Cronicile unui proscris [Terminat]

kitty · Trimis: 02/06/2012 10:11 Titlul subiectului: Cronicile unui proscris [Terminat]

http://youtu.be/2z8BM7v2LYA
Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Aceasta nu este o poveste cu închisori, cu hoți, eroi, domnițe și rău care mereu e învins de bine. Nu. Acesta este jurnalul unui om simplu, obișnuit.
Obișnuit... Asta îmi explică oglinda că sunt, asta îmi explică și conștiința că aș fi.
În ciuda perfecțiunii în care mă închideți, învelișul acesta e atât de opac încât nu îmi vedeți nici măcar forma reală. De fapt, eu cred că geamul e doar aburit, de la toate șoaptele voastre, știi. Încearcă să ștergi condensul cu o contact lejeră – o sa vezi că e rece geamul, căci până la urmă asta e încăperea în care mă închideți – veche, cimentuită, neaerisită, asfixiantă.
Pe de altă parte, le acoperiți ochii cu lentile desfigurante celor din jur, încercând să îi determinați să nu mă privească la fel ca și voi, să vă mințiți că imaginea perfectă, oricum imaginară, nu e reală.
Poate că acea imagine strâmbă chiar e reală, dar ești atât de sufocat de egoism încât calitățile tale necesită confirmarea celor din jur, necesită comparație, din care tu să câștigi evident. Dar ce e asta, o întrecere? Chiar ți se pare că trupul meu minuscul ocupă atât de mult spațiu? Dar nu am necesitate să fiu în orizontul tău, noi, cei proscriși, nu suntem pereții în care să loviți pentru a vă descărca supărarea!
Hai să facem o mică plimbare prin drumul șlefuit cu aur pe care ai impresia că îl am.

Promit să îți orbesc doar egoismul.
_________________
<center> Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

Sushena · Trimis: 14/06/2012 14:28 Titlul subiectului:

de ce nu mi-ai zis ca ti-ai deschis un fic nou?
Promit să îți orbesc doar egoismul. :love:

hey nu stiu ce sa zic
i like it, desi pe alocuri m-ai pierdut, nu e vina ta am eu creierii facuti terci.
_________________
<center>

Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/can-you-handle-my-problems-18-vt1248.html]Can you handle my problems?[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/harry-potter-i-misterul-gemenilor-18-vt971.html]Harry Potter şi Misterul Gemenilor[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/batting-eyelashes-fetish-18-vt1039.html]batting eyelashes fetish[/url] (Jurnal).</center>

kitty · Trimis: 14/06/2012 15:23 Titlul subiectului:

Heey, ti-am zis ca ma bucur ca ma citeste cineva*hug* Uite, o sa postez o micuta continuare, numai si Numai pt tine<3

http://www.youtube.com/watch?v=QahGi4-WdCM
Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Ploaia pe care o aruncaţi asupra mea, din toate direcţiile, menită să-mi spele invelişul, fardul adevărat, mă răneşte, mă zgârie, frânturi ascuţite şi reci, dar eu le las. Le las să cadă asupra chipului şi trupului meu, le provoc, le alin sacrificiul, căci simt că e contra voinţei lor. Vă ţintesc cu privirea şi citesc părerea de rău a logicului, dar instinctele râd şi se bucură de amarul meu.
Îţi las paşii să se împiedice în fiecare groapă, nu, nu te ajut, te las să cazi, să te tai în aşchiile de pe sol, să îţi juleşti genunchii, în timp ce eu planez deasupra lor. Până la urmă, eu am mai trecut o dată pe aici, drumul mi-a citit chinul şi acum mă protejează. Ştie că durerea fizică nu ar mai avea niciun sens, comparativ cu pilonii mei pe care îi simt cum se surpă. I-am lipit de atâtea ori, cu ce am găsit la îndemână, încât sunt tare fragili acum, ştii. Da, am adăugat şi unii noi, natura a avut grijă să îmi acorde puţin ajutor din îndată ce în când.
De ce trebuie să mergi desculţ? Dar ce, aici e viaţa ta? E a mea.
Vezi groapa asta mare în care va necesită să cazi? Aici a fost primul deces din viaţa mea, debutantul pe care l-am conştientizat. Uite-mi urmele mâinilor şi tălpilor, cât m-am străduit, desculţă fiind, să urc la nivelul orizontului. Mai sunt încă vreo 4 în faţă, aşa că pregăteşte-te. Dacă ai fost prudent cum să urci aici, vei şti şi mai departe. Dacă nu, asta e.
Da, ştiu că se află şi multe petice verzi pe ici pe colo, doar nu crezi că am fost nefericită mereu, nu-i aşa? Fiecare floare sclipeşte în petalele sale licăritul ochilor mei, în aromă său ascunde chiţăitul meu. De ce nu sunt ofilite încă? Pentru că nu le-am permis distrugerea. Mă întorc aici din când în când pentru a le uda, iar când timpul vrea să le calce, mă năpustesc asupra sa şi astfel le dă pace, pentru o vreme. Au fost ocazii în care eu singură am trimis grindină pentru a le zdrobi, foc pentru a le arde şi vânt pentru a împrăştia cenuşa, dar a început să doară începutul sfârşitului lor şi am zorit pentru a-mi opri nesăbuinţa.
Abia acum mă uit la tine: De ce eşti palid şi tremuri? Ţi-e teamă? Vrei să te întorci? Nu? Atunci, hai, păşeşte mai ferm!
_________________
<center> Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

kitty · Trimis: 24/06/2012 00:57 Titlul subiectului:

http://youtu.be/Dm1BigJoK00

Ai observat că, ironic, de fiecare dată uitai cum să urci? În ciuda faptului că și eu am conceput același lucru, nu îți pot răspunde de ce.
Analizând alterarea naturii pe marginile drumului, copacii din ce în ce mai putreziți și căzuți, îmi amintesc ce urmează în calea noastră. Încetinesc pasul și îți simt nivelul de teamă crescând. Încerc să mă gândesc la altceva și îți apreciez tăcerea, nu cred că aș fi putut formula o conversație coerentă și logică.
Acolo unde insectele au ieșit la zonă pentru a muri, acolo unde solul se metamorfozează în cenușă, acolo unde animalele au venit pentru a arde în speranța că, prin inocența lor puteau opri inevitabilul, acolo e locul unde nu aș fi vrut să mă întorc, singurul în care nu am avut tăria să vin, să fac curățenie. De ce? Îți voi explica. Ai răbdare.
Sângele care se îmbina cu cenușa și încă picura în prăpastie completa grotescul pe care urma să-l vezi în ea. Scuza-mă dacă va trebui să îți dau un brânci, vezi tu, căzătura va trebui să fie una dureroasă. Doar că, ție, ceva îți va domoli căderea și nici nu știu să îți spun dacă e de bine sau nu.
Te văd cum culoarea ți-a pierit de tot din piele - da, acelea toate sunt cadavre, multe cadavre, uită-te atent la ele - sunt ale acelorași persoane, dar de vârste diferite, îmbrățișându-se, stând separate, cu toracele sfâșiat, îmbrățișându-se, cu membrele rupte, cu piciarele legate cu lanțuri, plamâni sufocați cu sânge, inimi tăiate bucăți. Poate că ți-ai dorit vreodată să îmi vezi interiorul la propriu - acum ai ocazia. Îți dau voie să zâmbești.
Îmi simt trupul tremurând și m-am gândit bine: te voi ajuta să ieși. Uite ce trebuie să faci: vezi oasele acelea din colțul prăpastiei? Cu ele m-am ajutat eu să urc. Da, sunt ale mele, doar ale mele. Nu, nu te poți utiliza de ele, dacă le vei atinge se vor sfărâma. Trebuie să îți scoți oasele proprii și să le folosești. Stai liniștit, vor crește la loc. Îți citesc disperarea și durerea - da, doare, doare să te mutilezi, doare să îți omori trupul cu propriile mâini. Doare să lași în urmă masacrul la întâmplarea căruia ai ajutat, dar pe a cărui amploare ai realiza-o abia la sfârșit, îndată ce nu ai mai putut resuscita nimic.
Da, privește înapoi, vei vedea imaginea mea mai mică încercând să pompeze cu palmele apăsări repetate în toracele trupurilor minus suflare, pentru a le porni iar circulația, respirându-le viața ei în plămânii coagulați.
Și-a gangrenat interiorul până a realizat că are nevoie de ajutor pentru a supraviețui și a trebuit să găsească o formulă de scăpare. Atunci a luat oasele trupurilor ei deja moarte și a început să urce. Da, e adâncă prăpastia, adâncă și întunecată, în ea nu ajunge soarele, știi. Soarele reprezintă viață, iar ce e aici e putrefacția celor mai frumoase lucruri ce au putut exista pe acest drum. Da, toate adunate aici, în această groapă pe care nu am avut curajul până acum să vin și să o acopăr, să plantez flori în pământ și să las locul să înverzească.
Căci aici a fost frumos! Cel mai frumos! Și îți citesc neîncrederea și teama de pseudo-nebunia pe care crezi că o dețin!
Dar nici nu trebuie să știi, aici a fost locul meu, locul meu și al lui, al nostru și numai noi putem să îl reparăm.
Numai eu pot să îl repar.
_________________
<center> Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

kitty · Trimis: 28/06/2012 11:28 Titlul subiectului:

http://youtu.be/d17axANxGRM

Cu privirea înghețată chinuindu-mă să îmi opresc lacrimile, realizez că putem pleca, mă întorc spre tine și forțez un zâmbet fals, rece și îți citesc crisparea crescând și mai tare.
Mergând după urmele de tălpi sângerii, ne continuăm călătoria – observă, e un drum izolat, constant întunecat, suntem urmăriți pe margini de oameni morți, copii pe care nu i-am putut ajuta, părinți strigându-și pierderea, strigându-mă pe mine drept vinovat, doar pe mine.
Îmi acopăr urechile puternic și te rog să-mi privești trupul – se subțiază cu fiecare pas, oasele pe care le-ai văzut mai devreme devin observabile prin tegumentul care se subțiază și el la rândul său, se albește și se pliază pe fiecare fosă osoasă existentă. Hainele se lărgesc și încep să mă împiedic în ele, dar, direct proporțional cu mărimea lor, intensifică și sufocarea mea, mă sfâșie și mă strâng, nu le mai vreau, vreau să le arunc, să mă așez pe sol și să mă dizolv. Nu mai vreau hainele criticate, nu mai vreau nimic, poate nimicul va deveni pelerina mea invizibilă și vă veți îndepărta.
Dar țin atât de mult la tot, iubesc tot, tot ce am, sunt lucruri calde, primite de la singurii care nu au auzul funcțional și pentru voi, îmi citesc disperarea și mă îmbrățișează până ce sufocarea e înlocuită de lacrimile care scad presiunea ce îmi determină celulele să pocnească.
Șchiopătând, aproximativ îngenuncheată, înconjurată de cărți de mii de pagini care îmi sorb suflul, mă observ luminată de o micuță rază ce pâlpâie în fragilitatea sa.
Cu ochii încercănați, pierduți în particulele sale, mă apropii de ea, e departe, dar mai am forță cât să ajung acolo, trebuie să am! Cu cât distanța scade, cu atât viteza mea crește, măresc pasul, alerg, cu genunchii protestând, cu articulațiile scrâșnind, dar acolo e căldură, acolo simt că e frumos, acolo e ceea ce nu am mai trăit de mult, acolo e viață! Credeam că mi-a fost privată existența de așa ceva, după numeroasele greșeli făcute pentru care mă determinați să plătesc, mă complăcusem și știam că mi se cuvine, dar acum vreau să văd ce e acolo, chiar dacă e o minciună, sentimentul de acum, readus la viață, îmi pompează sângele atât de tare încât mă las ghidată de vânt, plutind, pregătită să mă izbesc de cel mai dur perete de cărămidă.
Aici ori va fi începutul, ori sfârșitul. Ori amandouă.
_________________
<center> Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

Sushena · Trimis: 28/06/2012 14:27 Titlul subiectului:

kitty · Trimis: 30/06/2012 11:14 Titlul subiectului:

http://youtu.be/EDadO8xKBEQ
Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Am încetinit pasul pentru a lăsa moleculele de lumină să-mi perforeze exteriorul și să pătrundă în interior – era cald. Am zărit un copac și, cu pasul greoi și gâfâind, m-am sprijinit de trunchiul său, întinzându-mă pe iarba deasă ce îmi dojenea rănile. Închizând ochii, am adulmecat vântul firav trimis de crengile copacului ce îmi usca lacrimile și mă îmbrățișa. M-am lăsat dojenită și protejată de acel micuț colțișor ce mă ferea de ”restul”. M-am ghemuit între două rădăcini ieșite la regiune și, la fel ca întâia dată îndată ce am fost aici, am început să plâng, lăsându-mi corzile vocale să-și răsune frica și durerea, eliberând presiunea adunată atâta timp, presiune de care nici nu fusesem conștientă.

În țipetele mele ce făceau pământul să vibreze ți-am simțit prezența speriată: nu, nu te uita la mine, nu te neliniști, odihnește-te și eliberează-te de tot ce ai văzut. Nu voi stagna aici, vezi tu, drumul pe care trebuie să mergem se contureză, dar e încă încețoșat. Când va dispărea ceața, vom pleca mai departe. Nu știu dacă doar noi, nu știu dacă la fel de pustii precum am venit, dar până la urmă, când a contat viitorul?

Sângele păta frunzele, roua le spăla și îmi dezinfecta tăieturile, solul mi le bandaja, iar soarele și vântul mă calmau, încercau să mă determine să uit, chiar și dacă doar pe moment.

Mă întorc spre tine: nu, nu aș vrea să uit, nu vreau să uit nicicând nimic, a uita reprezintă a șterge, a uita înseamnă a mă șterge și nu vreau să dispar. Nu vreau să dispar! Înțelegi?

Mă regăsesc iar tremurând și plângând, dar vântul se răcorește și soarele se intensifică, atenționându-mă jignirea pe care o aduc eforturilor lor.

Mă întorc cu privirea spre frunzele ce ascundeau soarele: Câți evadați răniți ai adăpostit și ai vindecat? Câte povești cunoști?

- Niciuna.

Și mi-am simțit ploapele îngreunându-se și închizându-se.
_________________
<center> Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

kitty · Trimis: 06/07/2012 10:07 Titlul subiectului:

http://www.youtube.com/watch?v=TG7vsIKgA1M
M-am trezit brusc și, deschizând ochii, am revizuit cele întamplate – am început să alerg în cercuri, așezându-mă în genunchi și țipând, rechemând umbrele de mult dizolvate în particulele solului pe care l-am sfărâmat cu propriile mâini. Cu degetele zgâriate, arzând, cu unghiile rupându-se, am început să sap cu grabă pentru a dezgropa trupurile pe care nu le puteam găsi. Dacă nu mă auzeau, înseamnă că au murit, iar eu vreau să le revăd chipul încă o dată, vreau să le adulmec și să le îmbrățișez putrefacția! Nu mai sta acolo, vino și ajută-mă! Aici, undeva, în locul acesta luminos trebuie să își odihnească suferința ceea ce eu am spart, că doar nu puteam eu să pornesc eu un petic așa frumos la exterior! Vinovăția nu se răsplătește cu viață și fericire, vinovăția mea se plătește cu o datorie pe care eu nu o pot plăti, ceea ce am conceput este prea grav, masacru în lanț, maltratare, nebunie, izolare!

În neștiință căutam suferița pentru a mă lega de singurul lucru de care nu vroiam să mă desprind. Iubeam în egoismul meu atât de mult încât nu vroiam să accept că eu eram cea care greșise, vroiam să repar, să desfac pentru a recoase, eram sigură că acum, cu atâta experiență acumulată, puteam face mult mai multe!

- Trezește-te!

Cu ochii plânși mă întorc spre pomul ce își foșnea frunzele pentru a mă chema. Nu era speriat, nu mă privea cu milă, nu mă privea cu ură. Vroia să mă ajute.

Am alergat și l-am îmbrățișat mânjindu-mi chipul cu noroi în încercarea de a-mi șterge lacrimile. Îmi simțeam cioburile lichefiindu-se și scurgându-se prin crăpăturile scoarței spre rădăcină, plimbate prin sevă spre centrul lui.

În ciuda călătoriei spre centrul tău, eu eram cea expusă, eu eram cea văzută. Și nu te speriai, nu mă urai, vroiai să mă cunoști și să mă ajuți. Dar nu știi tu câtă otravă poate aduce simpla mea prezență în șiroaiele vieții tale? Sunt un lepros cu leziuni aparente reprezentate de diferențele față de cei din jur, izolat într-un spațiu vidat pentru a asigura asepsia lor. îndată ce ei sunt cei contagioși, uite-i cum se îmbolnăvesc unul pe altul. Dar vei fi și tu izolat împreună de mine, vei fi lovit alături de mine, ești sigur că vrei asta?

Nu ți-e teamă? Că mie îmi e.
_________________
<center> Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

kitty · Trimis: 04/08/2012 17:22 Titlul subiectului:

http://www.youtube.com/watch?v=lB6a-iD6ZOY

Drumul îşi alunase ceaţa cât să-mi permită vizibilitate clară, dar eu ezitam să plec. Dacă mai zăboveam mult, negura din trecut avea să ne acopere şi aveam să ne pierdem în ea, incapabili de a mai găsi propriul drum.

Trăgând aer în piept, aruncând o ultimă privire peticului îmbibat cu rănile mele, am pornit, cu tine pe urmele mele. Pot ghici că nu mai erai acelaşi ca înainte, ca şi mine, acel petic era cenuşa păsărilor nemuritoare. Pentru a ne elibera penele de cenuşă acum ne întâmpină o ploaie deasă – da, pe clipă natural că le îngreunează mai mult. Cu toate astea sper că nu va dura mult, ar putea deveni mai dăunatoare decât simplele particule de pulbere.

Solul se lichefiase şi ploaia ne batjocorea – dansam pe ritmurile disperării şi nerăbdării, pentru propriul său agrement. Probabil aşa meritam, poate dacă aş fi zăbovit mai puţin aş fi putut să o evit. Dar tu nu ai nevoie de propriile mele semne de întrebare, reluate, tu nu trebuie să îmi cunoşti gândurile cu adevărat, tu ai încredere că ştiu să te conduc bine, deci nu te pot dezamăgi.

Mă ascundeam când găseam câte un copac şi priveam înapoi. Este mai uşor să îţi imaginezi ceea ce a fost decât ceea ce va urma, de ce aş vrea sa aleg calea cea mai grea?

- Pentru că poţi.

Am recunoscut vocea şi mi-am înălţat ochii – era un micuţ petic de lumină ce a venit să mă vegheze, să mă însoţească, să mă ajute să nu mă pierd. Dar încă îmi era dor, încă nu eram vindecată, încă eram vinovată, aşa că mi-am lăsat genunchii să îşi piardă echilibrul, am căzut în noroi şi mi-am lăsat ploaia să se amestece cu cea a naturii. Nu ştiam ce să fac, deşi drumul era unul singur.
_________________
<center> Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

kitty · Trimis: 12/08/2012 22:04 Titlul subiectului:

http://www.youtube.com/watch?v=6e-WbOcxYv0
Ajunși în fața unui pod de lemn vechi, incapabili de a zări ce e la celălalt capăt, ne-am găsit obligați să îl traversăm. Nu te uita în jos, nu, de data aceasta te protejez, de data aceasta nu ai voie sa vezi. Este declinul din care am fost oprită, este pierzania în care puteam cădea, dar această micuță rază le-a spus zeilor de chinul meu, i-a amețit încât să primesc o permisie spre salvare și astfel a apărut acest element fragil. Ai preocupare cum pășești, scândurile scârțâie, poți cădea, la fel și eu, chit că imaginea este din trecut. Acesta este și pericolul vizitei trecutului, poți cădea în capcanele pe care atunci, printr-un noroc chior, le-ai ocolit.

Raza și-a intensificat eficacitatea și îmi usca fiecare pas, noroiul alunecos se transforma într-o podea solidă, care ameliora zgomotul scândurilor, era o pulbere fină, menită să îmi gâdile terminațiile nervoase spre a zâmbi și, astfel, a alunga ceața. Era curaj, era încredere, era dezvelirea cristalinului, reperfuzarea vaselor, alimentarea cordului, eliberarea plămânilor de similară materie tulbure și canceroasă ce încerca să crească spre a mă omorî.

Dar nu ai fost atent și am auzit sunetul de lemn rupt. Dintr-un instinct supraomenesc te-am prins de braț:

- Nu, nu acum, nu în viața mea, și, prin frânghiile ce ne conectau pupilele, te-am ajutat să te ridici.

După pod, drumul a devenit monoton, același scenariu, oameni ce încercau să mă strige, să mă lovească, să îmi lovească raza, proștii de ei, nu știu că lumina nu e casantă? Iar eu continuam să merg, cu privirea fixată atât la drum, cât și la moleculele luminoase ce mă însoțeau.

Aici ne vom opri, drag călător. Vom face dreapta și vom ajunge la un geam aburit. Îți citesc privirea ce mă roagă să îți permit să rămâi, dar eu te împing spre a te dizolva în materia de picături și sticlă și a trece în mulțimea din care te-am ales. Mâna ta se conturează prin condensul ce ne desparte, dar, vezi tu, acesta este doar drumul unui om simplu, obișnuit.

La revedere!

Sfarsit
_________________
<center> Cronicile unui proscris [Terminat] Cronicile unui proscris [Terminat]

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

Sushena · Trimis: 14/08/2012 12:58 Titlul subiectului:

Imi placea extrem de mult cum natura rezoneaza pe aceeasi frecventa cu sufletul ei, cu durerile ei, chiar daca e distructiva sau tamaduitoare.

"vântul se răcorește" - vantul din cate stiu eu e mai tot momentul racoros, ca e miscare a maselor de aer, dar nah I might be wrong.

"nu vroiam să mă desprind [...] nu vroiam să accept că eu eram cea care greșise, vroiam să repar" - voiam... ahaha ceva se intampla cu mine, le vad, treaba asta cu beta chiar da rezultate.
"vroiai să mă cunoști și să mă ajuți." - voiai

"Sunt un lepros cu leziuni aparente reprezentate de diferențele față de cei din jur, izolat într-un spațiu vidat pentru a asigura asepsia lor. îndată ce ei sunt cei contagioși, uite-i cum se îmbolnăvesc unul pe altul." - vai, vai ce mi-a placut asta <3

si evident iar mi s-a facut dermă de gaina.

am inteles atat de multe chestii si totusi atat de putine.

bine, oricum, textul asta e conceput de asa natura incat fiecare dintre noi sa inteleaga altceva, pentru ca suntem subiectivi si ca sa intelegem trebuie sa empatizam.

ai avut niste parti si niste replici de o profunzime de mi s-a facut rusine sa ma numesc scriitoare.

oricum, superb hun! sunt asa mandra de tine si de textul asta!!
_________________
<center>

Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/can-you-handle-my-problems-18-vt1248.html]Can you handle my problems?[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/harry-potter-i-misterul-gemenilor-18-vt971.html]Harry Potter şi Misterul Gemenilor[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/batting-eyelashes-fetish-18-vt1039.html]batting eyelashes fetish[/url] (Jurnal).</center>