(fic) Înapoi

nezumi · Trimis: 07/07/2010 18:35 Titlul subiectului: (fic) Înapoi

E un mic ceva care mi se invarte din cap de o buna bucata de timp, dar abia acum am reusit sa il concretizez in vorbe si m-am gandit ca poate ar fi cineva interesat pe aici. Nu o sa va stresez mult, e o poveste scurtuta si nu prea complicata. Singurul "catch" la ea e ca actiunea se intampla invers cronologic (cu alte cuvinte, întâia parte e, de fapt, sfarsitul povestii, iar ultima parte va fi inceputul).

Dacă ai şti, ai mai plânge? Te-ar mai durea? Mi-ai mai strânge haina la fel de zdravăn cu micuţele tale degete îngheţate? S-ar mai topi fulgii de nea pe obrajii tăi uzi? Ai mai fi aici, îndurând frigul, plângând şi respingând cu o încăpăţânare copilărească gândul că aş putea să plec? Aş mai ocupa acelaşi loc în inima ta?
Nu. Oricât de crud ar suna, chiar dacă e egoist şi arogant din partea mea să dau un răspuns în locul tău, ştiu că e aşa. Şi tu ai fi de acord. Oricine ar fi de acord. Dacă acesta ar fi un film, dacă această clipă sufocată de prea multa zăpadă ce cade peste noi n-ar fi decât o proiecţie pe un ecran alb imens, toate sufletele de cealaltă parte a lui, care ne-ar privi, ar ghici din prima sfârşitul.
Ar şti că am să te împing şi am să te las să zaci în frig şi întuneric, cu acele de gheaţă strecurându-se prin pijamalele mult prea subţiri şi topindu-se de trupul tău aprins de revoltă, spaimă, slăbiciune şi neputinţă. Ar mai şti că nu voi răspunde strigătelor tale disperate, că nu voi ceda chipului tău plâns, că nimic, perfect nimic din ce ai face tu nu m-ar putea determina să mă întorc, să mă răzgândesc. Şi, mai presus de a conştientiza aceste lucruri, le-ar înţelege.
Şi apoi m-ar urî, m-ar vorbi de rău, s-ar bucura să mă vadă pedepsit, suferinţa mea le-ar provoca plăcere. Doar sunt personajul negativ din poveste. Tu nu vei fi în ochii lor decât victima mea, pe care am rănit-o cu brutalitate şi pe care am secătuit-o de viaţă, bucurie şi speranţă. Te-ar compătimi. Însă ar fi o greşeală din componentă lor. Tu nu eşti victima. Eşti o supravieţuitoare, o luptătoare. Poate sunt singurul care vede asta, dar sunt sigur că am dreptate. Mă simt privilegiat că am ajuns să cunosc războinica din spatele existenţei tale aparent fragile, iar asta e cartea pe care mizez tot ce am.
Dacă n-aş fi avut încredere că te vei ridica de unde te-am lăsat, n-aş fi putut să iau această decizie. Nu ţi-aş fi putut întoarce spatele, nu aş fi reuşit să îmi mişc picioarele de-a lungul aleilor lungi. Şi, ajuns înapoi în faţa acelui felinar vechi şi strâmb, ce îmbracă zăpada aşternută sub el într-un portocaliu murdar, n-aş fi putut să ridic privirea spre clădirea din dreptul lui şi să spun: „Şofer, eu aici cobor.”

_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Potty · Trimis: 07/07/2010 19:12 Titlul subiectului:

Uuu, sună foarte, nespus de interesant! Deci ai început cu sfârşitul; iar la sfârşit el o părăseşte într-o zi de iarnă. Referitor la acel felinar... presimt că de acolo a început de fapt povestea. Îmi pare promiţător şi, dacă e ceva semnat de tine, sigur va fi un text captivant!

Madam Q's · Trimis: 10/07/2010 11:25 Titlul subiectului:

Dupa cum bine s-ar putea sa stii... I'm in, ador si devor tot ceea ce tu debitezi. Te-am pupat.
_________________
"4.09.2009
19.58
Draga X,
Inspira-ma, te rog! ... Te am in mana, te-am secat de vlaga, ar trebui sa fie floare la ureche sa te agat cu ace de hartie. De ce nu este? Foaia e prea groasa? Acele nu au varful destul de ascutit? Stai pe hartie! De ce te incapatanezi sa te zbati? Esti doar un fluture in colectia mea. Inca unul, singurul pe care l-am pastrat ..."
(fic) Înapoi (fic) Înapoi

nezumi · Trimis: 12/07/2010 11:16 Titlul subiectului:

Multumesc, fetelor :kiss:

Un ţipăt scurt se pierde prin zgomotul maşinilor, scârţâitul tramvaiului ce tocmai trece şi chiuitul zvăpăiat al vântului, iar ceva mă trage de mânecă, nelăsându-mă să înaintez. Privesc mirat înapoi şi îi văd chipul îndurerat, cu ochii înotând în lacrimi.
-E mort, se desprinde o şoaptă de pe buzele ei. Sărăcuţul, e mort…
Un porumbel îngheţat zace în zăpadă, cu aripile uşor desfăcute. Îi acopăr ochii şi vreau să o duc cât mai rapid de acolo, dar ea se zbate, vrea să se apropie de el. O prind de mijloc, dar mă simt copleşit de avalanşa de palme şi reproşuri:
-Cum să îl lăsăm acolo, mititelul de el? Cum să trecem, pur şi simplu, ca şi cum n-ar fi nimic? Cum să nu ne pese? Cum…
A plâns tot drumul înapoi acasă. Nici n-a mai vrut să îşi mişte picioarele, a trebuit să o duc în braţe. Cumva, lacrimile ei pentru acea biată pasăre au scormonit vinovăţia pe care o port şi peste care am lăsat să se aştearnă praful.
-Viaţa nu e un gunoi.
Suntem amândoi pe canapea. Ea roteşte uşor cana cu ceai pe care i-am adus-o cu vreo oră în urmă şi din care n-a băut nicio înghiţitură. Priveşte spre fundul ei, parcă sperând că va găsi ceva acolo.
-Cum îţi dai seama că ceva a existat? continuă. Pentru că lasă un gol în urmă, nu? Pentru cineva, lumea nu mai este la fel, iar dispariţia sa doare. Dar de porumbelul acela nu-i păsa nimănui. Oamenii de pe stradă, întreg oraşul, întreaga lume trecea pe alături el şi nimeni nu observa golul. Nimeni nu era afectat… Nu ţi se pare îngrozitor de trist?
Lacrimi îi lucesc în ochi. O privesc şi un hău fără fund se cască în mine. Adevărul nemilos de care m-am ascuns până acum e chiar în faţa mea, întrupat în această făptură simplă. Nu mai pot fugi.
-Dar tu ai plâns pentru el, îi spun, uşor răguşit. Ţie ţi-a păsat.
-Eu… cine sunt eu ca să pot schimba lumea?
Ea îmi e şi judecătorul, şi sentinţa, şi pedeapsa. Nu mai e o femeie, e puritate, e adevăr, e dulceaţă şi iubire. E tot ce am nesocotit şi am murdărit. E viaţa. Eu pot afirma că exist tocmai pentru că ei îi pasă, pentru că ea ar plânge dacă aş dispărea. Ar plânge pentru orice făptură cu aceleaşi lacrimi mari şi sincere, fără să se sfiiască. Văd asta mai clar ca oricând. Să rămân aici, ascuns în propria-mi umbră, să continui să mint nu ar însemna altceva decât să trădez tot ceea ce înseamnă ea.
Pentru o ultimă oară mă las cuprins de un vârtej ce îmi îneacă gândirea în dorinţă şi pasiune. Păr cârlionţat, parfum dulce, trup pe care nu mă mai satur să îl strâng în braţe, privire împăienjenită de lacrimi pe care nu le pot conteni, foşnetul pijamalelor cu care se îmbracă, silueta ei în dreptul geamului, admirând ninsoarea care se amestecă cu noaptea în timp ce eu îmi strâng cu grijă lucrurile… Şi apoi o voce sughiţată:
-De ce fiecare îmbrăţişare şi fiecare sărutare mi-a şoptit „Adio”?
De ce sunt aşa transparent în faţa ei? Gura mea rosteşte o replică bine exersată. Vorbele pe care, inconştient, le-am pregătit încă de îndată ce am întâlnit-o prima oară devin sonore. Ecoul paşilor mei coborând scările, câteva urme în zăpadă, zgomote ale unor tălpi goale ce aleargă după mine şi o mânuţă tremurândă care mă apucă de haină... Nu, nu e ceva ce ai putea opri. Păcatul nu se şterge, se ispăşeşte.

<center>*</center>
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Potty · Trimis: 14/07/2010 20:00 Titlul subiectului:

Extraordinar de frumos scrisa bucată asta dar, din care, sincer, n-am inteles mai nimic >.> Inca nu pot sa-mi dau seama de ce o paraseste. Pana la urma motivul e ceva ce a facut el sau ceva ce a facut ea o.O? Sunt extrem de confuza; astept sa ma lamuresc pe parcurs XD.

vera bera · Trimis: 17/07/2010 00:02 Titlul subiectului:

eu voi citi, Nezumi. imi place foarte mult, ma induioseaza atmosfera aceasta, dar imi face si dermă de gaina. nu stiu ce sa spun, si eu am nelamuriri. descrierile tale superbe mereu ma vor face sa ma intorc si sa aflu raspunsurile
_________________
<center> (fic) Înapoi (fic) Înapoi

</center>

Madam Q's · Trimis: 17/07/2010 15:16 Titlul subiectului:

Eu imi amintesc sa fi comentat... Ei bine, nu mai conteaza.
Ea pare o fire foarte sensibila, ce se considera legata de toate elementele lumii ... El, o paraseste... inca nu stiu de ce, ori daca se intoarce :-D

dar sunt curioasa... Nici eu nu reusesc inca sa deslusesc povestea... :'-(

_________________
"4.09.2009
19.58
Draga X,
Inspira-ma, te rog! ... Te am in mana, te-am secat de vlaga, ar trebui sa fie floare la ureche sa te agat cu ace de hartie. De ce nu este? Foaia e prea groasa? Acele nu au varful destul de ascutit? Stai pe hartie! De ce te incapatanezi sa te zbati? Esti doar un fluture in colectia mea. Inca unul, singurul pe care l-am pastrat ..."
(fic) Înapoi (fic) Înapoi

nezumi · Trimis: 24/07/2010 15:31 Titlul subiectului:

Thanks

Opreşte maşina la marginea drumului şi, în graba ei, se încurcă în centura de siguranţă, chinuindu-se să o scoată, să nu o mai ţină înapoi când ea vrea atât de mult să alerge spre soare, să se contopească cu razele sale care alunecă molcom pe câmpie. O privesc zâmbind. Îi las un răgaz de câteva clipe, admirându-i silueta dansând pe câmpul gol şi dezolant, împodobit doar în aurul apusului.
Apoi cobor, alerg spre ea şi o ridic în braţe. Ne învârtim de parcă am vrea să părăsim pământul, să ne desprindem de solul îngheţat, să zburăm împreună. Ne amestecăm cu soarele, devenim la rândul nostru doi aştri, doar că numai noi ne putem vedea strălucind. Sclipirea noastră e în sărutul care ne uneşte, dar a cărui scânteie vibrează doar în noi.
Ne oprim şi îi aşez tălpile înapoi pe iarba uscată, care foşneşte sub paşii săi neregulaţi, datoraţi ameţelii. Râzând, se atașează de mâna mea ca să nu cadă. Dar şi eu sunt la fel de ameţit şi cădem, eu cu spatele înţepat de mărăcini, beţe uscate şi pietricele, ea peste mine. Îşi ajută capul de pieptul meu şi priveşte cerul.
-În curând, va ninge.
Vocea ei umple tăcerea în care soarele se topeşte încet-încet. Glasul îi e neutru, nu ştiu dacă e expresia unei bucurii sau a unui regret.
-Îţi place zăpada? o întreb.
-O iubesc, îmi răspunde repede, fără ocolişuri. E cel mai frumos dar pe care îl primim de sus. Totuşi, dincolo de frumuseţe, asigură cu ea atâtea necazuri. Gheaţă, accidente, oameni care degeră de frig… Mi-e greu să mă bucur, contemplând şi acest aspect.
Îmi simt gâtul uscat şi înghit în sec.
-Vrei să zici că ţi-e greu să iubeşti ceva care stimulează suferinţă celor din jur?
-Tocmai asta e problema.
Se ridică şi, sprijinindu-se cu palmele de sol, priveşte până în adâncul meu, parcă reuşind să vadă tot ce până acum am încercat să ascund.
-O iubesc oricum. Nu e ceva ce pot controla. O iubesc… şi atât. E atât de rău să nu iubeşti doar ceea ce este perfect? Să porţi în inimă lucruri sau persoane care au goluri şi defecte?
Simt că mă prăbuşesc, de parcă pământul de sub mine s-a crăpat şi mă înghite, mestecându-mă încet spre a-mi întinde agonia. O strâng în braţe, ascunzându-i faţa pentru a nu o lăsa să-mi zărească ochii tulburi.
-Nu, nu e, îi răspund şi mă blestem în sinea mea pentru fiecare vorbă.
Se întunecă şi se lasă frig. Ne întoarcem la maşină, dar ea se aşază rapid pe scaunul de aproape şofer. Văzându-mă nedumerit, îmi spune:
-Condu tu. Vreau să îmi întipăresc pe retină ce a mai rămas din „azi”.

<center>*</center>
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Madam Q's · Trimis: 25/07/2010 22:06 Titlul subiectului:

Ei bine, cred ca m-am prins putin... El face un lucru, ori mai multe, lucruri care contravin unor legi, fie morale fie legale. Ea, este astfel unui copil, ori cel putin isi are inocenta nepatata, el, are un complex, ori este pe cale sa isi dezvolte unul fiindca incepe sa se vada prin ochii ei, ori isi imagineaza perspectiva asupra lui si asupra lucrului ori lucrurilor pe care le face, si asta il ingrozeste. Se judeca singur, insa nu prin codul lui moral si etic, ci prin al ei.
_________________
"4.09.2009
19.58
Draga X,
Inspira-ma, te rog! ... Te am in mana, te-am secat de vlaga, ar trebui sa fie floare la ureche sa te agat cu ace de hartie. De ce nu este? Foaia e prea groasa? Acele nu au varful destul de ascutit? Stai pe hartie! De ce te incapatanezi sa te zbati? Esti doar un fluture in colectia mea. Inca unul, singurul pe care l-am pastrat ..."
(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Potty · Trimis: 01/08/2010 00:40 Titlul subiectului:

kitty · Trimis: 01/08/2010 09:39 Titlul subiectului:

ma abonez si eu:3 sorry ca mi-a luat atat sa citesc, though i promised. sunt cam confuza momentan si mai astept parti,am prea multe intrebari:3 dar modul tau de a scrie e ca de obicei impecabil. you really do like winter do you?;;)ca am regasit-o in multe scrieri de-ale tale
_________________
<center> (fic) Înapoi (fic) Înapoi

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

Madam Q's · Trimis: 06/08/2010 18:15 Titlul subiectului:

Nu s-ar putea cumva, din intamplare sa postezi urmatoarea parte?... Sunt curioasa si intru zilnic sa vad daca ai postat... Te rog. :innocent:

_________________
"4.09.2009
19.58
Draga X,
Inspira-ma, te rog! ... Te am in mana, te-am secat de vlaga, ar trebui sa fie floare la ureche sa te agat cu ace de hartie. De ce nu este? Foaia e prea groasa? Acele nu au varful destul de ascutit? Stai pe hartie! De ce te incapatanezi sa te zbati? Esti doar un fluture in colectia mea. Inca unul, singurul pe care l-am pastrat ..."
(fic) Înapoi (fic) Înapoi

nezumi · Trimis: 09/08/2010 22:44 Titlul subiectului:

Sorry, sunt plecata in vacanta (sunt la laptopul cuiva acuma). Ajung acasa abia pe 18 august.
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

nezumi · Trimis: 20/08/2010 17:11 Titlul subiectului:

Multumesc, fetelor, si scuze de intarziere. Kitty, da, iubesc iarna :love:

.

Ca de fiecare dată, îmi culege cămaşa de pe jos şi se acoperă cu ea. E mult prea largă pentru silueta ei subţirică. Lumina palidă a felinarului de afară se strecoară prin material şi îi dezvăluie liniile trupului care se unduiesc armonios pe mărime ce păşeşte spre fereastră. Se ajută de pervaz, iar privirile i se pierd afară. Mă întreb oare ce poate vedea atât de incitant la o oră aşa târzie.
-De ce îţi place atât de mult să priveşti pe fereastră noaptea? Ziua nu pari foarte atrasă de peisaj.
Râde, iar fiecare clinchet cristalin al vocii ei îmi mângâie timpanele precum mătasea.
-Asta pentru că noaptea pot să vad ce vreau eu. Pot să îmi imaginez o poveste în spatele fiecărei umbre, pot să desenez cu mintea orice îmi doresc în locurile acoperite de întuneric. Şi, aşa, pot să fiu în fiecare seară într-un alt loc, într-o altă lume. E ca şi cum aş călători permanent, cu toate că rămân tot aici.
Încercând să îmi înving amorţeala din picioare, mă ridic şi mă apropii de ea, petrecându-mi braţele în jurul taliei ei subţiri. O sărut pe creştet, iar ea închide ochii, bucurându-se de răsfăţ.
-Ai iubit vreodată? mă întreabă.
-Te iubesc pe tine.
-Nu, nu, înainte de asta.
-Te iubesc pe tine, întăresc eu, ridicând din umeri.
Ea râde puţin, dar chicotele i se pierd repede în tăcere.
-A fost cineva, odată, care a apărut de nicăieri şi mi-a pătruns sub piele. O persoană care m-a confecționat să mă simt capabilă de orice. Mi-e greu să o denumesc într-un fel. „Amică” e prea puţin pentru ceea ce am simţit şi, poate, încă mai simt pentru ea. „Prietenă” e prea mult pentru ceea ce e azi între noi.
-Dacă o iubeşti, atunci îţi e prietenă.
Oftează şi face o scurtă pauză. Îi simt lupta cu lacrimile, cum experimentează să le oprească, să nu o sufoce.
-Câteodată mi-o imaginez pe ea acolo în întuneric. Pot să jur că o şi aud râzând. Dar e doar mintea mea care îmi distracție feste. Nu va mai veni niciodată la mine.
-Ce s-a întâmplat?
-Nimic. Tocmai asta e problema. Nu s-a întâmplat nimic. Eram prea diferite. Pur şi simplu, undeva pe drum, ceva s-a pierdut. Nu eram ca ea. Nu eram genul de persoană pe care şi-o dorea lângă ea. La un moment dat, a încetat a mai fi distractiv.
-Dar nu trebuie să fii într-un anumit fel ca să te iubească cineva. Dacă sentimentul era sincer, te-ar fi acceptat aşa cum eşti.
-Astea sunt doar vorbe frumoase din cărţi, mă contrazice, scuturând din cap. Adevărul e că, chiar dacă ne dăm seama de asta sau nu, cu toţii căutăm ceva anume în ființele pe care le vrem aproape. De multe ori, din dorinţa de a fi acceptată, am ajuns să mă modelez după criteriile celor din jur. Nu neapărat să mă schimb, dar să încerc să îmi placă şi altceva. Cum ar fi să ascult o trupă pe care o ignorasem sau să îmi dezvolt un interes pentru maşini. Cu toţii facem asta, la un ocazie dat. Împrumutăm o vorbă, un gest, un mod de comportare. Ajungem, într-o mică măsură, să ne transformăm unii în alţii. Iar asta mă face să mă gândesc: oare mai suntem liberi îndată ce iubim?
-Dacă e să fiu prizonier, aş fi cel mai fericit dacă tu ai avea cheile cuştii mele, încerc să glumesc.
-Of, eu vorbesc serios, se bosumflă şi încearcă să scape de sărutul în care vroiam să îi cuprind buzele. Ştii ce e ciudat, totuşi? Cu tine sunt liberă. În nicio clipă n-am simţit nevoia să mă controlez, să îmi maschez stările, să mă comport altfel.
Îmi petrec degetele încet prin părul ei, încercând să nu las niciun fir de păr neatins. Nu pot să înţeleg ce vrea să îmi zică. Nu o pot vedea altfel decât ca pe o fiinţă care merită toată dragostea din lume. Într-o lume în care moartea m-a despărţit fulgerător şi iremediabil de cei dragi, mi-e greu să îmi imaginez că cineva a primit pe tavă tot sufletul ei şi l-a refuzat pentru că nu îi era pe plac.
-Mi-ai redat speranţa în ziua când te-am cunoscut, îi şoptesc. Dacă n-ai fi tu, viaţa mea ar fi cufundată în întuneric şi mizerie. Te iubesc. Tu, aşa cum eşti, cu părul ciufulit, cu ochii gata să plângă, înfăşurată în cămaşa mea, cu porniri copilăreşti şi încăpăţânare de catâr, tu eşti libertatea mea.
Şi, cu toate că un junghi îmi strânge inima, încerc să îl ignor, să îl uit din nou, cufundându-mă în ea, în dulceaţa şi inocenţa de copil care mă curăţă şi îmi oblojesc rănile. Poate, într-o zi, am să ajung să te merit.

<center>*</center>
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Potty · Trimis: 26/08/2010 12:44 Titlul subiectului:

Mmm, ma gandesc ce anume sa spun sau, mai bine zis, sa cred. Ce cred? Ca iubirea intr-adevar are darul de a ne face liberi; aici sunt de acord cu el. Nu trebuie sa fii intr-un anume fel ca sa fii placut. Esti placut pentru ca esti ceea ce esti. Alte tipuri de relatii, care se bazeaza doar pe aparente, sunt superficialitati. Sunt de acord ca o persoana la care tii ajunge sa iti modifice comportamentul; dar, cat timp tie iti face placere, inseamna ca devine parte componenta din tine si te caracterizeaza. Pur si simplu adopti ceva ce simti ca ti se potriveste. Daca ai un interes genuin in ceva ce ai imprumutat, atunci eu nu il vad ca o deformare a ceea ce esti; ci doar ca o completare.

nezumi · Trimis: 05/09/2010 00:42 Titlul subiectului:

Thanks, Potty :kiss:

. Am modificat putin porțiunea de dinainte, doar putin ca sa aiba legatura cu ceva ce urmeaza mai incolo :-P

.

Iar îmi şterpeleşte dintre degete restul de la magazin. Îmi înapoiază monedele şi, cu meticulozitate, aranjează bancnotele în ordine crescătoare, asigurându-se că toate sunt cu faţa în sus, iar cele de acelaşi fel perfect aliniate. Apoi, le pune cu vigilență înapoi în portofel, îl închide cu delicateţe şi mi-l strecoară în buzunarul hainei. Mâna îi persistă înăuntru, bâjbâind până îmi întâlneşte degetele.
Râd. M-am obişnuit deja, dar de fiecare dată mi se pare amuzant să o privesc. Se face că nu observă reacţia mea, dar obrajii uşor rumeni şi privirea îndreptată cu îndârjire în altă parte îmi dau de înţeles că nu e aşa. Însă niciodată nu se plânge, simplul fapt că o las să îşi facă hatârul e suficient ca să fie fericită.
-Să înţeleg că îţi place ordinea, îi spun înainte să urcăm scările din faţa blocului.
-Nu neapărat, chicoteşte ea uşor. Mă descurc destul de bine în dezordinea mea.
-Atunci, de unde satisfacția de a aranja bancnotele?
-Aşa îi făceam tatei când eram mică şi mergeam la cumpărături cu el. De îndată ce s-a dus, nu am mai avut ocazia. Sper că nu te-a deranjat… Aşa-i că nu te-a deranjat?
E atât de scumpă când mă priveşte cu ochii aceia mari şi îngrijoraţi!
-Nu, nicidecum. Doar că observ că eşti construită din bucăţele mici, din gesturi mărunte, din satisfacții simple, fiecare cu câte o semnificaţie ascunsă. Vroiam doar să ştiu ce e în spatele acestui comportament.
-O, nu, să nu crezi că sunt vreo obsedată de perfecţiune şi ordine, râde şi se aşază pe o treaptă, învârtind între degete o frunză galbenă, proaspăt căzută din copacul de lângă noi.
Iau loc lângă ea şi o privesc în timp ce analizează acel mic simbol al trecerii timpului, care anunţă începutul lui septembrie.
-Nimic nu e perfect în această lume. Cel puţin, nu în sensul pe care oamenii îl dau perfecţiunii. Dacă Dumnezeu ne-ar fi creat perfecţi, n-ar mai fi fost nevoie să ne trimită mai întâi pe Pământ, ca să vadă dacă merităm sau nu Paradisul. Uite, nici măcar frunza asta, oricât de simetrică ar părea, nu e perfectă.
O întoarce cu spatele şi îmi arată vinele care şerpuiesc de-a lungul ei, fiecare având o traiectorie aparent mai haotică decât cealaltă.
-Şi, totuşi, în imperfecţiunea ei, a crescut frumoasă şi mare. Înăuntrul ei a existat armonie. Celulă alături celulă, au compus un întreg care a funcţionat cum trebuie. Şi noi ar trebui să trăim tot aşa, viaţa ar necesită să fie o traiectorie nesigură, şerpuită, care se mai poticneşte din când în când, dar care tot timpul găseşte motivaţia şi puterea de a merge mai departe. Şi, adunând în drumul ei bune şi rele, lipsit de îndoială ţese ceva armonios.
-Şi ce se întâmplă când ajunge la capătul frunzei?
Poate nu pot să îmi controlez vocea şi îmi tremură. Poate nu ştiu să îmi ascund durerea din privire. Însă mâna ei scapă acea frunză galbenă şi, cu delicateţe, îmi mângâie obrazul.
-Un sfârşit nu reprezintă neapărat moarte, îmi spune. Poate fi la fel de bine o renaştere, un nou început.

<center>*</center>
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Potty · Trimis: 08/09/2010 16:16 Titlul subiectului:

kitty · Trimis: 08/09/2010 20:21 Titlul subiectului:

Junghi in inima? *ochii mei de viitor medic nu se pot abtine sa nu oberve asta si sa nu-mi puna un semn de intrebare:))*
imi place cum descrii anumite scene, sunt scene pe care le poti suprapune cu cev aprin care ai trecut si tu, chit ca decorul si tot erau altfel<3 e de bine, chit ca m-am exprimat eu prost:))
_________________
<center> (fic) Înapoi (fic) Înapoi

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

nezumi · Trimis: 09/09/2010 14:31 Titlul subiectului:

Kitty, sper ca nu am scris vreo prostie pe acolo :blush:

. Era mai mult metaforic, in sensul ca avea o greutate pe suflet.
Multumesc ca ati citit :kiss:

E întuneric, dar de ce mi-e frică? Nu m-a speriat nicicând bezna. Chiar şi când eram mic, nu puteam dormi dacă nu era stinsă lumina. Uneori mă deranja până şi felinarul din faţa blocului. Felinar… Da, aşa e. Sunt pe stradă, dar de ce nu e aprins nici un felinar? De ce nu mai e nimeni? Aş vrea să fie cineva. Ceva din mine îşi doreşte să nu fiu singur. Dar e o prostie, ce aş putea păţi? Dacă aici oamenii lipsesc cu desăvârşire, atunci e clar că nu e nimeni care să îmi facă rău.
„Nenea, îmi dai şi mie un bănuţ?”
Tresar şi privesc în jur. Nu e nimeni. Şi, totuşi, vocea a răsunat de parcă ar fi fost la mai puţin de un metru de mine. E ridicol. Doar cuvintele nu se rostesc singure. Mâna îmi tremură. De fapt, întreg corpul îmi tremură. Însă nu e frig. Nu, e o noapte caldă de vară. Dar tremurul parcă vine de la ceva mai profund, ceva bine înrădăcinat sub carne, de parcă ar porni din măduva oaselor. Mii de rămurele cresc şi se împletesc şi formează lanţuri care se încolăcesc şi mă strâng. E furie.
„Hai, te rog, un bănuţ…”
Mâna mi se îndreaptă spre buzunar. Însă observ cu stupoare că nu am buzunare la pantaloni. Uimirea îmi este înlocuită de o amintire. Ţi-am dat. Ţi-am dat de dimineaţă. Nu mai am mărunt.
„Te rog…”
Plânsetul vocii scarmănă adânc, pe sub o uşă pe care ţineam minte că am închis-o bine. Ceva se strecoară de sub ea, un fel de şarpe negru cu ochi ce scapără o sclipire rece şi veninoasă. Mă trezesc ţipând şi alunec din pat pe covorul ce îmi arde palmele. Picătură cu picătură, amintirea visului mi se întipăreşte în memorie, împreună de celelalte zeci de variante ale sale care îmi tot vizitează somnul. Nu mai pot sta aici. Am să înnebunesc dacă rămân aici singur în fiecare noapte.
O apăsare prelungă pe sonerie şi, din spatele uşii, chipul ei de înger somnoros se strecoară îngrijorat. Nu sunt în stare să spun nimic, mă prăbuşesc în braţele ei. Fă-l să se oprească. Te rog, pune-i capăt. Izbăveşte-mă.
-Îmi pare rău, încerc să mă scuz. N-am mai vrut să fiu singur. Am vise ciudate… A realizat prea apăsător să locuiesc de unul singur.
-Atunci rămâi aici, îmi şopteşte în timp ce mă leagănă uşor, ca pe un prunc. Stai aici cu mine.
-Abia dacă mă cunoşti şi mă inviţi să mă mut la tine? râd eu mirat.
-Ce-are a face? ridică ea din umeri.
-Aş putea fi un criminal în înșiruire care aşteaptă momentul corespunzător să te ucidă.
-Atunci de ce n-ai făcut-o până acum? Ai avut o mulţime de momente pentru crima perfectă.
-Totuşi…
-Mi-am asumat acest risc din clipa când te-am invitat să urci în maşina mea acum… Cât să fie? Două luni, nu-i aşa? Te rog, lasă-mă să câştig de pe urma lui. Şi ar fi o idee bună să intrăm înăuntru, e cam frig şi incomod aici, pe covorul de la uşă.
Abia acum mă dezmeticesc şi îmi dau seamă că am tras-o peste prag, pe casa scării. Simt uşoare furnicături în obraji în timp ce păşim înăuntru şi ea închide uşa în urma noastră. E întuneric, dar îşi dă seama că mă simt cumva stingher. Se apropie şi îşi petrece braţele în jurul gâtului meu.
-Nu ai ochii unui criminal. Câteodată îi văd cum rămân pierduţi, privind în zare după ceva ce nu pot găsi. Însă nu sunt ochi care vor răul. Reflectă numai căldură şi iubire. Vreau şi eu o bucăţică din această afecţiune.
Instinctiv, membrele mele îi ating spatele, încercând să simtă dincolo de ţesătura bluzei de pijama. Nu se împotriveşte când degetele găsesc marginea şi se strecoară pe dedesubt. Doar închide ochii şi îşi sprijină capul de umărul meu. Mă opresc cât să am răgaz de o întrebare şi un răspuns:
-Nu ţi-e frică de întuneric?
-Nu. Îmi place, îmi răspunde hotărât.

<center>*</center>
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

kitty · Trimis: 03/10/2010 10:52 Titlul subiectului:

nu, nu ai zis nimic gresit, devenisem suspicioasa, atat:)) slava cerului ca e doar o metafora.
daca tot mergem in trecut, sunt curioasa cum s-au intalnit:3 avand in vedere ca ai zis ca se stiu de putin timp, inseamna ca scena asta va aparea in curand,nu?:D
_________________
<center> (fic) Înapoi (fic) Înapoi

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

nezumi · Trimis: 03/10/2010 11:38 Titlul subiectului:

Well, here's the answer. Intre parti sunt distante mari de timp, am incercat sa dau indicii cu privire la asta (zapada la inceput, apoi sfarsit de toamna, inceput de septembrie, etc). Iar in cea de dinainte am zis ca s-au intalnit cu doua luni in urma, deci componentă asta are loc cu doua luni inainte de cea de deasupra. Sper sa aibe sens si sa nu fie derutante. Este penultima parte.
Multumesc mult, kitty :kiss:

.

Face câţiva paşi, dar apoi se opreşte şi, după o scurtă luptă cu sine, se întoarce.
-Iartă-mă că insist, dar eşti bine? Pari derutat.
Aşteaptă un răspuns şi ştiu că ar necesită să îi zic ceva, dar nu găsesc nimic de spus şi parcă am uitat cum să îmi mişc buzele.
-Maşina mea e chiar după colţ, dacă ai trebuință să te duc undeva.
-Da, te rog, răspund cu o voce hodorogită, de parcă nu am mai folosit-o de ani de zile.
Mă prind de această şansă ca de un colac salvator. Departe, cât mai departe. Mă ameţeşte totul şi simt că îmi pierd echilibrul îndată ce mă uit la felinarul acesta înclinat. Nu mai vreau să fiu aici.
-Mergem de vreun sfert de oră şi tot nu mi-ai zis unde să te duc, întrerupe tăcerea, oprind la un semafor.
Abia acum realizez că aşa e, nu am specificat nicio destinaţie. Ciudat lucru, totuşi, nu m-am simţit nicicând mai liber decât în aceste câteva minute de când am urcat în maşina ei. Poate e din pricina felului uşor în care conduce, poate e din cauza faptului că nu am dormit toată noaptea sau poate, pentru întâia dată, m-am bucurat de simplul fapt că mă plimb cu maşina prin oraş, fără să mă îngrijorez că trebuie să ajung undeva anume.
-Nu e mai bine să mergi pur şi simplu? Fără să îţi impui în avans să te opreşti undeva?
-Adevărat, confirmă ea, trecând cu dibăcie în viteza întâi şi demarând. Mulţi uită cum să facă asta. Sunt atât de nerăbdători să ajungă unde vor încât uită să se bucure de călătorie. Şi, apoi, se plâng de stres.
Mulţumit de confirmarea ei, îmi las capul pe spate, sprijinit de spătar, şi urmăresc blocurile şi magazinele pe lângă care trecem. Mi se pare totul atât de străin! Şi am locuit în oraşul acesta de când m-am născut.
-Dar nu poţi trăi aşa, îmi întrerupe ea contemplarea.
Mă întorc contrariat şi aştept o explicaţie.
-Gândeşte-te că viaţa e o multitudine de călătorii cu taxiul, de la o destinaţie la alta. Dacă o laşi să-şi facă de cap, să te poarte cum vrea ea, ai să te trezeşti că şoferul te-a plimbat prin tot oraşul doar ca să te ducă la câteva străzi distanţă de locul de unde ai plecat. Şi nu prea o să îţi placă când vei avea de plătit călătoria. E bine să te laşi dus de val, dar trebuie să ştii să discerni momentele când te poţi lăsa pe o ureche de momentele când trebuie să îţi iei viaţa în membre şi să o îndrumi pe unde îţi convine ţie. Ştii tu, să îi zici şoferului că vrei să te ducă într-un anumit loc, dar să meargă pe strada cutare şi cutare. Şi e teribil de important ca atunci când nu îţi convine felul cum decurge călătoria sau când te răzgândeşti şi îţi dai seama că nu eşti pe drumul cel bun să ai curajul de a spune: „Şofer, eu aici cobor!”.
Felul cum a rostit acea replică de la final mă face să râd. Nu o afectează reacţia mea, priveşte atent cândva şi zâmbeşte. Îmi simt pieptul atât de uşor, de parcă aşa a fost dintotdeauna, de parcă abia acum încep să trăiesc. Lângă fata asta pe care o cunosc de nici jumătate de oră, tot ce e în urmă dispare, ca fumul care iese de pe ţeava de eşapament şi se pierde în aer. Nu-l mai vezi, e ca un vis urât care se termină în momentul când te trezeşti. Aş vrea să mă mai simt aşa. Măcar un pic. Încă un pic. Să fie oare atât de greşit dacă mă îndrept de bună voie pe o cărare lăturalnică care îmi lungeşte drumul către destinaţie?
-Deci, unde vrei să te duc?
-În locul unde îţi place cel mai mult să bei o cafea.
-Oh, e o invitaţie?
-Măcar să te răsplătesc pentru benzina consumată.
-Să ştii că eu şi maşina mea formăm o echipă grozavă, râde ea, dar nu atât de perfectă încât să te ducem într-un loc care nu există.
Rămân derutat câteva clipe, încercând să îmi dau seama dacă răspunsul ei a fost o glumă sau un refuz. Ea izbucneşte în râs la vederea a ceea ce probabil e o expresie extrem de tâmpă întipărită pe faţa mea.
-Am vrut să zic că eu nu beau cafea, îmi explică. Dar nu aş refuza un ceai bun.
-Atunci ceai să fie, întăresc eu.
Să fie. Poate mai mult decât un ceai. Poate…
<center>*</center>
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

kitty · Trimis: 10/11/2010 16:58 Titlul subiectului:

penultima? :'-(

ce sa zic, abia l-a recunoscut de jumatate de ora si are curajul sa il ia in masina sa si nu o deranjeaza ca merge fara destinatie.. cam naiva:3 dar sunt curioasa totusi de cum s-au cunoscut,sa vad ce i-a dat ei atata curaj sau marinimie mai degraba^^
astept ultima parte dar nu vreau sa se termine :'-(

_________________
<center> (fic) Înapoi (fic) Înapoi

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

nezumi · Trimis: 10/11/2010 17:22 Titlul subiectului:

Ah, well... Nu stiu cat de mult explica partea astea motivele ei de a-l ajuta, avand in vedere ca e povestita din prespectiva lui (ca tot restul, de altfel). Ea e doar asa, mai inimoasa din fire si cred ca s-a vazut asta pe parcurs.
Multumesc celor care ati citit, multumesc kitty ca ai rezistat pana la final si sper sa nu te dezamageasca sfarsitul ^^" . Am vrut mai mult sa transmit anumite idei decat sa scriu o poveste iesita din comun.

Să-mi spună cineva că e un coşmar. Oricât de groaznic ar fi, aş şti sigur că mă voi trezi. Că îl voi vedea. Că voi mai putea să îi strâng mâna sau să îl bat prieteneşte pe umăr. Nu, nu, refuz să accept ideea că e condamnat sa fie închis într-o cutie de lemn. De ce plângeţi? El mereu ne făcea să râdem. Nu ştiţi că îl supăraţi dacă îl lăsaţi să vă vadă plângând? Sau oare încerc să găsesc o scuză pentru faptul că eu nu pot plânge?
Ce cu acele clopote care îmi fac timpanele să vibreze dureros? Cine e acela care cântă că nu mai e printre noi? De ce atâta îngrămădeală, de ce atâtea lumânări mincinoase care ard? Avea puţini prieteni, de ce e biserica plină de străini? De ce şuşotesc între ei şi povestesc verzi şi uscate? Şi ce-i cu toţi aceşti copii de prin curte, murdari şi negricioşi, care vin la tine şi se aşteaptă să le dai de pomană?
-Nenea, un bănuţ…
Ah, de n-aş mai auzi cuvintele astea! Caut nervos prin buzunare, dar nu mai am mărunţi, i-am dat pe toţi. N-am, copile, înţelege că n-am. Nu-mi mai arăta faţa aia hămesită, chiar nu mai am. Enervat, aruncă un scuipat, ratându-mi de puţin pantofii. Mi-e greaţă, dar nu reacţionez în niciun fel. Toată situaţia îmi stimulează silă.
Aş vrea să îl văd, măcar puţin. Pentru ultima oară. Dar e prea multă lume şi nu vreau să îmi croiesc drumul oferind din coate în stânga şi în dreapta. Lui nu i-ar place asta. Ştiu, ştiu că tu mă vezi. Dar eu nu am să te mai pot privi de acum acolo. Înţelege-mi dorinţa asta copilărească şi nu mă mustra. Ştiu, eşti prietenul meu cel mai bun şi e de datoria ta să mă cerţi îndată ce procedez greşit. Însă mă revoltă toată situaţia. A murit un om bun. Dacă au venit aici, ar trebui să se gândească la asta şi nu la bârfă, la imagine sau la a-şi umple stomacul.
Una câte una, clipele trec. Ziua trece de amiază, paşii înceţi înaintează pe şosea, capacul se închide peste chipul pe care reuşesc să îl zăresc ridicându-mă pe vârfuri, pământul curge fir cu fir peste cutia de lemn, oamenii pleacă unul câte unul. Rămân doar eu cu un morman de ţărână răscolită şi o cruce pe care scrie numele lui. Privesc mormântul şi aş vrea să sap până în adâncurile sale şi să îl scot afară.
Stau. Nu ştiu de cât timp stau. Deja se întunecă şi răsar câteva stele. Mă ridic, îmi iau la revedere şi merg. Merg. Merg. Ajung într-o zonă pe care nu o cunosc foarte bine. Un singur felinar înfruntă întunericul. Mă sprijin de un gard şi privesc în sus. Niciodată n-am ştiut constelaţiile. Dacă aş fi fumător, probabil acum mi-aş scoate o ţigară. Mă întreb dacă m-ar face să mă simt mai bine.
Un foşnet scurt şi sunetul unor paşi care se îndreaptă spre mine mă fac să tresar. Zăresc silueta unui copil. Lumina felinarului îi dezvăluie faţa negricioasă şi hainele murdare. Observându-mă, ochii i se măresc şi se apropie de mine în fugă.
-Nenea, îmi dai şi mie un bănuţ?
-N-am. Pleacă de aici, du-te acasă, e târziu.
-Hai, te rog, un bănuţ…
Împleticindu-mă, încerc să mă îndepărtez de el, să nu-l mai văd, să nu-l mai aud. În faţa ochilor mi se învârt imagini smulse din ziua de azi. Aud frânturi amestecate de clopote, bocete, bârfe, voci de copii care cer câte ceva. Pe sub epidermă simt ceva tulbure, de parcă îmi fierbe sângele.
Ceva mi se agaţă de mânecă şi trage cu putere de ea.
-Te rog…
Mânat de furie, îl împing cât colo. Un ţipăt, un sunet de ceva frânt şi apoi doar tăcere. Mă întorc şi îl văd întins pe asfalt, cu ochii mari aţintiţi spre mine. Sub capul său se naşte, pic cu pic, un firicel de sânge. Privesc îngrozit în jur. Imaginea unui telefon public mi se conturează vag pe retină. Cu ultimul strop de luciditate care mi-a rămas, mă apropii, iau receptorul în mână şi sun la 112.
E dimineaţă. Privesc fascinat un felinar strâmb a cărui lumină a pâlpâit întreaga noapte. Cu siguranţă becul e defect. Ar necesită să îl schimbe cineva. Acum e stins de tot, s-a stins de vreo câteva ore, odată cu toate luminile din oraş. În dreptul lui e secţia de poliţie. Aştept momentul când îmi voi aduna îndeajuns curaj ca să intru. Minutele par să se îmbrâncească buluc înspre acea clipă. Am stat aici de la două dimineaţa, gândindu-mă ce ar trebui să fac, în timp ce felinarul se stingea şi iar se aprindea, de parcă se juca de-a v-aţi ascunselea.
Am omorât pe cineva. Şi am fugit ca un laş când am auzit sirena salvării. Chiar dacă palmele îmi sunt curate, pot să jur că îi simt sângele scurgându-mi-se de pe degete. Aceleaşi degete care l-au împins spre moarte. Da, ştiu că eşti acolo. Te simt suflându-mi în ceafă şi mustrându-mă. Dar nu e vina ta. E doar vina mea că nu am ştiut să mă controlez. Sărmanul… Mi-a cerut doar un amărât de bănuţ ca să nu îl bată taică-său că nu asigură îndeajuns. Pot vedea asta clar acum. Atunci de ce n-am văzut?
Nu trece nimeni pe stradă. Abia dacă am zărit câteva maşini şi am auzit câţiva paşi de oameni care s-au pierdut repede după colţ. Golul din jur mă face să mă simt pierdut şi ceva parcă îmi apasă pieptul. Îmi este din ce în ce mai greu să respir. Ceva mă îndeamnă să mă apropii. Ceva îmi spune că, dacă nu mă mişc acum, voi regreta. Inima pornește să îmi galopeze zdravăn şi pielea mi se face ca de găină. Un pas, doi…
-Staaai!
O voce piţigăiată sparge tăcerea dimineţii pustii de sâmbătă şi două braţe subţiri mă opresc. Un chip de copiliţă încadrat de bucle blonde mă priveşte cu teamă.
-Iartă-mă, şopteşte ea. Dar, te rog, aşteaptă. Ai să le sperii.
Ceva mai încolo, câteva vrăbiuţe culeg cu viteză nişte boabe de grâu.
-Eram în drum spre parc ca să hrănesc porumbeii şi le-am văzut ciugulind dintr-un covrig. Aşa că mi-am zis să le dau şi lor, îmi serveşte o explicaţie pe care n-am cerut-o. Te rog, aşteaptă puţin, nu le speria.
Îşi desface mâinile din jurul braţului meu şi mă priveşte uşor îngrijorată.
-Eşti bine? mă întreabă.
Aprob din cap şi ceva se prăbuşeşte în mine. Nu, nu mai vreau. Nu vreau aici. Mi-e frică. Iartă-mă, dar mi-e frică. Nu pot face asta. Disting silueta fetei îndepărtându-se, singura persoană care împarte dimineaţa asta cu mine. Aş vrea să o strig, dar nu pot. Gâtul îmi e uscat. Atingerea de mai devreme… atât de simplă, atât de lejeră, privat de vreo semnificaţie anume. Doar doi oameni unul alături altul. Nu vreau să pierd asta. Nu vreau să fiu singur. Oricine ai fi, te rog, întoarce-te înapoi…

_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

(fic) Înapoi (fic) Înapoi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

kitty · Trimis: 10/11/2010 19:31 Titlul subiectului:

mhm pe mine una ma calca pe nervi copiii de romi, asa ca scena nu m-a impresionat, este vina lor ca nu inteleg tragedia oamenilor, e greseala lor ca alg o astfel de circumstanta si nu isi dau seama ca de aceea nu primesc nimic. dar acum se leaga toate frustrarile anterioare, acum inteleg^^ caci desi nu m-a impresionat ideea ca si-a varsat furia in modul acela, m-a impresionat totusi reactia sa, constientizarea. ea a fost tare dulce si e cute ca a aparut întocmai in momentul potrivit. dar acum e si mai naiva,a luat un ''criminal'' in masina:)) glumesc. elegant fic nezu, numeroase pasaje frumoase ca de fiecare data si nu,nu ai cum sa ma dezamagesti ever:3
apropo, e ''placea'', nu ''place'':3
_________________
<center> (fic) Înapoi (fic) Înapoi

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>