Fiction Contest - Lumea fara de glas

nezumi

Pentru ca azi e 1 iunie, m-am gandit sa ne jucam putin ^_^ .
Ce aveti de facut: O compunere de minim 750 - maxim 2000 de cuvinte, redactata in engleza sau romana.
Tema: Lumea vazuta prin ochii unui animalut/insecta/pasare/planta.
Inscriere: Trimeti lucrarile in perioada :!:

1-14 iunie 2008 (ora 23:59) prin [url=http://fairy-fic.myforum.ro/privmsg.php?mode=post&u=25]PM mie[/url].
In acest subiect nu se va raspunde pana la postarea lucrarilor.
Daca aveti intrebari sau nelamuriri, puteti sa le puneti la [url=http://fairy-fic.myforum.ro/fiction-contest-comentarii-vt775.html]Fiction Contest - comentarii[/url]
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

nezumi · Trimis: 15/06/2008 07:55 Titlul subiectului:

Atentie

Veti vota fiecare lucrare cu note de la 1 la 10 (se accepta ca zecimale doar 0.5). Participantii trebuie sa isi noteze si lucrarile lor, dar notele nu vor fi luate in considerare.
Dupa fiecare nota trebuie adaugat un scurt comentariu la adresa lucrarii, ca sa aratati ca ati citit acea lucrare. Voturile fara comentarii sau cu comentarii din care nu reiese faptul ca ati citit vor fi anulate.
Daca aveti intrebari sau comentarii, puteti sa le puneti [url=http://fairy-fic.myforum.ro/fiction-contest-comentarii-vt775.html]aici[/url].

:!:

Perioada de votare: 15.06.2008-28.06.2008

Lucrarile sunt urmatoarele:

Lucrarea nr. 1

Fluturele si omul

Ce fugi asa dupa mine? Nu ai ce face , ai iesit din cocon si acum vrei sa prinzi aripi? Esti imens, si totusi tind sa cred ca ai creierul invers proportional cu inaltimea !
“Perversule ! Nu mai hartui copila, nu vezi ca abea isi usuca aripile !?“
-Baiatul se uita in stanga, in dreapta si pe pamant, dar nu vazu nimic. Nu-i trecu prin minte sa priveasca si in vazduh, caci acolo se ascund multe, multe vieti carora nu le acordam destula atentie.-
Of, matusa. Tot timpul se baga ca musca-n lapte.Chiar daca mustele nu ar fi atat de prostute sa intre in lapte gol, le place cu miere mai multa. Sunt fata mare acum, am deja zece minute, cum le zic oamenii. Eh, adultii nu stiu sa aprecieze timpul ca si noi.
Uite-o si pe fluturoaica aia, nu intelege ca larvele acelea verzi nu sunt copii ei, sunt ai surorii mamei fratelui micutei cu aripi albastre!
“Anemone, de ce zbori in cerc in loc sa vii si tu? Jucam leapsa !! “
Ce imaturi sunt. Sunt chiar mai rau decat umanoidul ala, uita-te si tu: fuge cu niste ate impletite dupa noi, nu stiu ce inceraca sa faca, dar oricum nu reuseste. Cum sa prinzi un fluture? E de neconceput.
-Da, are putere de caracter. Doar e fiica Mamei! Asa era si ea dimineata, pe la 3. Era inca intuneric, si era asa frumoasa cum zbura in lumina lunii, abea iesita din cocon. Avea aripile frumoase, in nuanțe aprinse. Asa trebuie sa fie un lider! Avea emblema familiei regale in partea de sus a aripilor, era aurita, ca sa se vada mai bine. Vai, ce frumoasa era!Si zbura cu atata gratie, in saptamani intregi, cat am tot vazut fete transformandu-se in fluturi, niciuna nu plutea pe adierile verii la fel de frumos,niciuna nu isi unduia aripile cum murmurau raurile, nu zburau precum canta privighetoarea din copacul roz. Singura problema ..cu Mama era.. vai. Nu stiu daca e demn sa o numesc totusi mama, caci a zburat spre sufletele fluturilor pierduti dupa abea o zi, ca si o simpla fata.-

Ah, nu ma mai orbi! Parca ai fi un om, dar vai, chiar esti. Zbor si eu linistit,si apari tu, cu o chestie care face lumina. Dar ciudat e ca nu ai plasa, faci lumina ca si soarele uneori, iar apoi dispari, palesti si te uiti nauc in jur, ha ! Stiam ca n-o sa ma mai vezi daca ma ascund dupa petala crinului. E cald aici, e chiar mai calt decat sub razele toropitoare ale soarelui de mai, ai zice ca suntem la tropice! Si ce frumos sunt, asa, colorat, portocaliu cu obscur si cu rosu. Sunt un artist.
Matusica a spus ca as putea fi celebru , dar a zis si ca trebuie sa ma feresc de tot ce nu cunosc. Eu, ca un artist neinteles, consider ca trebuie sa aflu toate misterele acestei lumi, chiar si pe cele mai ascunse si nedorite, chiar sa aflu cine este acel “ceva” care tot ma fugareste.
Om. Asa am auzit ca i se spune. E oare o specie de fluture? Poate suntem frati! Si de aceea ma fugareste, poate vrea sa-mi spuna ce bine ii pare ca ma cunoaste in sfarsit.
Cand se usuca roua ma duc la el! O sa-l salut si o sa facem cunostinta, o sa ma prezint ca un ButyStar ; un fluture celebru. Poate o sa ma ajute, o sa imi faca poze multe, ca o sedinta foto !
Gata. Mi-am pus nunantele potrivite, afara e soare, e mai uscat deci nu risc sa imi ud hainele noi! Ma duc la el.
Sunt atat de emotionat, oare o sa ma recunoasca? Poate ... o sa ma fugareasca din nou si.. nu o sa fie frumos. Daca imi naruieste toate visele?

Amerille! Of, nepotul meu cel drag. S-a incumetat sa ..nu mai vreau sa ma gandesc! Probabil nici el nu s-a gandit de doua ori inainte sa-i iasa in cale, a palit sub raza aceea de soare orbitoare. A cazut, si l-am vazut pe baiatul de ieri luandu-l usor, cu doua betisoare.
Am zburat pe langa el dupa aceea, il intepa cu un ac ! Sarmanul !
Nu era de larva nobila, sau mai stiu eu ce, dar era deosebit. Visa sa devina pictor, dar nu intelegea ca el insusi era un tablou! Acum chiar e ... nu-l mai putem vedea. E expus pe undeva, probabil ca se lauda monstrul acela cu noua sa captura! Nici nu s-au luptat, nu s-au intrecut, o cursa printre florile de camp ar fi fost perfecta!

Ce frumos e sa zbori, sa te inalti in vazduh si apoi sa iti intinzi aripile, sa te-ndrepti spre iarba aceea verde, sa planezi si sa aterizezi pe o floare rosie! Ma uit la pasari, nu stiu sa se bucure de ceea ce au! Telul lor suprem e sa scoata ‘omizi’ si apoi sa stea pe ele. Cum sa le mai traiasca, ele trebuie sa fie libere, sa rontaie frunze si iarba, sa se bucure de natura , de frumusetea ei de acolo, caci apoi devin coconi si mai incolo, ca fluture, vezi lumea altfel. Nu imi amintesc prea multe de cand eram mica, dar stiu ca ceea ce vad acum e frumos. E superb!
Mi-ar fi placut sa stau cu mama, sa zbor cu ea si sa ne minunam impreuna de ceea ce vedem si simtim. Parfumurile florilor, delicatetea petalelor si puful polenului lasat in urma de albine, ce perfectiune! Ce noroc pe noi.
Ma intreb, oare cum pot acei oameni, atat de mari, sa se bucure de aceste lucruri mici, cum pot sa simta ceea ce simtim si noi? Ei nu cred ca pot percepe asa ceva, e prea mult pentru ei.Simt ca sunt mici,sunt mici fata de noi, ei nu pot, sarmanii, sa adulmece parfumurile selecte ale trandafirilor si zambilelor! Sunt florile mele preferate, oricand zaresc una, ma intrept spre ea in viteza, ii sorb mirosul umplandu-mi intregul trup, iar apoi imi iau zborul spre o alta!
Ce pacat ca noi traim doar o zi, iar ei, cei mari , care traiesc atat de mult, nu stiu cum sa aprecieze ceea ce ii inconjoara!

Lucrarea nr. 2

Jocul de-a răsfăţul

„Te scrijelesc, mă, roflumus gogoflumus! Şi apoi te rod până îţi sar piuliţele!” strigă Casper. „Şi dă-i în stânga! Stânga, am zis! Aia e stânga la tine?!” zbiară în continuare sărind peste faptul că de fapt chiar era stânga – doar nu îşi poate păta ego-ul gigantic, nu? Ce făcea de fapt Casper, motanul răsfăţat al casei? Juca un joc cu luptători pe un psp. Vorba vine. De fapt se juca Stăpânul, el stătea pe umărul lui. Dar ah! ce lovitură de maestru! Cum să nu simţi asta pe pielea ta?
-La masă! strigă Stăpâna din bucătărie. „Ahh, ce voce! Ah, migrenele! Capul meu va- hey, stai! ce faci? Nu! Nu poţi abandona. Stai şi luptă ca un adevărat războinic!” începu să se agite dând frenetic din coadă văzând că Stăpânul pune pauză şi pleacă să mănânce. Descreierat, Casper îşi doreşte atât de mult să continue să joace încât, în încercarea lui excepţională de a manevra obiectul, pornește să îl zgârie şi să îl avarieze. Treaba ţine până se întoarce Stăpânul care îi articulează o palmă la fund alături de câteva înjurături, îl agață de gât şi îl aruncă îndărăt pe preş. Înainte să închidă uşa îi strigă:
-Acolo dormi în seara asta, mârtan nenorocit!
„Pfuu, ce pute preşul ăsta. Am auzit eu că Oamenii ţin aşa ceva pentru a se şterge pe picioare când intră, dar până şi eu am lăbuţele mele delicate mult mai curate” îşi continuă monologul privind holul deplorabil „Nu-mi spune că ăla e pipi de câine! Dezgustător.”
Se aşeză milog, lipit de uşă, pozând drept un cerşetor mâhnit de soartă şi nedreptăţit de societate. Era un actor prost, doar ochii lui sticloşi îndeplineau aceste dorinţe ale lui, arse de răsfăţ. Originală lui natură era reflectată incontestabil de înfăţişarea lui ce trăda un aer de superioritate şi răsfăţ oferit din partea Stăpânilor. Blana lui scurtă era curata şi mătăsoasă, dolofănindu-l întrun mod falnic, în ciuda rasei sale, unghiile erau tăiate frumos, pilite şi nu avea pic de mizerie la ochii chihlimbarii sau în urechile arcuite nobil.
„Cât tupeu să ai să îi faci aşa ceva unui motănel atât de pricopsit de soartă, ca mine. Nici măcar nu am făcut ceva greşit. Eu rămăsesem ultimul războinic cu puţină demnitate ce nu a abandonat lupta. ”
Din casa liftului încep să răsune hodorogeli ţipătoare, stridente. Aerul se îmbâcseşte de la motorul maşinăriei diaboliceşti. Cel puţin, aşa i se pare lui Casper. Din lift ţâşneşte o fetiţă căreia îi fâlfâie haotic în urmă părul roşcovan.
„Ah! ce costumaţie stridentă. Serios, fata asta îşi schimbă blana mai des ca lupul. Totuşi e o mare diferenţă de la gri la, la... penajul ei de tucan” îi pune Casper ştampila lui artistică. Zău aşa.
-Oh, Casper! Ce faci aici, iar ai ieşit ulterior mama îndată ce a dus gunoiul? Vai! ce mă bucur că nu ai fugit, pisi pis.
„Simt că mi se face rău.” Fetiţa îl ia în braţe şi intră în apartamentul din care se revarsă un mireasmă plăcut de mâncare fierbinte combinat cu izul floral al primăverii ce îşi întinde degetele străvezii până în apartament prin intermediul puiţilor scămoşaţi ai plopilor. Fata îl pune jos şi începe să se descalţe. Casper se repede în bucătărie de parcă nu ar fi mâncat o lună întreagă dar când ajunge în faţa castronaşului – unul gri lucitor ce dă senzaţia că ar fi argintat; senzaţie ce-i place extraordinar de mult lui Casper – dar entuziasmul lui se sfârşi când văzu conţinutul acestuia. „Bleeeh, iarăşi caviar. Ca şi în dimineaţa asta” şi plecă.

Pe marginea unui balcon, răsfăţat în scânteile soarelui ce scapăra de după norii sprinteni stropiţi cu rouă lăptoasă, admirând blocurile, hotelurile şi firmele gri ce se împrăştie printre parcurile umplute cu ciorchine impresionante de flori îmbătătoare, întocmai ca neghina în culturile de grâu, stă Casper. „Îi mai ia mult lui Solembum?” se întreabă nerăbdător iar ca un răspuns la stăruinţele lui nu foarte politicoase, la geamul vecinilor, foarte apropiat de al lui, apare o absiniană elegantă. Această pisică îl contrastează mult pe Casper nu numai prin profilul şi atmosfera impusă de rasele diferite, absinian versus koran, dar şi prin atitudinea ei de mamă grijulie. Deşi este ignorată de Casper, ea continuă să-i fie partenera lui de bârfe, acceptând faptul că el nu-i va fi nicio dată mai mult de-atât.
-Da’ mult ţi-a mai luat, comentă el
-Ce mai faci, Casper? La fel de sardonic ca de obicei?
-Mie-mi spui, aseară Stăpânul m-a dat afară atât de înţepat încât ai fi zis că n-a mai fost în călduri de muuultă vreme.
-Şi Stăpâna? Tot burduhoasă?
-Da, din ce în ce mai mult, parcă.
-Of, of!
-Şi au mai adus şi o cuşcă. Cred că-l vor ţine pe copil în colivia aia. E suficient spaţiu să mă strecor înăuntru şi are o saltea atât de tare...
-Săracul, ma mâhnesc aceşti Stăpâni ai tăi.
Casper nu mai era atent. Înaintă pe balustradă, cu ochii aţintiţi asupra unei păsări ce-şi făcea siesta prin copacul din faţa lui. „Câtă aroganţă din partea ei, să-şi fluture pe-aici coada
sfirijită şi ţârloaiele zbârcite” se gândi el în timp ce Solembum îi striga:
-Nu face asta! Încetează!
-Stai calmă, cătuşă. E pe teritoriul meu, nu voi păţi nimic şi toate mi se vor închina! îi spuse el. Se pregăti să sară. Îşi numără în gând „la 3. 1... 2...” şi apoi zbierătul Stăpânei îl făcu să-şi încleşteze ghearele în balustradă pentru-a nu cădea şi să scrâşnească din dinţi. Zgomotul îl făcu să se contorsionetze de spasme şi să vrea să sară într-un lighean plin cu apă rece. Stăpâna se repezi şi îl luă rapid de pe margine, strângându-l la piept. Închise geamul în timp ce Solembum rămase terifiată încercând să mai prindă câteva scene. Stăpâna îl puse jos şi îl bătu strigând la el, rugându-l din priviri: „Cum poţi să-mi faci aşa ceva? Nu ştii cât de distrusă aş fi să te pierd, Casper!” însă el nu înţelegea şi îşi spuse: „Cu cât mai borţoasă, cu atât mai arţăgoasă”. Se refugie într-un colţ, după perdea.

Zilele trec şi Stăpânii sunt din ce în ce mai neliniştiţi. Casper nu înţelege. Mereu este dat jos de pe canapele şi fotolii – dormitoarele lui – şi Dumnezeu să-l ierte atunci când îl prind stând în colivia cu saltea tare – pătuţul viitorului copil. Aşa că, se gândi el, să le lase o „surpriză” udă şi puturoasă pe saltea, astfel vor şti să nu se mai atingă de el. Apoi se ascunse până i se făcu foame iar atunci Păzi-l-ar cerul! mâncă o mamă de bătaie de la Stăpân mai urâtă chiar şi decât el. „Acum ce mai are? Nici să mănânc nu mă lasă, vrea să devin un şontorog depravat care să cerşească bucăţele de gândaci sclerozaţi de la rozătoare. Acum de ce mă mai duce cu botu' la „surpriza” mea? Ce, tot n-au înţeles mesajul?” se văită el.

Mai trec câteva zile pe care Casper şi le petrece ca de obicei: dormind sau deranjând câte ceva. Stăpâna dispare câteva zile şi se întoarce cu o „gâlmă” în braţe pe care o aşează în pătuţ. În colivie. Patul lui Casper. Al lui. Numai al lui. Aşa ceva nu e posibil, va vedea umflătura asta roz ce reprezintă să păşeşti pe teritoriul lui. Iute ce Stăpâna dispare, lăsând bebeluşul dormind delicat, Casper năvăleşte în pătuţ şi începe să zgârmăne pentru a-şi găsi locul. Hotărăşte că cel mai corespunzător este la căpăţâna îngustă a micuţului, odihnindu-şi coada de pămătuf pe faţa lui. „Ah, ce bine este! Dihania asta va zbura curând de-aici, fix acolo de unde a venit!”. Bebeluşul începu să mişte stângaci braţul lui micuţ, pe jumătate inert încercând să alunge orice l-ar deranja. Atât îi necesită lui Casper pentru a se enerva. Fâsâie şi dă cu gheara, făcându-l pe copil să înceapă să plângă în hohote. Stăpâna se azvârle speriată în cameră. Se năpusteşte ca o leoaică la Casper – care o ia la fugă – şi apoi îşi linişteşte în braţe puişorul fredonând un cântec de leagăn şi îngrijindu-i rana. De această dată Casper scapă fără bătaie, gândind doar „Cu siguranţă a venit să potolească goblinul pentru a nu-mi mai da mie dureri de cap”, dând ţanţoş din coadă şi negăsindu-şi locul în casă, neştiind că, în loc, îşi va găsi o soartă tragică.

-Dar, tată, nu îi putem face asta!
-Îmi pare rău, scumpo, dar e evident, e deosebit de gelos şi nu va înţelege nici prin bătaie.
Fetişcana începu să suspine. Casper asistă acestei conversaţii, luând-o ca pe una de promenadă, nebăgând de seamă că e vorba despre el. Poate dacă şi-ar fi dat seama, lucrurile ar fi stat cu totul altfel în urma unei revizuiri de comportament şi a doua zi, dimineaţa nu ar fi fost fugărit prin toată casa şi băgat într-o cuşcă întunecată. Zgribulit într-un colţ, aşteaptă ca Stăpânul să-l elibereze, privind între timp cum apartamentul în care şi-a petrecut mare parte din viaţă se scurge, agregându-se în holuri şi apoi în străzi şi maşini ce-l fac să se înghesuie şi mai mult în raport cu zgomotului claxoanelor. Un câine inițiază să latre. Se alătură alţi doi. „Cică ham-ham” începe Casper să râdă iar apoi se opreşte. Dacă ar fi putut, ar fi fost tot alb ca laptele. „Ham-ham? Alertă, alertă, câini. Câini, Sfântă Fecioară, păzeşte-mă!”. Începe să se agite, sare şi se izbeşte de pereţii cuştii ca turbatul. Spaimă. Stăpânul vrea să-l dea hrană pentru „surpriza” aceea. Încă are boală pe el. Sau o fi din cauză că i-a ros şosetele? Nu contează, este scutit de milă şi trebuie să scape. Se aruncă spre uşa cuştii, făcându-l pe stăpân să se clatine. Scapă cuşca şi câinii se năpustesc. Doi au stăpâni care îi prind şi îi îndepărtează. Pe celălalt îl alungă Stăpânul dar Casper se aruncă în uşă cu o ultimă zvâcnire iar aceasta se deschide.
Libertate. Cu aer îmbâcsit. Dar nu va fi mâncat! Dar va persistă el nemâncat. Dar nu va mai fi bătut! Dar va avea numai dureri de cap. Fuge şi fuge. Se împiedică dar continuă să fugă. Degeaba strigă Stăpânul după el, degeaba îşi aminteşte chipul plângând al fetiţei, Stăpâna Mică, cea care nu l-a bătut nicio dată, cea care nicio dată nu a ridicat vocea la el. Nu are trebuință nici de Solembum care îi face mereu avansuri. Nu regretă nimic în afară că nu a dar jos mai repede porcuşorul roz din pat. Patul lui. Şi astfel, dădu nas în nas cu soarta. Sub roţile unei maşini.

Lucrarea nr. 3

În puterea nopţii

Păşeşte uşor pe iarba udată de ploaia de dinainte. Umbra unei luni obosite topeşte întunericul din faţa ei. Priveşte în sus. Luna trebuie să fie şi ea sătula de acelaşi veşnic ritual, din fiecare noapte, care nu-i aduce niciun beneficiu. Probabil că din când în când mai zâmbeşte în momentul în care, în drumul ei, vede o pereche de îndrăgostiţi ţinându-se de mână. Pentru că atât timp cât sublimul sentiment al iubirii există, societatea încă trăieşte.
Pădurea tace, iar zgomotul propriilor paşi îi stimulează o neobişnuită senzaţie de teamă. Dacă are ghinionul să-i audă şi altcineva? Dar nu are cine... În afară de copacii bătrâni şi secătuiţi de vlagă, care nu i-ar face niciun rău. Nici măcar oamenilor nemiloşi care îi lovesc, şi pe urmă ucid, fără milă. Ar putea riposta, i-ar putea ataca cu ramurile lor, dar nu o fac. Pentru că oamenii îi consideră doar o banală sursă de venit. O pacoste necesară. Ei nu ştiu că arborii sunt vii, că şi pe ei îi doare; iar dacă ar ştii, i-ar lovi mai puternic. Aşa că tac, suferind în tăcere. Azi unul, mâine doi. Curând, nu va mai fi niciunul, iar oamenii, probabil, vor realiza răul făcut. Dar, din păcate, în acest caz nu mai este valabilă afirmaţia « mai bine mai târziu decât niciodată ». Pentru că nu va mai fi un « mai târziu »... Dar nu! Nu trebuie să se ajungă aici!
Geamătul sfâşietor al unei driade, de la mare depărtare, îi zburleşte până la ultimul fir de blană ce-i învelește trupul mic. Din nou au decupat un copac. Oh, Doamne! În curând, pădurea nu va mai fi numită pădure, iar driadele, frumoasele nimfe ale acestor locuri, vor muri şi ele. Iar apa va seca de supărare, animalele vor muri vânate de singurătate, iar luna va plânge din nou cu lacrimi de sânge. Da, din nou... Căci nesăbuinţa oamenilor a mai rănit-o şi în trecut, deşi se pare că nu-şi mai aminteşte nimeni de acest lucru. Oare au uitat cu toţii de războaiele de pe aceste meleaguri? De sângele vărsat inutil, pentru un petic de pământ? Acum sunt doar amintiri, presărate pe o foaie veche de hârtie a unui manual de istorie, pe care nu-l mai citeşte nimeni... Nimeni...
Gândul o sperie, şi fuge cât poate ea de tare. Crengile căzute se frâng sub greutatea trupului ei. Cel puţin cele subţiri. Pe cele doborâte de furtună le ocoleşte; s-ar răni dacă nu ar proceda astfel. Ochii ei albaştri strălucesc în noaptea neagră. Melancolie? O, nu, acesta este un sentiment frumos, nu poate avea nicio legătură cu trăirile ei actuale. Este mai mult o dispoziție de nelinişte, amestecată cu frică, durere, regret, neputinţă. Ar fi vrut… Ah, ce mai contează? Simte cum totul moare în jurul ei, iar ea priveşte actul final al morţii din public, aşteptând nerăbdătoare sfârşitul piesei. Atunci va afla, abia atunci, dacă a fost dramă sau comedie. În drumul său, dă peste vietăţi la fel de speriate ca şi ea, alergând în toate direcţiile. Cel care îi captează atenţia în mod deosebit este un rabbit alb, care se ascunde într-un tufiş la vederea ei. Îi este frică de ea? De ea?! Atunci, fără îndoială, situaţia este una gravă.
În apropiere, ceva împrăştie lumină. O lumânare? O lampă în dreptul unei ferestre? O casă! Se apropie cu sfială de locul respectiv, în timp ce inima ei o ia razna. Sare, se zbate, cântă, dansează, urlă, nici ea nu ştie. Pe treptele murdare, se află o copilă. Stă în frig, cu ochii în lacrimi. Sărmana, oare ce a păţit? Se apropie considerabil de fată, iar aceasta din urmă îşi ridică privirea. O vede. O va răni?
Dar fetiţa zâmbeşte fericită şi îşi întinde palmele uscate, spunând:
- Hai pisi-pisi, vino la mine! Pisi-pisi!
Frumoasa pisică neagră sare în braţele copilei, şi îi reţine lacrimile în pernuţele sale. Scoate un miorlăit dulce, cu o dorinţă puternică de alinare a fiinţei nefericite din faţa ei. Toarce uşor, ca răspuns la contactul stângace a fetei. O piatră trece în viteză pe lângă urechile ei. Dacă omul nu era miop, ar fi nimerit felina exact în moalele capului. Speriată, aceasta fuge înapoi în pădure. Fetiţa plânge şi mai crunt ca data trecută:
- De ce ai făcut asta? Era o pisicuţă atât de simpatică!
- Dă-o dracu` de mâţă! ţipă bărbatul înfuriat. Cine ştie ce boli mai are blestemata! De-ar muri naibii toate, să nu le mai văd în faţa ochilor! Mai poartă şi ghinion, nenorocita!
Copila continuă să verse lacrimi. De tristeţe, de neputinţă… Cine ştie? Adultul îi trage două palme peste faţă, poruncindu-i să tacă.
Cu inima sfâşiată de durere, pisica priveşte scena perplexă. Cum pot fi oamenii atât de răi? Ei nu au sentimente? Poate trăiesc aceştia mulţi ani, mai mulţi ca rasa ei, dar, necunoscând cu adevărat iubirea, compasiunea, speranţa şi căldura sufletească, sunt morţi dinainte de a se naşte. Dar ea… are speranţa. Încă o are. Şi cât timp aceasta îi luminează sufletul, va fi de părere că încă exista o scăpare pentru aceste creaturi. Încă nu e prea târziu să se salveze. Într-o bună zi, oamenii şi animalele vor convieţui împreună, privat de a se tortura reciproc. Iar atunci, ea va fi pe deplin fericită. Şi va dormi împăcată în braţele unei fetiţe iubitoare.

Lucrarea nr. 4

Aripi

„Aş vrea sa pot zbura”, se gândi cu tristeţe într-o zi de vară. Îşi ridică căpşorul spre cer, ce pentru ea era doar o pată albastră deasupra firelor imense de iarbă. Îşi întinse aripile, prea mici şi prea subţirele pentru a o purta spre văzduh aşa cum îşi dorea ea, dar apoi se răzgândi. „Sunt prea mică”, se resemnă.
Dar mereu ochii i se îndreptau spre împărăţia albastră, unde păsările se întâlneau la baluri fermecate în fiecare zi. Încerca să se urce pe florile cele mai înalte, doar pentru a fi mai aproape de visul său. Închidea ochii şi visa... se visa posedând aripi mari, ce dintr-o singură bătaie o aduceau sus pe un nor, iar păsările se plecau în faţa ei, căci era întâia gărgăriţă ce a pătruns în regatul lor al înălţimilor. Însă, apoi, se trezea din visare şi în suflet nu îi rămânea decât o tristeţe chinuitoare, ce parcă îi strângea trupuşorul într-un arc încins. Seara, privea stelele sclipitoare, şi adormea gândindu-se cât ar vrea să fie şi ea una din ele, aninată de catifeaua neagră-albastră a boltei cereşti.
Când mărturisi visul său unei alte gărgăriţe, ea se sperie auzind-o, considerând că ceea ce vrea să facă este o trădare.
-Noi suntem fiinţe cărora ni s-a dăruit pământul, spuse aceasta supărată. Dispreţuirea acestui dar este cel mai mare păcat pe care l-ai putea face! Îţi negi natura, respingi ceea ce eşti şi pleci în căutarea unui lucru pe care nu îl vei obţine în veci!
Ea nu vru să înţeleagă şi îi întoarse spatele partenerei ei. Mai târziu, vestea se răspândi în întreaga grădină, iar gărgăriţa fi judecată aspru pentru îndrăzneala de a visa prea înalt.
-Decizia sfatului gărgăriţelor, anunţă conducătoarea lor, este exilul. Vei fi izgonită din grădină, iar comunităţile vecine vor fi anunţate prin soli să nu te primească. Pleacă!
Trupuşorul ei tremura din toate încheieturile. Se întoarse cu tristeţe şi părăsi locul care îi fusese casă. Privi spre cer, dar acum era acoperit de nori grei şi cenuşii şi nu îi putea admira frumuseţea albastră. Copleşită de durere, începu să plângă.
-De ce te ascunzi? îi strigă ea cerului. Nici tu nu mă mai vrei? Vrei să mă dai afară până şi din visul meu?
Cerul răspunse doar printr-un tunet şi picături reci şi grele începură să cadă, lovind-o intens pe mica gărgăriţă. Se ascunse repede sub o frunză mai mare şi stătu acolo până încetă ploaia, oftând prelung şi dureros. Vocile celorlalte gărgăriţe îi răsunau în minte, dominante şi necruţătoare.
-Nu vei reuşi!
-Îţi dispreţuieşti originea şi familia!
-Eşti o ruşine pentru noi!
-Pleci în căutarea unui lucru pe care nu îl vei obţine în veci!
-Nuu! strigă ea, lipsită de puterea de a le mai face faţă. Încetaţi! Plecaţi!
Dar vocile deveneau din ce în ce mai asurzitoare, până deveniră prea copleşitoare pentru micuţa insectă, care căzu într-un vârtej colorat şi apoi fu învăluită de întuneric.
Se trezi ameţită şi abia reuşi să iasă de sub frunza grea. Instinctiv, îşi îndreptă ochişorii în sus şi rămase uimită. După ploaie, cerul era mai curat, mai albastru ca niciodată, iar un curcubeu îl împodobea cu mândrie. Ea nu mai rezistă tentaţiei, îşi întinse aripile mici şi se avântă spre văzduh. Reuşi să se ridice destul de sus şi era gata să chiuie de bucurie, dar se lovi de ceva pufos şi străveziu şi fu luată prizonieră. Un băiat o prinsese într-o pungă. Disperată, încercă să iasă, dar materialul rigid nu îi permitea. Prin el văzu cum curcubeul frumos se spulberă.
Cuprinsă de tristeţe din nou, nu îşi dădu seamă când băiatul băgă mâna în pungă şi o prinse. O strivea cu putere între degete şi o durea nespus. Cu răutate, îi scoase aripile la vedere şi i le rupse. Ea rămase împietrită, nevrând să creadă ceea ce tocmai s-a întâmplat. Un râs malefic se împtrăştie în aerul umed, iar ea fu aruncată în iarbă.
Privirea i se împăienjeni, iar trupul începu să îi amorţească treptat. Ştia că urma să moară, aşa că îşi ridică pentru ultima oară ochii spre cerul mult iubit şi şopti:
-Nu fi prea fericit că ai scăpat. Când am să mă trezesc, voi zbura spre tine. Vei vedea că am să reuşesc. Vei vedea...
După ce ea îşi dădu ultima suflare, cerul se întristă şi începu din nou să plângă cu picuri sărate şi să tune de tristeţe. Mereu o văzuse pe mica gărgăriţă cum vroia să vină la el şi o aşteptase dintotdeauna, sigur că va reuşi.
Nu suportă să o vadă întinsă în iarbă, cu aripile rupte, aşa că trimise un vânt să o ridice şi să o aducă până la el. Apoi o sărută cu dulceaţă şi o transformă într-o stea luminoasă pe care o anină de boltă aproximativ de inima lui.
-Aripile iubirii tale au fost cele care te-au purtat până aici, îi şopti. Nu-ţi fie teamă. De acum încolo, nu voi mai lăsa pe nimeni să ţi le rupă.
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

vera bera · Trimis: 18/06/2008 20:39 Titlul subiectului:

Asa deci... nu voteaza nimeni -____-#

Lucrarea nr 1: Fluturele si omul - 9
(So. Mi-a placut inceputul si ai avut niste expresii atragatoare si inspirate. Doar ca pe parcurs m-am pierdut pur si simplu, nu are un plot prea cursiv si ar fi mers unele explicatii. De ex... Cine e Mama? Ce e cu ea? Ce complicații are cu fluturele? De asemenea... m-ai ametit, din perspectiva cui se povesteste de fapt?)

Lucrarea nr 2: Jocul de-a rasfatul - 8
(Incepe neinspirat si ciudat. De fapt, se termina la fel de brusc, la sfarsit ar fi mers putin mai dezvoltat. Si ca sa nu fie lunga (de fapt, deja este) mai puteai sa scoti putin din continut, sunt unele elemente inutile (coloritul fetitei de ex). In rest, Casper are o personalitate bine conturata dar parca un pic fortata. Ahem :whistle:

)

Lucrarea nr. 3: In eficacitatea noptii - 9,50
(Pai este putin contradictorie. Incepe cu iubirea si se termina cu ipocrizia oamenilor care distrug planeta. Pai asa sau dincolo? Hm, idiot adultul ala. Putea sa loveasca fetita cand a aruncat cu piatra dupa pisica (dar ce sa mai zic, se vede ca nu-i pasa atata timp cat a mai si palmuit-o dupaia). In rest ai descris uluitor si am intrat foarte bine in dermă personajului ^^)

Lucrarea nr. 4: Aripi - 10
(Mi-a placut mult. A avut o atmosfera... nu stiu, incarcata de o tristete dulceaga. Chiar am simtit trairile gargaritei pe pielea mea. Mi-a placut mult sfarsitul. Nu abunda de informatii despre "curtea judecatoreasca" a gargaritelor insa a fost impecabil asa si nici n-am avut nevoie de mai mult. Chiar mi-a placut ^__^)
_________________
<center> Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

</center>

SnoopyCat · *lil' witch* Data inscrierii: 03/Mai/2008 Mesaje: 1707

ma inarmez cu muulta rabdare si incep :

Lucrarea nr 1: Fluturele si omul - 8
In întâiul rand,nu mi-a placut titlul.Se putea mai multa originalitate in alegerea lui,puteai sa te folosesti de figur de stil pentu a-i da personalitate.E prea simplu.
Trebuie sa precizez ca am citit de vreo 5 ori(si nu exagerez) inceputul ca sa-l pricep.Si taman cand m-am prins eu cine si cum e,continuarea m-a bulversat total.Parca fluturele despre care vorbeam era o Ea,mai apoi l-ai transformat intr-un El,n-am inteles nimic.
Stiu ca vroiai sa lasi totul sa curga de la sine,sa schimbi cadrurile si personajele mai altfel,dar nu s-a inteles mai nimic...
"Cum sa prinzi un fluture? E de neconceput. "<< Fraza asta m-a impresionat.Nu stiu exact ce-ai vrut tu sa spui cu ea,cum vrei tu sa fie perceputa,dar mie mi-a spus multe,si mi-a placut :love:

.
Si faptul ca fluturele credea ca omul poate fi unul de-al lui,a fost original.Daca ai fi explicat mai mult ar fi fost nespus de frumos.Pentru asta ti-am scazut cel mai mult.

Lucrarea nr 2: Jocul de-a rasfatul - 8
Interesanta povestea,frumoasa viziunea,originala ideea.In debutantul rand ma vad iar sama opresc asupra titlului.In faza de inceput se potriveste,dar parca spre sfarsit,moartea motanului…..doar daca te refereai ca jocul de-a rasfatul e periculos sau ceva de genu…Oricum,puteai alege ceva mai inspirat.Inceputul a fost cam violent,si s-a parut cam deplasat.Mi-a placut cum aicomparat patutul cu o colivie si atacul lui Casper asupra lui.
“Pe marginea unui balcon, răsfăţat în scânteile soarelui ce scapăra de ulterior norii sprinteni stropiţi cu rouă lăptoasă, admirând blocurile, hotelurile şi firmele gri ce se împrăştie printre parcurile umplute cu ciorchine impresionante de flori îmbătătoare, asemenea ca neghina în culturile de grâu, stă Casper.”<<Fraza ingrozitor de lunga.La olimpiada profa ne bate la cap cu enunturile scurte si clare,din pacate si eu fac aceeasi greseala,dar incerc sa ma-ndrept.In astfel de fraze poti sa te pierzi in detalii.Stiu ca daca separai propozitiile figurile de stil pareau stangace,dar enunturile kilometrice trebuie evitate.
Nu ma asteptam sa dau de greseli gramaticale,dar “niciodata” se scrie legat,nu “nicio dată”.
Finalul m-a ametit cu detalii nu tocmai importante,trebuia sa te axezi mai mult pe tragedia mortii motanului,sa definesti mai bine cadrul.

Lucrarea nr. 3: In puterea noptii >>9
Titlul e frumos,dar din nou se putea alege ceva mai sugestiv.Binisor imbinate ideea de dragoste si ura,desi ai trecut cam brusc de la una la alta trebuia sa mai dai niste explicatii,sa faci niste precizari.Originala ideea,dar parca pacat de ea...Am simtit lipsa figurilor de stil,metaforelor,mai multa fictiune trebuia.La un moment dat ma plictisisem,peisajul devenise prea monoton.Puteai sa dezvalui mai tarziu identitatea personajului din perspectiva careia se povesteste la inceput.
“sunt morţi dinainte de a se naşte.”<<a fost diamantul intregii povesti.Pacat insa de el,puteai sa-l slefuiesti mai mult cu figuri de stil.Sfarsitul cam neinspirat,mai ales formularea…

Lucrarea nr. 4: Aripi – 10
Pentru ca mi-a atins sufletul.Te-ai miscat cam repede,cu alungarea gargaritei si sfarsitul ei.Dar mi-a ajus exact la inima.Sfarsitul aproximativ ca m-a facut sa plang.A fost emotionanta replica gargaritei “-De ce te ascunzi? îi strigă ea cerului. Nici tu nu mă mai vrei? Vrei să mă dai afară până şi din visul meu?”.Daca citesti replica asta de 10 ori,10 intelesuri poti sa-i dai.pacat c-a fost cam rapid,extrem de emotionanta povestea.

am terminat,frate,in sfarsit |-)

_________________
<center> Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

</center>

Ariana · Trimis: 22/06/2008 16:40 Titlul subiectului:

in sfarsit am terminat de citit .. am scris comentariile in word ca sa nu uit nimic .. deci :

Lucrarea nr 1 : 9
“nu stiu ce inceraca” cred ca era incearca :lol:

.. oricum se mai intampla , avand in vedere cat ai avut de scris ... deci nu ti-am scazut pentru asta ..
“Ah, nu ma mai orbi! Parca ai fi un om, dar vai, chiar esti. Zbor si eu linistit,si apari tu, cu o chestie care face lumina.” Ce dragut a sunat :love:

“Stiam ca n-o sa ma mai vezi daca ma ascund dupa petala crinului.” :wub:

Ah ... si m-a impresionat bucată in care fluturele se duce la om si moare , iar acel baiat infige un ac in el .. pentru un insectar .. nespus de buna componentă aia
Cuprinsul chiar mi-a placut extrem de mult .. la inceput eram usor confuza si inca sunt ...desi descriai elegant parca eram in ceata si nu intelegeam nimic din ce se petrece ... mai incolo , spre cuprins am inceput sa inteleg si chiar imi placea .. dar totusi .. inceputul = :-??
mi-a placut sfarsitul ..

Lucrarea nr 2 : 9
“-Oh, Casper! Ce faci aici, iar ai ieşit mai târziu mama când a dus gunoiul? Vai! ce mă bucur că nu ai fugit, pisi pis.
„Simt că mi se face rău.” " :lol:

ce dur a sunat .. una din fazele care mi-au placut mult ...
Cand am auzit numele de Casper nici prin gand nu-mi trecea ca e un pisoi... deci per absolut mi-a placut povestea .. titlul nu prea mi-a placut .. are legatura pe jumatate cu textul .. si nu mi-a placut cum i-ai descris moartea motanului .. ma asteptam la ceva care sa ma impresioneze , ceva profund .. la tine a sunat asa :
“Şi astfel, dădu nas în nas cu soarta. Sub roţile unei maşini.” :-??

Lucrarea nr 3 : 10
Deci cat mi-a placut debutantul alineat :wub:

.. mai ales :
“Probabil că din când în îndată ce mai zâmbeşte în timpul în care, în drumul ei, vede o pereche de îndrăgostiţi ţinându-se de mână. Pentru că atât timp cât sublimul sentiment al iubirii există, societatea încă trăieşte.” :wub:

Mi-a placut ! Mult de tot! Am fost profund impresionata de final .. cand am aflat ca defapt era o pisica … la inceput mi-am imaginat ca este o fata .. originala idee … scena cu fetita din fata casei a fost foarte dura ..
“Cu inima sfâşiată de durere, pisica priveşte scena perplexă. Cum pot fi oamenii atât de răi? Ei nu au sentimente?” ce frumos a sunat :wub:

Nu am de ce sa nu iti dau 10 .. si mi-a placut si titlul foarte mult!

Lucrarea nr 4 - 10!
“Închidea ochii şi visa... se visa posedând aripi mari, ce dintr-o singură bătaie o aduceau sus pe un nor, iar păsările se plecau în faţa ei, căci era întâia gărgăriţă ce a pătruns în regatul lor al înălţimilor.” Wow :wub:

saraca .. au izgonit-o din gradina “pentru îndrăzneala de a visa prea înalt” :-(

deci nu am cuvinte cum a sunat finalul ... mi s-a zbarlit parul [scuzati expresia dar nu gasesc alta momentan ] ... a fost cu adevarat impresionant .. cel putin eu am fost coplesita de emotie .. simteam asa fiori prin corp :wub:

asta vruiam de la toate lucrarile ... se pare ca tu ai reusit cel mai bine ... felicitari! Cred ca meriti mai mult de 10 .. si abia astept sa vad a cui e lucrarea

Anne Marie. · Trimis: 22/06/2008 17:40 Titlul subiectului:

buuun... here I am :-D

Fluturele si omul -> 8,5

unknownfuture · *great wizard* Data inscrierii: 21/Iun/2007 Mesaje: 5166

Fluturele si omul. 9
Titlul e total neinspirat. E incalcit..oarecum. Mai ales inceputul.

Jocul de-a răsfăţul 9
Of, ce sfarsit tragic. saracutul. in fine, aa, e scris foarte frumos, chiar imi place. Si ideea cu motanul e nice. unele detalii nu prea aveau ce cauta pe acolo, dar imi place..

În eficacitatea nopţii 8.5
Asa cum e , ideea, tot , mi-ar fi placut poate sa fie scrisa din perspectiva pisicii,cred ca ar fi fost mai frumos. Mi s-a parut ca ai descris cam mult padurea .. era mai bine sa te axezi pe altceva decat padurea simpla, eventual alte animale.

Aripi. 10
La sfrasit mi-au dat lacrimile. Ce sa spun, e elegant povestita intamplarea si daca gargaritele chiar vad mulțimea asa, e chiar trist. Nu stiu ce sa mai aberez despre ce ai scris, dar imi place foarte mult!

Observ ca din toate lucrarile reiese ca omul este vazut ca o fiinta cruda si ingrozitoare, deci poate chiar asa si e!
D'oh, scuze, nu ma pricep la comentarii mai ..elaborate.

maladresse. · Trimis: 24/06/2008 01:02 Titlul subiectului:

Lucrarea nr. 1 - 8.50
Mi-a placut cum ai scris, insa a fost prea incalcit...nu am mai inteles daca fluturele era o ea sau un el...
Mi-a placut cum fluturele considera Omul ca pe un frate de-al sau. Mi-a placut ultimul fragment teribil de mult :wub:

Lucrarea nr. 2 - 9
La inceput am crezut ca e o fantoma :lol:

Imi place ideea si de motanul ala care e tare ingamfat si crede ca totul i se cuvine si tot ce se face prin casa se face pentru el. Este cam lunga...si ar fi unele detalii de care te puteai lipsi. Mi-a placut cum l-ai "pedepsit" pe Casper. O cam merita.

Lucrarea nr. 3 - 10
Imi place extrem mult. Cum ai tratat problema defrisarii padurilor, tristetea pisicii si celorlalte vietuitoare, a Lunii. Cum a incercat sa-i aline suferinta fetitei si dispretul ei fata de rautatea oamenilor. Superb.

Lucrarea nr. 4 - 10
Si asta imi place foarte mult. Visul gargaritei si modul in care au alungat-o celelalte surate ale ei. Destinul gargaritei a fost unul trist...ma enerveaza cei care fac astfel de lucruri numai pentru a se distra. Sfarsitul a fost superb. Cum cerul a luat-o si a transformat-o intr-o stea. Nu stiu ce altceva as mai putea comenta. Iarasi, superb.
_________________
<center>I'm Silvia :) </center>

Potty · Trimis: 27/06/2008 12:47 Titlul subiectului:

Lucrarea nr.1: Titlul e destul de neinspirat, puteai alege ceva mai sugestiv. Am gasit cateva greseli gramaticale si cateva de typo. Nu ai diacritice. De asemenea, m-ai bagat in ceata, nu prea am inteles cine, cum, unde. Cel putin, nu in totalitate. Povestea in schimb e frumoasa, si mie mi-a placut ideea conform careia omul ar fi frate cu fluturele. Saraca vietate naiva. Nota: 8

Lucrarea nr. 2: Am gasit cateva greseli gramaticale si aici, cum ar fi „intrun” sau „nicio data”. Povestea e frumoasa, mi-a placut ideea ta. Insa unele fraze sunt obositor de lungi, unele detalii perfect inutile. Sfarsitul a fost cam brusc, pana la urma, mi-a parut rau de el, asa cum era. Am ras la partea cu mancarea de pe la inceput, caviarul nu era indeajuns de bun pentru el ^_^ Ce e mai interesant, este ca si in viata noastra de zi cu zi mai intalnim oameni cu un caracter asemenator. Totusi, nu pot da mai mult. Nota: 8,5

Lucrarea nr. 3: Nu am vazut greseli gramaticale, decat una, probabil din neatentie. Mie mi-a placut descrierea padurii, ceea ce vedea pisica in drumul ei. Placut din punct de vedere artistic, nu altfel >.< Iar iubirea la care se refera luna la inceput, probabil e speranta despre care vorbeste pisica la sfarsit ^_^ Ar fi trebuit ceva mai multa actiune, parerea mea. Mai ai de confecționat la imbinarea ideilor. Nota: 9

Lucrarea nr. 4: Cine are talent, are ^_^ Trebuie sa las un comentariu, dar nici nu stiu ce sa spun. Mi-a placut enorm, as vrea sa pot scrie si eu asa. Nota: 10 (evident)

purple · Trimis: 28/06/2008 11:33 Titlul subiectului:

na, am trecut si eu pe aici.
desi tema pe mine nu ma inspira in mod deosebit, lucrarile sunt dragutze.
o sa fiu un pic mai rea (decat celelalte fete) la note, dar nu cred ca afecteaza clasamentul final.

lucrarea nr 1. - 7 da...e deosebit de ambigua...sunt toate greselile care deja s-au spus...subscriu la ce a zis si potty..cine ce zice?! :-/

oricum, principala mea problema e ca e scrisa nespus de scolaresc...un stil copilaros...asta e, se va maturiza in timp

lucrarea nr.2 - 8 - lucrarea e interesanta, si imi place umorul si faptul ca ai folosit o pisica. si eu am pisica si recunosc toate "fitzele" alea. poate chiar ar fi trebuit sa insisti mai tare pe ele. din pacate, frazele nu-s destul de coerente, nu prea se leaga o idee de alta...dar ai fi scris cu mai multa grija, luai o nota mai mare.imi place finalul.

lucrarea nr. 3 - 10 - pot sa zic ca m-a impresionat f tare, mai sa-mi dea lacrimile.

nezumi · Trimis: 29/06/2008 08:50 Titlul subiectului:

Clasamentul este urmatorul:
1. Lucrarea nr 4 (nezumichan) - 10
2. Lucrarea nr 3 (Potteritza) - 9.21
3. Lucrarea nr 2 (Turqoise Berrie) - 8.71
4. Lucrarea nr 1 (unknownfuture) - 8.29

Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

Felicitari tuturor participantelor!
Fara alte comentarii, premiul merge le Turqoise Berrie. Spune-mi, te rog, ce topic de Creativitate vrei la Important.
:!:

Urmatorul concurs va incepe duminica, 6 iulie 2008
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

SnoopyCat · *lil' witch* Data inscrierii: 03/Mai/2008 Mesaje: 1707

felicitari nezumi,stiam eu ca al tau trebuie sa fie talentul... ;-)

totusi nu e drept sa nu puteti lua voi rangul.....cine va facut admin/moderator pe tine si pe potty... :closedeyes:

congrats 2 all,au fost lucrari frumoase si reusite :-P

_________________
<center> Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

</center>

Ariana · Trimis: 29/06/2008 13:22 Titlul subiectului:

Citat:

totusi nu e drept sa nu puteti lua voi rangul.....cine va facut admin/moderator pe tine si pe potty... :closedeyes:

nu cred ca asta e motivul pt care nu ia ele rangul ^_^

anyway .. felicitari nezumichan .. lucrarea ta a fost superba! chiar ai transmis ceva cititorului prin ce ai scris .. la fel si potty
felicitari si Turqoise Berrie >:D< si tie simo! :kiss:

bravo fetelor! macar mai participa cineva pe aici pe la concursuri frumoase .. as participa si eu daca m-as pricepe :lol:

succes in continuare si continuati sa va inscrieti la concursuri de genul acesta ^_^

vera bera · Trimis: 29/06/2008 16:30 Titlul subiectului:

Oi, i'm shocked X__X Nu ma asteptam. Ma resemnasem deja... Uhh, what a shock. Ma simt cam aiurea, adica am iesit a 3-a si nu mi se pare chiar... Uf.
Wow, nezumi, veneratiile mele, ai luat 10 pe linie! *applause* Nu stiu ce topic de la creatie sa fie la Important. Am un topic la Desene dar nu vad motivul sa fie facut Important din moment ce este singurul din sectiunea respectiva (pe langa reguli). Eu una as fi de-acord sa fie facut al tau de la proza/fmv/computer made, sau al Potteritzei. Daca nu, nu.
_________________
<center> Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

</center>

nezumi · Trimis: 29/06/2008 22:28 Titlul subiectului:

Potty e in drum spre casa la ora asta (a trecut prin Galati un pic :-P

), asa ca astept pana maine sa vorbesc si cu ea si sa stabilim cum facem.
Ideea e ca noi (eu si Potty) participam just for fun. Adica premiile sunt pentru useri, nu pentru staff. Ce rost are sa ia stafful premiile (mai ales ca nu e un premiu substantial, cum ar fi carti, etc)?
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

SnoopyCat · *lil' witch* Data inscrierii: 03/Mai/2008 Mesaje: 1707

^nu mai,dar e o chestie....se demonstreaza ca avem un stuff(am scris intentionat asa) inteligent si cultivat...asta-i chestia....zic eu.. :unsure:

_________________
<center> Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

</center>

nezumi · Trimis: 06/07/2008 08:41 Titlul subiectului:

Pana la urma am pus topicul de desene al lui Turqoise Berrie la important.
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Lumea fara de glas Fiction Contest - Lumea fara de glas

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>