiai? Plouă, şi e în tăcere ascuns sensul.

Alexis · Trimis: 27/03/2008 16:22 Titlul subiectului:

Simt ca tot ceea ce reprezint eu imi scapa printre degete... Incetul cu incetul cresc si ma pierd in valtoare... Simt cum nu ma pot ridica la suprafata... cum ma inec... Sentimentul care imi apasa pieptul e groaznic. Simt ca nu il pot controla si ma urasc pentru asta. E vina mea, in fond. As fi putut sa recapat controlul asupra mintii mele usor dar am favorit sa ma las dusa de curent. Anul asta nu am facut aproape nimic. Ma uit in urma si ma inspaimant... Ceea ce am facut pana acum e egal cu zero daca nu reusesc sa ma redresez... sa ma ridic la suprafata. Ceva atat de simplu precum o nota mica ma face sa imi pun intrebarea: "Cand m-am schimbat atat de mult incat sa nu imi pese cat iau, daca imi dezamagesc parintii sau pe mine insumi?" Obisnuiam sa ma lupt in felul meu propriu, prin faptul ca eram prima in toate imi dovedeam mie insumi ca nu sunt deloc cum ma descrie lumea... Totusi... si acum lupt... dar arma mea s-a schimbat. Nu mai e mintea... e cuvantul... dar un cuvant prostesc, spus fara sa ma gandesc, starneste hohotele de ras dar nu rezolva nimic. Cateodata imi vin in minte lucruri stupide ca de exemplu ca atunci cand m-am hotarat sa imi las parul lung mi-am pierdut mintea... Stiu ca asta e o prostie dar nu ma pot opri sa nu ma gandesc... Pur si simplu asta imi trece prin minte. Am evoluat in multe feluri... am devenit mai vorbareata, mi-am facut prieteni, am inceput sa sar si eu la bataie, ca sa folosesc expresia asta... am inceput sa cresc... Dar in alte sensuri m-am... micsorat... Simt ca esenta a ceea ce am fost odata s-a pierdut... Sunt o persoana dar parca o parte din mine lipseste... Nu vreau sa redevin ceea ce am fost dar nici sa raman ceea ce sunt acum... Daca as putea fi undeva la mijloc... E trist... Imi ascund atat de bine sentimentele incat prietenii mei rad impreuna cu mine cand fac tampenii... desi in sinea mea eu nu rad... Ei nu isi dau seama... Sunt inconjurata de un înveliș superficial de viata care incearca sa puna stapanire pe mintea si sufletul meu... Imi e scarba de mine insumi! Nu vreau sa fiu asa! La naiba, fata pe care o stiam, cea de altadata, ar fi luptat, s-ar fi redresat cu indiferent ce pret... chiar cu pretul de as fi pierdut prietenii... s-ar fi redresat si ar fi fost ea insasi! Fata de atunci nu mai exista... A crescut si este inconjurata de lucruri stupide si idei superficiale... Dar inauntrul meu inca arde ceva... VREAU sa fiu eu insami! Si o sa fiu! Fie ce o fi, nu conteaza ce voi pierde, nu voi mai dezamagi pe mine, si ceea ce e mai important, nu ma voi mai dezamagi pe mine insami! Voi redeveni... EU!

Ce chestie... ma simt mai puternica chiar si numai din cauza ca am pus aceste ganduri aici... Nu le va citi nimeni si asta ma face sa fiu puternica... E o sansa sa fie aflate dar e prea mica... Ma face sa ma simt vulnerabila si totodata puternica... Am luat o hotarare chiar acum cateva zile... o idee care mi-a incoltit in minte mai demult dar care probabil nu ar fi fost niciodata pusa in practica daca nu erau pur si modest imprejurarile respective... M-am tuns... Pare stupid, nu? Chiar e... Dar ma simt mai bine acum. Am de gand sa fiu din nou in frunte, si de data asta... SA RAMAN ACOLO!

sorry ca nu-s prea activa... imi revin eu in weekend-ul asta si ma revansez.
buh-bye :-)

_________________
"Those who dream by day are cognizant of many which escape those who dream only by night." - Edgar Allen Poe
Citesc:
*Stephanie scrie... o carte?**Rai si Iad - in combinatii ... ciudate**Ashtray Heart**Save a broom, ride a wizard**Foreign Land**Regis de Aeternum : Cartile Vrajitorului**Cursed**Two souls, one body**Killing me softly**The Coven*
Scriu:
Jeux a la magie cu Sushena

Ocupata cu scoala si serviciul. Sorry ca nu pot comenta cat doresc la ficurile pe care le urmaresc. Nu am reusit nici sa citesc in ultimul timp. Dar promit sa imi iau revansa cand am timp.

Andrada · *fairy* Data inscrierii: 17/Iul/2007 Mesaje: 374

suna ca o incursiune, un monolog, o discutie cu tine si cu subconstientul tau.. dorintele exprimate asupra aceea ce ti-ai dori sa fii, si ceea ce esti, sau de fapt ceea ce pari.. toti ar trebui sa incercam macar putin sa ne cunoastem interiorul si sa vedem ce asteptari avem de la noi.. deosebit de frumos.. ilustreaza psihologia umana.. mi-a placut..
_________________
Ma plouă pe aripi şi mă scufund în somnifer
Absentă de la lecţia despre cum se ucide
Cu amortizare sentimentul nedescris
Nu ştiai? Plouă, şi e în tăcere ascuns sensul.

nezumi · Trimis: 20/04/2008 09:02 Titlul subiectului:

Ceva nou pana maine.
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Alexis - povesti scurte Alexis - povesti scurte

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

PrincessLilou · *great wizard* Data inscrierii: 21/Sep/2007 Mesaje: 2942

am citit si eu. mi-a placut întâia poveste. si stilul cum a fost scrisa. e pe intelesul tuturor. as fi vrut totusi sa dezvolti mai mult ideea cu ce s-a intamplat in noaptea respectiva, ce era cu dementul, de ce a facut ce a facut...asa am ramas cu o groaza de intrebari. pana la urma sfarsitul o sa ni-l imaginam cu totii, dar mi-ar fi placut sa stiu cum ti l-ai imaginat tu.
_________________
Alexis - povesti scurte Alexis - povesti scurte

Red and Gold, Cronicile Nimanui, Ashtray Heart

SnoopyCat · *lil' witch* Data inscrierii: 03/Mai/2008 Mesaje: 1707

am citit primele 2 texte..

mi-au placut tare mult,inceputul primului text mi-a adus aminte de o alta poveste....dar nu conteaza...a fost foarte spooky,crepy&co.

in a doua compunere,partea asta>Sunt inconjurata de un strat superficial de viata care incearca sa puna stapanire pe mintea si sufletul meu.<
ma regasesc foarte mult in fiecare pasaj...

ai talent,kida:) ;-)

_________________
<center> Alexis - povesti scurte Alexis - povesti scurte

</center>

Alexis · Trimis: 09/05/2008 18:50 Titlul subiectului:

Sfarsit de an. Iarna acopera totul. Nu doar campiile si dealurile care ma inconjoara sau copacii care la cea mai mica atingere iti acopera capul si umerii cu o mantie alba si rece. Nu... Iarna mi-a patruns in suflet si a racorit totul. Sentimentele imi sunt inghetate iar buzele reci. Gandesc si traiesc. Dar simturile imi sunt moarte.
A mai trecut un an iar fulgii care cad acum croiesc un pod catre noul an. Un an plin de sperante, de bucurii si fericire...
Dar nu si pentru mine.
Existenta mea este stiuta de putini si remarcata de nimeni. Nimeni este atotprezent in viata mea. Singurul prieten. Confident.
Cateodata tradator...
Visam odata la o viata de printesa, la calatorii si aventuri. Acum totul a murit in mine si nimic nu ma poate scoate din dispoziția de... nu melancolie... Nu. As minti daca as afirma ca exista un asemenea sentiment inca viu in sufletul meu. Mai degraba... apatie. Da... Apatie, distantare si pesimism. Totul este in închis la culoare pentru mine. Nimic alb. Nimic gri.
Negru. La fel ca pomii arsi acum de o flacara intunecata.
Negru. Ca si zapada – cenusa care cade acum din cer.
Negru. La fel cu lucrurile care ma inconjoara.
Negru. Culoarea preferata a ciorilor si a vulturilor de prada care roiesc in jurul meu.
Negru.
Ca sufletul meu.
Campul mi se arata din nou la fel de negru. Acoperit insa acum cu cadavre si corpuri in putrefactie. Duhoarea se ridica la cer. Oamenii ard totul in calea lor, ferindu-se de boala. Dar boala ii ajunge. Ii rapune. Iar cadavrele sunt prea multe pentru a mai fi ingropate. Asa ca sunt lasate prada animalelor. Dar numai ciorile si vulturii indraznesc sa ia un întocmai trofeu.
Iar oamenii mor pe capete. Curand doar o singura persoana sta deasupra unui morman fumegand. Mirosul este groaznic dar nimeni nu mai observa.
O singura persoana sta si priveste cum altii mor. Si ea nu moare.
Ea nu poate muri.
Intoarce spatele si pleaca, lasand in urma cadavre si pasari de prada, boli si moarte.
Singurul companion ii este sufletul innegrit si singur. Nimeni o insoteste.

Acea persoana sunt eu...

Asta e rezultatul plictiselii si a unei idei de a scrie ceva diferit de ceea ce scriu de obicei. :closedeyes:

p.s. sa adaug oare ca Bacovia e poetul meu preferat? :lol:

_________________
"Those who dream by day are cognizant of many which escape those who dream only by night." - Edgar Allen Poe
Citesc:
*Stephanie scrie... o carte?**Rai si Iad - in combinatii ... ciudate**Ashtray Heart**Save a broom, ride a wizard**Foreign Land**Regis de Aeternum : Cartile Vrajitorului**Cursed**Two souls, one body**Killing me softly**The Coven*
Scriu:
Jeux a la magie cu Sushena

Ocupata cu scoala si serviciul. Sorry ca nu pot comenta cat doresc la ficurile pe care le urmaresc. Nu am reusit nici sa citesc in ultimul timp. Dar promit sa imi iau revansa cand am timp.

Andrada · *fairy* Data inscrierii: 17/Iul/2007 Mesaje: 374

oarecum macabru.. inceputul m-a racorit si pe mine, avand in vedere caldura de afara.. e elegant scrisa, cuvintele imbinate, dar totusi e prea deprimanta :lol:

uneori circumstantele ne afecteaza multa prea tare de cat ar trebui, sau poate suntem noi prea maleabili
_________________
Ma plouă pe aripi şi mă scufund în somnifer
Absentă de la lecţia despre cum se ucide
Cu amortizare sentimentul nedescris
Nu ştiai? Plouă, şi e în tăcere ascuns sensul.

Alexis · Trimis: 19/05/2008 15:49 Titlul subiectului:

imi repetasem la romana simbolismul si recitisem poezia "Negru" a lui Bacovia... dintr-una in alta... a iesit chestia de mai sus...
Apoi am scris-o si pe cea de mai jos:

Plic, plac. Plic, plac. Plic, plac.
Ploaia bate in geamul deschis, incetisor. Fetita intinde mana-i mica pentru a susține picaturile dar acestea ii scapa printre degete. Un nas mic iasa la iveala si imediat e retras. O picatura destul de mare a cazut direct pe varful lui. Buzele i se deformeaza intr-o grimasa care ii da de veste fetei de langa ea ca o sa planga. Fata o ia in brate si inchide fereastra. Ploaia e interzisa inauntru. Totul e uscat si cald aici.
Fata o lasa in pat pe fetita si o acopera cu paturi groase si pufoase, calduroase, divine pentru o zi de toamna.
Vocea-i lina rasuna in camaruta mica iar focul din vatra isi imprastie lumina si caldura in jur. Fetita adoarme curand iar fata o saruta usor pe frunte.
Apoi pasii i se aud incet pe coridor. Usa camarutei e inchisa iar fata o lasa pe fetita adormita singura.
Invesmantata in mantia de colorit vinului vechi, fata iasa din casa, in ploaie. Plac, plac, plac. Plac, plac, plac. Ploaia s-a intetit. Putina lumina care fusese pe cer cu cateva clipe inainte e inlocuita acum de norii de furtuna, intunecati si vestitori. Fata grabeste pasul. Vantul sufla usor dar cu fiecare pas al fetei pare sa se inteteasca. Intunericul e dens si o inconjoara.
Un urlet indepartat de lup infometat o face sa se opreasca brusc in loc. Gandul la surioara sa, dormind singura intr-o casuta din mijlocul padurii o macina. Dar inimii nu ii poate porunci. El o asteapta. Inteteste din nou pasul.
Apoi lumina apare. Calda si atragatoare, o cheama cu vocea iubitului. Fata fuge. Inițialul fulger apare pe cer. In pragul usii bate dar bataia ii e acoperita de tunetul asurzitor al tunetului. Bate din nou si pasi tarsaiti se aud din interiorul casei. Usa se deschide cu greu si fata aproximativ se arunca in bratele iubitului. Dar se opreste la timp. In locul lui se afla o batrana cocarjita, urata, fara dinti. Fata incearca sa intrebe de iubitul ei dar tunetele si fulgerele se intetesc iar baba nu o aude.
Arata doar cu degetul sfrijit in zare, catre castel. Apoi duce degetul la gat si face gestul taierii. Fata aproape lesina. Iubitul ei... Nu el... Se intoarce pe calcaie si o apuca catre castel. Isi aduce aminte de surioara ei, abandonata si singura in padure dar nu da atentie gandului. Fuge. Il are doar pe El in minte.
Fuge tot mai repede. Dar castelul se indeparteaza. Fuge iar si iar.
Ajunge in fata castelului intunecat dar portile acestuia sunt inchise. Bate dar nu ii deschide nimeni. Garzile o indeparteaza. Ii arata trupul iubitului, fara cap, atarnat de picioare in apropiere. Capul ii e infipt intr-un par. Executat pentru tradare. A inselat-o pe contesa din castel cu o fata din padure. A platit cu viata pentru minciuni si tradare.
Fata se da doi pasi inapoi. Nu ii vine sa creada! Dar totul se leaga. Asa ca fuge inapoi.
Din ce in ce mai repede. Si parca tot nu e indeajuns de departe de el.
Ajunge in padure. Fuge catre surioara sa. Isi aminteste ca a lasat-o singura. Urletele lupilor se aud din apropiere. Senzatia de teama o cuprinde si ii trimite fiori de spaima pe sira spinarii. Se impiedica si cade. Sufla tot mai greu dar nu se opreste. Va gasi mangaiere la vederea surorii sale. Fuge din nou.
Apoi in fata ii apare casuta. Flacarile se ridica din ea iar lupii o inconjoara, urland infometati. Blana le sta ridicata si ranjetele ascutite o face sa cada in genunchi de frica. Din spate, o mana cocarjita apare, cu degete sfrijite care ii strang umarul cu o putere incredibila. Ochii mari si terifiati se intorc si o vad pe batrana. Aceasta rade, un ras stramb, fara dinti. Din gura ei iese o duhoare insuportabila care ii fac ochii sa lacrimeze.
Batrana ia mana de pe umarul fetei si o impinge in mijlocul lupilor.
Acestea fac restul. O sfasie, rup bucati intregi, sunt hamesiti. Iar in tot acest timp tipetele de durere si urletele de disperare devin tot mai mici pana intr-un tarziu cand se sting de tot. Lupii dispar iar batrana spune:
„Eu sunt Tradarea!”
Si dispare.
In urma ei ramane doar sangele, marturie spala de ploaie si casa in flacari din care iasa o fetita. Intinde mana catre ploaie si prinde in palma picaturile. Trupul ii e de copil dar ochii de om batran.
„Eu sunt Inocenta Pierduta”, spune ea.
Si dispare.
Ploaia se opreste. Sangele e spalat iar pamantul neatins.

promit sa revin cu chestii mai vesele data viitoare. :-D

_________________
"Those who dream by day are cognizant of many which escape those who dream only by night." - Edgar Allen Poe
Citesc:
*Stephanie scrie... o carte?**Rai si Iad - in combinatii ... ciudate**Ashtray Heart**Save a broom, ride a wizard**Foreign Land**Regis de Aeternum : Cartile Vrajitorului**Cursed**Two souls, one body**Killing me softly**The Coven*
Scriu:
Jeux a la magie cu Sushena

Ocupata cu scoala si serviciul. Sorry ca nu pot comenta cat doresc la ficurile pe care le urmaresc. Nu am reusit nici sa citesc in ultimul timp. Dar promit sa imi iau revansa cand am timp.

SnoopyCat · *lil' witch* Data inscrierii: 03/Mai/2008 Mesaje: 1707

ce frumos.....per ansamblu e extrem emotionant...

dar s-o iau la purecat,cum se zice....

era vorba de fata si de fetita....mai bine spuneai de fetita si sora ei mai mare,sau ceva de genu....suna stresant asa..." fata o lasa pe fetita"...suna cam nasol..

"mantia de culoarea vinului vechi"<<asta mi-a placut mult :love:

"norii de furtuna, intunecati si vestitori."<<ăăă,faza cu vestitori nu prea are sens,poate "prevestitori de rele",sau ceva de genu...

"Fata grabeste pasul. Vantul sufla usor dar cu fiecare pas al fetei pare sa se inteteasca."<<repetitie stresanta.... :-/

"Fata fuge"<<e cam seaca,mai bine mai puneai niste complemente,atribute ceva;si ai mai întrebuințat spre sfarsit propozitii sarace ce meritau imbogatite...,ca de exemplu " Fuge din nou.",care nici nu prea are sens.... :-/

cam atat,ca nu mai am chef de scris,dar nu e rau textul,incearca sa mai imbogatesti propozitiile

:-D

_________________
<center> Alexis - povesti scurte Alexis - povesti scurte

</center>

nezumi · Trimis: 11/06/2008 17:26 Titlul subiectului:

Ceva nou pana maine.
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Alexis - povesti scurte Alexis - povesti scurte

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Potty · Trimis: 19/06/2008 08:35 Titlul subiectului:

Topic inchis si mutat la cimitir. Cand il vrei inapoi, PM me.