 |
|
|
| Autor |
Mesaj |
Juliette
*lil' fairy*
Data inscrierii: 15/Aug/2009
Mesaje: 147
Localitate: departe!
|
 Trimis: 27/08/2011 21:22 Titlul subiectului: Dulce-amăruie |
 |
|
Am acord de la Sushena.
Mi-a luat foarte mult timp sa aleg un titlu, o imagine reprezentativa si sa definitivez tema short story-ului. Nu am mai scris de mult, dar ma bucur ca am reinceput sa scriu :x mi-era destul de mare, mare dor. Sper sa va placa. Nu ezitati sa ma criticati, pentru ca absolut orice critica cu buna intentie imi este utila! Oh, era sa uit:
1. genuri predominante: slice of life combinat cu putin romantism si dramatic.
2. nu mai specific care fragment este vis; va las pe voi sa descoperiti asta.
3. initial, voiam sa pun "O viata dulce-amaruie", dar am ramas la varianta "dulce-amaruie" care spune in doua cuvinte tema short story-ului meu.
4. codurile sunt cele pe care le vedeti: niciun font, nicio marime; list pentru text normal, iar titlurile cu centru.
5. voi pune cate un next/capitol pe saptamana, dupa ora 21 :">
Lectura placuta!
<center>
 </center>
Puteam să le aud, pentru că totul se petrecea în mintea mea. Deși erau două voci, nu erau reale. Puteam să le aud cum îmi repetau aceleași cuvinte și propoziții cât mai încurcate. Mă amețeau, dar încă mă țineam pe picioare. Frica și dezamăgirea stăteau în același colț cu speranța și dorința, deși fiecare sentiment avea o destinație diferită în universul meu nemărginit. În schimb, sufletul meu nu simțea nimic și mintea nu auzea nicio voce cunoscută sau străină. Nu găseam cuvântul potrivit. Era prea distrus, de parcă mici cubulețe înlocuiau un întreg. Imaginea era terifiantă și cu greu țineam durerea insuportabilă la distanță. Pur și simplu, nu mai voiam să sufăr, nu din nou. În ciuda acestor sentimente și gânduri, cele două scrisori stăteau pe măsuța din fața canapelei pe care se mai afla și laptopul. Doar mă uitam la cele două plicuri de alură albastră și cu un mic desen în colțul din dreapta. Primul, pe care trebuia să-l expediez de mult timp, era desfăcut. Foaia subțire, colorată și ușor parfumată era în fața mea. Lacrimile curgeau, iar eu nu puteam să le controlez.
<center>Paris, 24 iulie 2006
Scumpul și unicul meu prieten,</center>
Am găsit, în sfârșit, starea și timpul pentru a-ți scrie. Mii de scuze pentru parfumul impregnat, dar știi cât sunt de obișnuită cu micul și inocentul obicei. Nu sunt eu vinovată, dar îmi place să-l tachinez. Îți scriu din rafinatul și inconfundabilul oraș, Paris. Un adevărat colț parcă rupt din Edenul îndepărtat de pământul nostru, oriunde ar fi. O mică escapadă, câteva zile departe de școală, casă și stresul de la micul job pe care mi l-am luat de nevoie, nu de placere. Știai asta, bineînțeles. Au trecut doar două zile, iar eu sunt și mai entuziasmată. Am fost la cumpărături, ne-am plimbat prin centrul orașului și am vizitat Turnul Eiffel. Prima zi am petrecut-o la hotel, iar spre seară am luat cina la un restaurant din apropiere, extrem de drăgut. De îndată ce îmi doream o escapadă doar cu el. Să-i povestesc, să-l sărut și să stau în brațele lui protectoare. Cele mai frumoase momente și de neuitat sunt cele petrecute cu el. Îți mai aduci aminte orele pe care le pierdeam laolaltă de fiecare dată când aveam timp liber? Uitam de toți și de toate, profitam de minutele libere și discutam fără să ne mai oprim. Mi-e dor de tine, abia aștept să te revăd. Încă nu am cumpărat suveniruri, pentru că nu știu ce să aleg. Poate îmi dai vreo idee, mi-ar fi tare utilă, să știi. Trebuie să închei, pentru că am o întâlnire importantă și peste câteva minute o să fiu nevoită să zbor din dormitor. O să-ți mai scriu, dar aștept cu nerăbdare a ta scrisoare pierdută în cutiile poștale din România.
P.S: Mai ții minte întrebarea pe care mi-ai pus-o cândva? Dacă ai avea forța să schimbi ceva, care ar fi primul lucru pe care l-ai face? Și mai ții minte răspunsul pe care ți l-am dat atunci? Să termin liceul, să intru la facultate și să mă căsătoresc cu persoana pe care o voi iubi toată viața. Acum ți-ai amintit? Șmecherule, ai vigilență de tine și să nu te accidentezi mai rău decât mine la antrenamente.
<center>Pe curând, adorabila și zăpăcita ta prietenă.</center>
_________________
<center>
Citesc: Copiii Razboiului; Unealta Răului; Flowers and Silence; Not every pain hurts <3;;.</center>
| Recomandate |
simpatie.ro
Cele mai sexy femei singure din Buzias sunt aici pe site-ul de matrimoniale Simpatie.ro. Intra si tu! |
simpatie.ro |
Curve Live
Gama variata de curve live si multe altele din Romania. Intra si tu acum sa intalnesti ceva sexy! |
deliciu.ro |
|
|
| Sus |
|
 |
Lumnae
*lil'elf*
Data inscrierii: 28/Aug/2011
Mesaje: 28
|
| Trimis: 29/08/2011 12:11 Titlul subiectului: |
|
|
Hello, sunt noua pe-aici asa ca nu prea stiu cum se procedeaza, dar voi face in felul meu.
In primul rand felicitari pentru fic, la cati mai multi cititori si inspiratie.
Din cate am inteles, ea se afla pentru un mic sejur in Paris, pentru a se recreea, alaturi de persoana iubita. Ea scrie doua scrisori pe care insa nu le expediaza celui mai bun prieten, care e si el un baiat. Totusi am vaga impresie ca acel iubit nu exista, si ea isi imagineaza amicul in schimbul lui.
Am nevoie de mai mult ca sa imi dau seama, insa mi-a placut cum ai inceput si sunt curioasa care este treaba cu acel bun prieten al ei.
Ce pot spune, Parisul este un loc de vizitat cu persoana iubita, un taram pentru romantici, si ea pare genul romantic
Bafta si astept continuarea la el
_________________
 |
|
| Sus |
|
|
xoxo
*userul lunii*
Data inscrierii: 22/Iun/2007
Mesaje: 6722
Localitate: Bucuresti
|
| Trimis: 29/08/2011 23:13 Titlul subiectului: |
|
|
Am citit si eu acum, ai avut o idee buna sa iti deschizi un fic, pentru ca ai talent, scrii superb, se vede ca ai un vocabular dezvoltat si ideile se leaga perfect intre ele. Nu pot sa spun ca m-a bagat in ceata cumva anume, si daca m-a lasat un pic confuza, nu a fost decat din cauza curiozitatii de a afla ce o sa fie mai tarziu. Se vede ca fata e o fire romantica, din cauza destinatiei in care a ales sa-si petreaca vacanta, lucru care am impresia ca reflecta un pic si personalitatea autoarei 
Oricum, e foarte frumos scris si promit sa ma tin de el. Sper totusi sa ai mai multi cititori, pentru ca ficul merita si promite multe. Kisses  |
|
| Sus |
|
|
emadrinni
*great wizard*
Data inscrierii: 21/Oct/2007
Mesaje: 3391
Localitate: Tom's bed [six-pack included =P~ ]
|
| Trimis: 30/08/2011 13:14 Titlul subiectului: |
|
|
Am venit si eu pe aicisha...Si nu pot sa-ti zic decat ca imi place destul de mult felul tau de a scrie si de a te exprima.Sper ca asta nu te vei opri la short-story-ul acesta.
Ultima parte scrisoare e teribil de adevarata 
Eu il voi citi pana la sfarsit asa ca...Ce pot sa mai zic..Astept urmatoarea parte 
_________________
 |
|
| Sus |
|
|
Adelina
*great wizard*
Data inscrierii: 29/Feb/2008
Mesaje: 2969
Localitate: Bistrita
|
| Trimis: 30/08/2011 20:55 Titlul subiectului: |
|
|
Awesome!
Eu iubesc Parisul. Am fost de doua ori si m-as mai duce de nenumarate 
Iar despre ea... E cu iubitul in Paris, si ii scrie prietenului? Eu vad o scanteie intre ea si "prieten"
Oricum, hai cu nextu
_________________
Scriu: All about us [+18]
Citesc: Dulce-amaruie, În cerc, South of Heaven, Not every pain hurts <3;;. +18, Beyond reality, Flowers and Silence (+18), Can you handle my problems? (+18) |
|
| Sus |
|
|
Anne Marie.
*great wizard*
Data inscrierii: 23/Feb/2008
Mesaje: 35491
Localitate: în infern
|
| Trimis: 02/09/2011 13:18 Titlul subiectului: |
|
|
dragut... mi-a placut scrisoarea ei, desi nu-mi dau seama exact pentru cine era :-? deocamdata nu mi-am compus o idee anume despre fic, mai trebuie sa mai citesc, dar momentan mi-a placut ce-am citit... astept next <3
_________________
<center> </center> |
|
| Sus |
|
|
Juliette
*lil' fairy*
Data inscrierii: 15/Aug/2009
Mesaje: 147
Localitate: departe!
|
| Trimis: 02/09/2011 20:48 Titlul subiectului: |
|
|
Wow, multumesc pentru comentarii. Nu ma asteptam :”> Chiar va multumesc! Imi cer scuze pentru intarziere, dar m-am luat cu altele si am uitat perfect sa mai intru pe cateva forumuri, inclusiv pe fairy. Imi cer scuze ca am intarziat cu nextul. Il pun imediat ce va raspund la comentarii. Multumesc mult!
Lumnae: si eu sunt noua pe forum, dar bine ai venit. Multumesc pentru compliment si comentariu, ma bucur ca ti-a placut prima parte! Da, ai inteles bine, doar ca acele doua scrisori erau deja scrise si dintre care una trebuia sa fie expediata, dar nu a mai trimis-o, iar pe a doua, ramane de vazut, mai tarziu! Nu, nu este nicio imaginatie, totul se intampla. O sa-ti dai seama din nexturile care vor urma si ambii baieti exista in viata ei. Nu-i asa ca-i cel mai superb oras, Paris? Si eu sper sa il vizitez, intr-o buna zi!
xoxo: multumesc mult pentru compliment; imi place sa scriu, desi sunt constienta ca am greseli (pe care le fac din neatentie, ca de obicei), dar din greseli invat ^^ Da, personajul este o fire romantica, dar experientele vietii o vor schimba, asa cum ne schimbam si noi, in realitate, nu? Personalitatea autoarei? Hmm, sa zicem ca si eu sunt romantica :”> Multumesc mult pentru comentariu si ma bucur ca ti-a placut!
emadrinni: Hey, multumesc ca ai dat pe aici si multumesc pentru comentariu. Ma bucur ca ti-a placut felul meu de a ma exprima si sper sa-ti placa mini ficul in continuare, ma rog, pana la final. Momentan, voi posta doar mini ficul asta, dupa care voi posta un fic pe care as vrea sa-l termin, dar trebuie sa ma mai uit peste el. Mi-am mai imbunatatit stilul de cand am scris ficul asta pe care l-am abandonat. Dar o sa mai postez ficuri aici cu timpul. Multumesc!
Adelina: Multumesc pentru comentariu si ma bucur ca ti-a placut. Ah, ce mi-ar placea sa merg si eu la Paris. Da, este cu iubitul in Paris si ii scrie prietenului ei cel mai bun. Well, nu este o scantaie, ti se pare, dar o sa-ti dai seama pe parcurs. Lucrurile se schimba, nu? Ca si oamenii, de altfel. Imediat vine si nextul!
Pungasha: Multumesc pentru comentariu si ma bucur ca ti-a placut. Scrisoarea era pentru prietenul ei cel mai bun, care-i in Bucuresti, ea si cu iubitul ei fiind in Paris in momentul in care a scris acea scrisoare. Sper ca te-am lamurit. O sa te lamuresti pe parcurs. Iute pun si nextul!
Lectura placuta!
<center>Capitolul 1: Şi dacă „mâine” n-ar mai veni?</center>
- Când cineva îţi pune o întrebare la care nu doreşti să răspunzi, zâmbeşte fals şi întreabă: „De ce vrei să ştii asta?”
Amintirile erau adevărate bucăţi colorate dintr-un imens puzzle. Plin de culori, forme şi ocupând o întreagă planşă de carton. Nu rosteam cuvinte, pentru că buzele mele nu se mişcau. Nu voiau să permită vocii mele să răspundă. Imaginile apăreau în faţa ochilor mei, dar eram singura care le putea vedea. Nu aveam un răspuns pentru această întrebare. De fapt, nu eram sigură dacă să răspund sau nu. Preferam să nu mă grăbesc şi să ezit cât pot de mult. Să mai aştept, dar oare pentru ce? Meritau? Nu, fiindcă după atâtea dezamăgiri pentru mine toţi oamenii erau la fel: cu mai multe feţe, care ştiu să se apropie de sufletul tău dacă vor ceva anume, care aşteaptă cu nerăbdare să te strivească şi să-şi bată joc de sentimentele tale, iar ulterior aceea să te ignore, să te scoată definitiv din universul lor. Aşa erau, iar eu nu puteam să uit răul imens pe care mi l-au conceput în trecut.
Lacrimile nu mai existau. Pur şi simplu, nu mai aveau dreptul să curgă. Mă protejam singură, pentru că doar aşa mă simţeam în siguranţă. Ştiam că am pierdut acel „ceva” care mă făcea să zâmbesc. Şi acum îmi amintesc, totul fiind teribil de clar în mintea mea. Era universul nemărginit al fiinţei mele, acel univers în care-mi pierdeam existenţa. Unul special, unic şi în acelaşi timp, misterios. Amintirile cumplite făceau parte din trecutul meu, deci nu erau doar simple iluzii, aşa cum speram să fie. O durere care a pătruns în interiorul inimii mele. Parcă era un drog construit deosebit pentru a mă distruge din prima clipă. Şi atunci o parte din mine s-a desprins de acel întreg care mă reprezenta. Nu mai puteam să fiu la fel, pentru că nu merita nimeni să-mi mai cunoască acea latură sensibilă. Ar fi fost mai plăcut, modest dacă nu aş fi comis acea greşeală, tocmai acea greşeală pe care nu o mai pot repara.
Miau, miau. Sunetul pe care-l scotea mâţa m-a trezit instantaneu, deşi mă trezisem de aproximativ douăzeci de minute. Îmi plăcea să stau în pat, să dorm cât mai mult, dacă este posibil. îndată ce am deschis ochii şi am concretizat dezastrul care este în cameră, am ştiut neîntârziat că mama o să apară în următoarele minute, o să mă trezească forţat şi o să-mi facă observaţie. Perdeaua semi-transparentă era trasă, nepermiţându-le razelor să-mi invadeze teritoriul. Nu-mi plăcea întunericul, dar nici nu suportam să-mi vină soarele în ochii, mai ales dimineaţa. Biroul era ocupat, ca de obicei, cu hârtii, podoabe de birou şi multe, multe caiete, plus laptop-ul care stătea aproape de monitorul lcd şi de tastatură. Fotoliul de lângă şifonierul semi-deschis era plin de haine şifonate, purtate sau pe care urma să le port. Praful de pe televizor se observa de la o distanţă de doi, trei metri, poate chiar şi mai mult. Se vedea că abia m-am întors acasă.
- Teodora-Anastasia, dacă nu-ţi faci curat în următoarele minute, nu răspund de gesturile mele! se auzi vocea mamei încă dinainte de a intra în cameră, instinctiv întorcându-mă pe partea cealaltă, pentru că nu mă trezeam când voia ea.
- Da, cum spui tu.
- Acum te trezeşti, te schimbi şi-ţi faci curat cândva să cobori.
- Ştii destul de bine că nu am să fac asta, îi spun punându-mi perna pe cap şi ascunzându-mă cât mai mult.
- Te aştept jos, pentru că avem un musafir foarte, deosebit de important.
- Nu-mi pasă. Fă ce vrei, dar nu conta pe mine.
- Mihai ne vizitează, a spus înainte să iasă din cameră. Ai lipsit şase ani din ţară. Numeroase s-au întâmplat de atunci. Nu crezi că ar necesită să laşi totul în urmă? mă întreabă, dar nu-i răspund; nu voiam să-i răspund; nu mai aveam nicio legătură cu el, deci nu mă interesa absolut deloc; voiam să plec, din nou..
_________________
<center>
Citesc: Copiii Razboiului; Unealta Răului; Flowers and Silence; Not every pain hurts <3;;.</center> |
|
| Sus |
|
|
xoxo
*userul lunii*
Data inscrierii: 22/Iun/2007
Mesaje: 6722
Localitate: Bucuresti
|
| Trimis: 02/09/2011 23:45 Titlul subiectului: |
|
|
M-am regasit in bucată asta intr-un fel sau altul. Nu e tot timpul dezordine la mine in camera, dar si cand e, mama la fel face. Imi spune ca scumpa mea camera arata ca si cum s-ar fi tinut un razboi in ea, tranteste usa si se duce si ma paraste tatei . Ma intreb oare cine este Mihai si ce importanta are pentru poveste. Daca e la fel de important cum a spus mama fetei, atunci e clar!
"Amintirile cumplite făceau parte din trecutul meu, deci nu erau doar simple iluzii, aşa cum speram să fie. O durere care a pătruns în interiorul inimii mele. Parcă era un drog construit distinct pentru a mă distruge din prima clipă. "
Mi-a placut fracțiune asta atat de mult! Si imi mai place faptul ca raspunzi fiecarui cititor in parte si faptul ca ne urezi lectura placuta, ceea ce sincer nu am mai intalnit pana acum  Okeei, m-am lungit prea mult cu acest comentariu, astept partea urmatoare! |
|
| Sus |
|
|
Adelina
*great wizard*
Data inscrierii: 29/Feb/2008
Mesaje: 2969
Localitate: Bistrita
|
| Trimis: 05/09/2011 19:39 Titlul subiectului: |
|
|
Uneori si camera mea se potriveste descrierii
Iar ea, e draguta , asa rebela. Incalca regulile. Dar, intrebarea e "Cine e Mihai?" si de ce e asa important?
Si inca o chestie Cati ani are, de a stat 6 ani in strainatate? A studiat acolo?
Next 
_________________
Scriu: All about us [+18]
Citesc: Dulce-amaruie, În cerc, South of Heaven, Not every pain hurts <3;;. +18, Beyond reality, Flowers and Silence (+18), Can you handle my problems? (+18) |
|
| Sus |
|
|
Cup freak <3
*lil'elf*
Data inscrierii: 30/Aug/2009
Mesaje: 47
Localitate: Ruki's bed
|
| Trimis: 07/09/2011 21:21 Titlul subiectului: |
|
|
Hey!
In sfarsit, iti comentez si eu, nevasta.
Am vazut cateva greseli, dar nu le mai mentionez.
Deja stiu cam ce se intampla.
Teodora nu e chiar genul meu de fata, nu ma regasesc in emotiile si gandurile ei, poate doar in bucată cu camera pentru ca si la mine e dezordine, dar mama nu urla la mine sau ceva.
Mi se pare ea putin naiva, este inca in liceu, inseamna ca e adolescenta (pun pariu ca n-a ramas repetenta sau ceva) si are niste aspiratii asa, nu stiu... Mai ales, faza cu persoana iubita. De-asta zic, nu chiar genul meu.
Well... sa vedem ce se intampla cu Mihai. ^^
Next.
_________________
N-o să îţi spun nici că atunci când mă săruţi, simt că mor şi parcă mă trezesc în rai unde suntem doar noi doi, unde timpul şi spaţiul nu-şi mai au rostul, ca şi când acel loc şi acea senzaţie ar fi făcute special doar pentru noi. N-am să-ţi spun toate astea... |
|
| Sus |
|
|
Juliette
*lil' fairy*
Data inscrierii: 15/Aug/2009
Mesaje: 147
Localitate: departe!
|
| Trimis: 08/09/2011 19:51 Titlul subiectului: |
|
|
O sa intarzii cu nextul. Rog moderatorii sa nu-mi dea avertisment. O sa-l pun duminica viitoare, mai întocmai pe 18 septembrie. Multumesc pentru intelegere!
Nu mai anunt, pentru ca oricum nu intereseaza pe nimeni. Am vrut doar aici sa specific. O sa dispar cateva zile. Motivul nu conteaza, dar vreau sa nu-mi fie mutat short story-ul la Arhiva si nici sa primesc avertisment. Cand revin o sa recuperez!
Multumesc :)
_________________
<center>
Citesc: Copiii Razboiului; Unealta Răului; Flowers and Silence; Not every pain hurts <3;;.</center> |
|
| Sus |
|
|
Juliette
*lil' fairy*
Data inscrierii: 15/Aug/2009
Mesaje: 147
Localitate: departe!
|
| Trimis: 15/09/2011 11:22 Titlul subiectului: |
|
|
<center>Capitolul 2: După atâta timp, ne revedem</center>
- Mi-ar plăcea. Cu siguranţă, nu aş evita dacă mi s-ar dărui o asemenea şansă. Aş vrea să nu-mi mai amintesc nimic, să nu mă mai gândesc la ce-aş fi putut să fac sau să evit. Mi-ar plăcea să uit totul şi să merg într-un oraş în care să nu mă cunoască nimeni. Din păcate, nu pot. Doar un vis, nimic mai mult!
Într-un fel, puteam să afirm că eram împinsă de propria-mi conştiinţă. Să ies din cameră şi să fac un gest pe care nu l-aş face niciodată, dacă ar fi după mine. Însă lovitura pe care o primise inima şi durerea pe care o resimţeam de fiecare dată când îmi aminteam îmi şopteau să plec cât mai departe şi să nu mă mai întorc niciodată. Evitam aproximativ tot timpul îndată ce aveam impulsul ăsta şi încercam să fac altceva. Însă durerea şi dezamăgirea mă împiedicau să fac paşi spre viitor. Poate părea banal, copilăresc, dar pentru mine era un motiv bine întemeiat şi nu făceam nicio schimbare, deşi undeva exista o mică, mică sclipire. Să fie oare speranţa?
- Prostii, doar prostii. Nu există speranţă, îmi spun în sinea mea, ridicându-mă în cele din urmă din pat, făcându-i astfel pe plac mamei, deşi nu mai era în cameră.
Nu doream să-l văd. Nu voiam să-i vorbesc sau să-mi dea explicaţii. Trecutul a rămas şi nimic nu mai putea fi schimbat, asta ştiam prea bine şi nici nu mai speram pentru o schimbare. Pur şi simplu, noi doi nu mai aveam nicio legătură. Voiam să evadez, din nou. Însă nu aveam intenţia să dispar definitiv. Chiar dacă mama îmi făcea observaţie zilnic şi primeam tachinări din partea celorlalţi membri ai familiei, nu aveam nicio intenţie să plec din casă sau să fac paşi spre viitor. De câteva minute îmi ghiorţăia stomacul, dar continuam să-l ignor. Era o scuză bună să plec, deşi nicicând nu le spuneam unde plecam sau când aveam să mă întorc. Era evidentă ora la care veneam acasă, pentru că-i găseam mişunând prin casă, pierzându-şi timpul cu diferite activităţi după o zi îndelungă şi plictisitoare la serviciu sau la şcoală, în cazul fraţilor mei. M-am îmbrăcat cu haine comode, mi-am pus prin buzunare distincte obiecte utile, inclusiv telefonul mobil şi ţigările mentolate. Şi am ieşit din dormitor, auzind o voce cunoscută, mult prea cunoscută, venind de jos. Pentru întâia dată, după cei şase ani petrecuţi departe de casă, de prieteni, de oraş, privirile noastre s-au reîntâlnit. Am încercat să ascund toate sentimentele şi gândurile, îndreptându-mă spre ieşire. Nu mare mi-a fost mirarea când acea persoană a vorbit:
- Teo, bine ai revenit, zise cu aceeaşi voce calmă, melodioasă, ca de fiecare dată.
- Teodora, vino să-l saluţi pe Mihai, zise mama care stătea în sufragerie alături musafir împreună cu restul familiei.
Nu am spus nicio vorbă, dar Mihai nu s-a putut abţine şi, aşa cum mă aşteptam, s-a ridicat de pe canapea şi a venit spre mine, blocându-mi în cele din urmă drumul şi interzicându-mi să plec printr-un simplu gest. Nu am schiţat niciun zâmbet şi nu am ezitat să-l privesc direct în ochii aceia care mi-au captat atenţia în trecut.
- Dă-te.
- Nu vreau. Trebuie să discutăm, îmi spune privindu-mă.
- Nu avem ce discuta. Dă-te, i-am spus din nou, punându-i mână pe braţul lui ca să-l dau la o parte.
- Fie că-ţi convine sau nu, trebuie să discutăm. M-ai evitat atâţia ani. Doar nu crezi că o să ratez momentul ăsta.
- Lasă-mă să trec sau...
S-a apropiat fulgerător de mine, despărţindu-ne doar câţiva centimetri. În acel clipă lacătul aproape că s-a rupt, dar m-am forţat să-mi ţin sentimentele şi gândurile ascunse. Mi-am dat seama că inima-mi bătea puternic. Scutit de să mai ezite şi de faţă cu toată lumea, m-a apucat de braţe, m-a lipit de trupul lui şi m-a sărutat, iar eu am rămas blocată.
_________________
<center>
Citesc: Copiii Razboiului; Unealta Răului; Flowers and Silence; Not every pain hurts <3;;.</center> |
|
| Sus |
|
|
Chris
*userul lunii*
Data inscrierii: 17/Aug/2008
Mesaje: 9311
Localitate: New York
|
| Trimis: 18/09/2011 16:25 Titlul subiectului: |
|
|
Din pacate, ficurile "Unealta raului" si "Copiii Razboiului" au ajuns la arhiva si regulamentul spune ca daca vrei sa poti posta in continuare la fic trebuie sa citesti doua ficuri active. Te rog pana marti sa incepi sa citesti un alt fic activ.
_________________
art never comes from happiness
Citesc: In cerc; Flowers & Silence; In inima intunericului; All about us; Scantei Albastre;
Scriu: no need to pretend; Can you handle my problems? |
|
| Sus |
|
|
Juliette
*lil' fairy*
Data inscrierii: 15/Aug/2009
Mesaje: 147
Localitate: departe!
|
| Trimis: 18/09/2011 17:53 Titlul subiectului: |
|
|
Citesc ficul Sushenei pe langa celelalte doua, iar Sushena mi-a spus ca o vor lasa mai moale cu regula. Eu am doar un fic si mi se pare normal sa citesc maxim doua. Nu pot sa citesc altul de fiecare data cand ajung cele pe care le citesc la arhiva. Sunt noua pe forum si majoritatea au peste 10 pagini. Nu am timp si nici rabdare sa stau sa citesc 10 pagini sau mai numeroase :)
EDIT: Pentru ca nu vreau sa fac dublu post si cum se apropie termenul de o saptamana, iar maine o sa fiu mai mult plecata de acasa, postez acum urmatoarea parte, desi nu o citeste nimeni, dar mnoh. Vreau sa il vad terminat si aici :))
<center>Capitolul 3: Vorbeşte puţin, gândeşte repede!</center>
Prima dată a fost atât de îngrozitor, încât am crezut că inima care-mi bătea tot mai tare o să cedeze din cauza emoţiilor puternice. Frica a pus stăpânire pe trupul meu şi nu am putut să fac nimic, pentru simplul motiv că propriul trup nu mă mai asculta. Şi nici acum, pe urmă atâţia ani, nu puteam să uit acea imagine care mă bântuia în momentele în care mă simţeam fericită, îndată ce încercam să zâmbesc şi să nu mă mai gândesc la amintirile neplăcute pe care nu aveam cum să le şterg din creier. Făceau parte din viaţa mea, îmi reprezentau trecutul. Într-un timp, credeam şi speram că totul a fost doar un coşmar şi că trebuia neapărat să mă trezesc. De fiecare dată când deschideam ochii nimic nu se întâmpla, pentru că nu era aşa cum speram să fie. Era cât se poate de real şi nu puteam să dau momentul înapoi pentru a evita acele greşeli care m-au costat extraordinar de scump, chiar nu puteam să repar ce-am greşit.
- Oh, dragilor! reuşi să spună mama, conținând mai multe emoţii decât oricine altcineva din casă.
Eram mult prea şocată. Mă aşteptam să facă anumite gesturi, dar nicidecum ăsta. Oare îi era atât de dor de mine? A reuşit să treacă peste evenimentele din trecut, pentru că eu nu am reuşit, deşi încercam să nu mai arăt asta. Stop! Sărutul trebuia să se oprească aici. Eu evitam să-i răspund, dar el insista în continuare. Cu toată forţa care mi-a mai rămas, deşi el era mult mai puternic decât mine, am reuşit să-l apuc de braţe, să-l împing puţin şi să-i dau palma pe care bănuia că o să o primească. Eram nervoasă şi abia aşteptam să ies din casă. Cum a putut să-mi facă asta de faţă cu toată familia? Cine ştie ce le mai trecea prin cap alor mei mai târziu micul incident? Am pus mâna pe clanţă şi am ieşit din casă, trântind uşa ulterior mine. Chiar nu-mi mai păsa dacă mama urma să mă certe.
Imposibil. Deşi încercam cât puteam de mult, nu reuşeam să fac nici măcar o părticică din acel întreg să dispară definitiv. Nu puteam să mi-l scot din cap. Parcă imaginea înfricoşătoare era foarte bine imprimată şi dacă lăsam vreun sentiment să iasă la suprafaţă, ceva îmi reamintea de acele evenimente. Acea imagine care-mi apărea aproape mereu în faţa ochilor îmi făcea întregul corp să tremure. Uneori nu găseam cuvinte să descriu ce vedeam de fiecare dată, pentru că nu reuşeam să vorbesc. Nu puteam să cer ajutor sau nu voiam să fac pasul ăsta? Încercam să-mi îndepărtez gândurile, să le ţin cât mai departe, pentru că am ajuns acolo unde ştiam că o să mă calmez. Localul era aproximativ gol, fiind şi normal, pentru că majoritatea se distrau în toiul nopţii, dar nu-mi păsa. Barmanul, un tip cu părul ţepi şi cu multe piercinguri, a zâmbit şi a sărit peste barul mare în lungime, luându-mă direct în braţe.
- Teo, te-ai întors. Nici nu ştii cât mă bucur. M-ai lăsat solitar atâta timp. Bine ai revenit acasă, micuţo!
- Nu mai sunt mică, nu vezi? Mă bucur să te revăd, Răzvan, i-am spus aşezându-mă pe un scaun, iar el ducându-se la locul lui, ca de obicei.
- Ce-ai vrea să bei?
- Ceva tare. Vreau să uit, i-am spus fără ezitare; el mă cunoştea cel mai bine şi tot cu el am păstrat legătura şi cât am fost plecată din ţară.
- Hei, cunosc faţa asta. Ce s-a mai întâmplat? Complicații cu mama?
- S-a întors, iar nesimţitul m-a sărutat de faţă cu ai mei! Nici nu ştii cât sunt de nervoasă.
- Teo, cât o să-i mai ascunzi adevărul?
- Ce adevăr? Nu mai se află niciun adevăr, i-am spus nervoasă, luând o gură din Danzka.
_________________
<center>
Citesc: Copiii Razboiului; Unealta Răului; Flowers and Silence; Not every pain hurts <3;;.</center> |
|
| Sus |
|
|
Kristine.B
*scriitorul lunii*
Data inscrierii: 11/Feb/2008
Mesaje: 338
|
| Trimis: 20/09/2011 20:40 Titlul subiectului: |
|
|
imi place subiectul ficului tau, in distinct pentru ca e cu adolescenti
Teo pare o fire nonconformista si rebela, care face doar ce vrea
mi se pare aiurea ca mama ei sa o oblige sa-l vada pe fostul prieten, mai mult rau ii face cu asta
iar scrisoarea era trimisa pe cand ea era plecata din tara, adica la Paris
s-au despartit iar ea a plecat si acum dupa 6 ani s-a reintors...si el o vrea inapoi
ma intreb care a fost cauza pt care s-au despartit
astept next :)
_________________
Citesc: In inima intunericului, Beyond reality, Dulce-amaruie
Scriu: Misterele unei lumi necunoscute, Destine paralele |
|
| Sus |
|
|
Juliette
*lil' fairy*
Data inscrierii: 15/Aug/2009
Mesaje: 147
Localitate: departe!
|
| Trimis: 21/09/2011 15:34 Titlul subiectului: |
|
|
Multumesc frumos pentru comentariu. Ma bucur ca ti-a placut. Nextul peste cateva zile, promit! Oricum este scris, doar sa-mi fac timp si sa nu uit sa-l postez :))
_________________
<center>
Citesc: Copiii Razboiului; Unealta Răului; Flowers and Silence; Not every pain hurts <3;;.</center> |
|
| Sus |
|
|
aurelyon
*powerful fairy*
Data inscrierii: 27/Iun/2009
Mesaje: 899
Localitate: Bucuresti
|
| Trimis: 24/09/2011 21:01 Titlul subiectului: |
|
|
Nici mie nu/mi place sa/mi fac ordine prea des in camera.
Nu inteleg de ce mama ii cere sa se intalneasca cu ex/ul , daca ea nu vrea, mai ales ca sunt despartiti.
Parisul... Mi/ar placea sa/l vizitez si eu , intr/o zi.
_________________
" Cass, you child. Why didnt you listen to me? " - Dean Winchester, SPN, 7x01
" If youre gone, I swear, I am going to strap my Beautiful Mind brother into the car, and Im gonna drive us off the pier. " - Dean Winchester, SPN, 7x02
" Howdy, Sam. New rule: You steal my baby, you get punched. " - Dean Winchester. SPN, 7x03.
Citesc: All about us, Misterele unei lumi necunoscute; Destine paralele.
Scriu: In inima Intunericului, Beyond reality
[URL=http://imageshack.us/photo/my-images/600/40838835.jpg/] [/URL]
Uploaded with [URL=http://imageshack.us]ImageShack.us[/URL] |
|
| Sus |
|
|
Chris
*userul lunii*
Data inscrierii: 17/Aug/2008
Mesaje: 9311
Localitate: New York
|
| Trimis: 27/09/2011 15:13 Titlul subiectului: |
|
|
ceva nou, te rog
il duc la arhiva. pm cand vrei sa-l scoti
_________________
art never comes from happiness
Citesc: In cerc; Flowers & Silence; In inima intunericului; All about us; Scantei Albastre;
Scriu: no need to pretend; Can you handle my problems? |
|
| Sus |
|
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
|
|
|
