Fiction Contest - Razboi

nezumi · Trimis: 06/10/2008 19:48 Titlul subiectului: Fiction Contest - Razboi

Ce aveti de facut: O compunere de minim 750 - mare 2000 de cuvinte, redactata in engleza sau romana.
Tema: Razboi - Puteti scrie orice plecand de la aceasta tema, sa o interpretati si particularizati cum doriti voi. Este o tema extrem vasta tocmai ca sa va fie mai usor sa va incadrati in ea.
Inscriere: Trimeti lucrarile in perioada :!:

6-18 octombrie 2008 (ora 23:59) prin [url=http://fairy-fic.myforum.ro/privmsg.php?mode=post&u=25]PM mie[/url].
In acest subiect nu se va raspunde pana la postarea lucrarilor.
Daca aveti intrebari sau nelamuriri, puteti sa le puneti la [url=http://fairy-fic.myforum.ro/fiction-contest-comentarii-vt775.html]Fiction Contest - comentarii[/url]
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Razboi Fiction Contest - Razboi

Fiction Contest - Razboi Fiction Contest - Razboi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

nezumi · Trimis: 19/10/2008 06:41 Titlul subiectului:

Atentie

Veti vota fiecare lucrare cu note de la 1 la 10 (se accepta ca zecimale doar 0.5). Participantii trebuie sa isi noteze si lucrarile lor, dar notele nu vor fi luate in considerare.
Dupa fiecare nota trebuie adaugat un concis comentariu la adresa lucrarii, ca sa aratati ca ati citit acea lucrare. Voturile fara comentarii sau cu comentarii din care nu reiese faptul ca ati citit vor fi anulate.
Daca aveti intrebari sau comentarii, puteti sa le puneti [url=http://fairy-fic.myforum.ro/fiction-contest-comentarii-vt775.html]aici[/url].

:!:

Perioada de votare: 19.10.2008-01.11.2008

Lucrarile sunt urmatoarele:

Lucrarea nr 1

Camera Alba

Unde ma aflu?! Ce se intampla cu mine?! Cine sunt eu?! De ce sunt eu?! De ce nu pot raspunde la aceste intrebari?! Doamne, Dumnezeule! Ce se intampla cu mine?! Tip in sinea mea derutat si singur. Ce ma fac acum?! Trebuie sa ma calmez! Asa, inspira, expira, inspira, expira! Trebuie sa evaluez situatia! Ce stiu?! … Nimic! Ahhhh, Ce naiba e locul asta?! Nu, iar incep sa ma agit! Trebuie sa ma calmez! Dupa momentul de criza si panica incep sa ma uit in jur. M-am trezit intr-o camera alba, pustiu de alba. Inchis intre patru pereti albi si mici, o camera pentru nimeni. Un solitar pat se afla in toata camera, alb si el de asemenea. Privesc disperat in jur, dar nici o fereasta pe nicaieri. Imi arunc disperat capul in palme. De ce eu?! Din ochi incep sa curga repezi picaturi sarate ce imi inunda fata si palmele. Stau acum gemuit pe podea cu ochii inchisi, singurul loc unde albul este negru, refugiul in care pot sa ma calmez si sa gandesc. Cine este acest corp?! Ma simt de parca sunt altcineva decat ar trebui sa fiu! Trebuie sa gandesc situatia, disperarea asta nu ma duce nicaieri! Ce stiu?! M-am trezit deodata intr-o camera straina si goala, nu am nici un fel de memorie despre cum am ajuns aici sau ce faceam inainte, la naiba nici nu stiu cine sunt sau altceva din trecutul meu! Ce altceva? Ma simt de parca nu este corpul meu, de parca sunt altcineva decat cine ma vad! Tot ceea ce pot sa fac acum este sa ma ridic si sa astept sa se intample ceva, indiferent ce ar putea sa imi dea raspuns la toate intrebarile mele! Cu groaza indepartez zidul protector de palme de la ochi, deschid ochii si ma ridic inapoi in albul nesigur. Ma intrept spre pat, fara sa stiu de ce. Ma asez, este o saltea tare peste un schelet de fier rece. Ridic privirea din podea si vad o usa, o usa alba incat nu o poti deosebi de zid. Singurul indiciu ca ar fi o usa este manerul din acelasi fier rece întocmai patului. Stau nemiscat cateva momente pana sa realizez descoperirea. Oare sa incerc? Ce poate fi mai rau decat asta? Poate asa gasesc o iesire de aici! Ma indrept spre usa cu retineri puternice. Apas pe clanta iar usa se deschide usor, cu un scartait zdravăn de parca ar tipa o alarma. Ma cutremur tot, din cap pana in picioare, un fior atat de puternic ma cuprinde incat ma inmoi, iar picioarele cedeaza. Ma sprijin de perete si privesc suparat spre bietele picioare. Imi revin si pasesc cu privirea in afara camerei. Raman blocat si fara ganduri. Totul este alb! Acelasi alb infricosator, de data aceasta intr-un coridor ce se intinde la infinit, nici un semn de alte usi sau sfarsit al coridorului. Inchid puternic usa si alerg inapoi in patul rece. Adorm o clipa cu speranta ca la trezire totul va disparea. Poate e doar un vis prost!
- Vino! Vino la mine! Trezeste-te! MARK!!! Ma trezesc fortat de aceasta voce, sunt in acelasi loc alb si rece. Ce era acea voce?! Suna ca un soptit incheiat cu un strigat puternic si rau! Mark, eu sunt Mark?! Daca se referea la mine atunci eu sunt Mark! Ridic privirea si usa e deschisa! Inghet pe loc, un fior mai puternic imi strabate intregul corp, acum nici privirea nu pot sa o misc. Trebuie sa ma ridic din pat! Singururul gand e sa strabat coridorul cu speranta ca voi gasi o solutie! Asta e o prostie, totul e doar in inchipuirea mea! Cu multa vointa, caci curajul a disparut de mult, ma ridic si incet, ma apropii de usa. Apropi privirea si nimic nu e schimbat, acelasi coridor ca mai inainte. Ma retrag o clipa in camera. Trebuie sa pot face asta! Hai Mark, daca intradevar asa ma numesc, trebuie sa poti!
- Maaaaaark! Maaaaark! Vino la mine, nu iti fie frica, totul e bine! Aceasi voce infioratoare de mai devreme. Numai cu vocea imi ingheata sangele in vene, nici nu vreau sa ma gandesc la ce fel de persoana cu “bune” intentii este capatul vocii! Ciudat este ca vocea imi patrunde inauntru, parca ar avea ecou in propriile mele ganduri! Nu am alta cale decat usa! Cu mult curaj pasesc in afara camerei albe ce acum parea o sufragerie cu o soba mare, fata de coridorul rece ce semana cu iarna cumplita din afara sufrageriei.
Picior alaturi de celalalt picior, pasesc tarait si incet in ceata coridorului. Cu cat ma adancesc mai mult in albul cetii cu atat am straniul sentiment ca ma pierd, ratacind pe un drum drept fara intersectii. Din nou aceasi voce, de data asta un ras de copil, innocent. Cu cat ma avant mai mult in gura lupului cu atat aud mai puternic acea voce, cand rasete, cand tipete de durere urmate de alte rasete, cand cuvinte ce nu au sens sau rostite in limbi necunoscute mie. Ma opresc la fiecare astfel de sunet, dupa care cotinui cu o mai mare vointa de fiecare data. Un alt tipat de femeie, oribil, ma opreste in loc pentru mai mult de o clipa. Trebuie sa continui! Imi repet iar si iar, de parca iesirea se afla la capat. La care capat?! Nu e nici un capat! E infinit, o infinita agonie si frica! Nu, trebuie sa gandesc pozitiv! Incep iar sa ma tarasc inainte. Timpul parca nu inseamna nimic. Vocea dispare. Dupa cateva ore, sau minute, sau clipe ceata alba se sfarseste. Ajung in fata unu zid alb. Nimic! Nimic! Perfect nimic! Cad disperat la pamant, rezemat de peretele alb si privind in gol asupra zidului. Zidul parca se misca. In el apare o urma exact pe centru. Privind mai de aproape observ ca urma este o alta usa. O usa alba la fel ca zidul, la fel ca inchisoarea asta blestemata! Stand nemiscat singur cu gandurile mele imi fac curaj din nimic si ma ridic. Ma indrept spre usa si o ating. Oare ce voi gasi dupa ea?! Un alt coridor poate! Deschid usa, aceasta nu scartaie. Privesc inauntru si e negru, intuneric, nu e nimic, dar un nimic negru, cald, primitor. Un închis la culoare atragator, un obscur mai bun decat ceata alba de pana acum. Pentru întâia oara de cand m-am trezit un zambet imi umple obrajii . De cand sunt aici ma simt cald , iar pielea ce prelua colorație zidului acum parca revine la normal , iar eu ma simt mai cald .
-Hai ! Intra, te astept ! aud din nou aceasi voce, si totul dispare, zambetul, caldura, siguranta toate dispar . pasesc cu incredere in camera . Deodata intunericul primitor dispare , iar o lumina puternica si abrupta ii preia locul . Imi acopar ochii de teama sa nu orbesc . Privesc in jur si vad numai oglinzi , zeci de oglinzi de deosebite marimi , privesc in una din ele si ma vad pe mine . Am o senzatie neplacuta ca acela nu sunt eu . Privesc adanc .
- Buna! Mark! Imi raspunde oglinda schitand o grimasa rece . Raman blocat .
Tocmai mi-a vorbit o oglinda ?!
- Buna! Nici nu stiu cum sa il numesc . Are nume?
- Sunt tu! Raspunde aceasi voce de parca ar stii ce gandesc.
- Cine sunt eu?! Ce caut aici?! Cine esti tu?! Cum ies de aici? Intreb oglinda cu disperare.
- Tu? Tu esti eu si eu sunt tu! Esti un nebun inchis intr-un spital pentru omorarea unei mame si a copilului ei de cinci ani ! Nu ai cum sa iesi de aici ! HA HA HA HA!acelasi ras malefic de mai devreme.
- Ce vrei de la mine?intreb eu cu voce slaba si tremurata.
- Pe tine! Imi vreau trupul inapoi ! Imaginea isi arata coltii. Intr-o clipa doua maini ca ale mele iesira din oglinda si ma apucara de gat. Simt cum sangele mi se opreste impreuna cu respiratia. Nu mai pot sa respir. Acesta sa imi fie sfarsitul?! Iar cele doua maini imi dadura drumul. Ma indepartez de oglinda iar imaginea dispare.
- Acesta este un razboi intre mine si tine, Mark! Vreau corpul inapoi! Te voi ucide de data asta!
Doar asteapta, in curand, Mark! Acelasi ras rasuna in camera.
Ce se intampla cu mine?! El e un psihopat! Eu nu sunt! El a ucis ! nu eu! Dar el este eu! Din nou disperat si cuprins de ganduri cad la pamant. Privesc in posterior si vad o alta oglinda. Sunt eu, de data asta plin de sange si inconjurat de ceata. Cu un cutit in mana si manjit pe fata de un rosu întunecat zambesc placut. Deodata cutitul impreuna cu mana pasesc afara din oglinda si ma ataca. Ma feresc din instinct si obtin cateva zgarieturi pe fata si pe maini. Ma indepartez si ma ridic in picioare. Ma uit in jur si nu vad nici un capat al camerei. Inconjurat de oglinzi ma invart printre ele. In unele ma vad pe mine, cand eram copil, cand ma jucam singur inchis in casa. In alta oglinda ma vad adolescent, marginalizat de ceilalti. In altele ma vad batut de alti oameni. Ajung langa una in care il vad pe EL cum il omoara pe primul. Un baiat suficient de plin, cu parul negru si speriat. EL sta in fata lui zambind cu aceasi intentie de criminal si cu un cutit in mana. Il ameninta si il impinge peste balustrada, baiatul cade in lac si moare innecat. Expresia lui rece ma priveste acum si din nou acelasi cutit cu aceasi mana se rapid asupra mea, de data asta sunt surprins si primesc un cutit in piciorul stang. Ma indepartez si de data asta. La urmatoarele oglinzi il vad numai pe el cum isi tortureaza si ucide victimele cu sange rece. O fata este spanzurata, un alt baiat este fortat sa inghita otrava, pe o alta fata o taie la incheietura, pe altul il stranguleaza cu o funie, o alta victima moare intr-o baie de sange si multi altii care mai de care mai oribil. Ajung si vad cum o tortureaza pe biata mama in fata copilului dupa care ii infinge cutitul in inima, ii scoate inima si i-o arata copilului inainte de a-l omora si pe acesta. Ma uit la mine si ma cutremur la gandul ca eu as fi putut face asa ceva vreodata. Stand cateva clipe nemiscat din oglinzile inconjuratoare zeci de maini apar si ma ataca. Fug de frica si de groaza cautand o iesire.
-Acum vei muri! Mori! Se auzeau strigate neincetate si repetate venind din oglinzi.
Acesta sa fie oare razboiul meu, pedeapsa pentru toate crimele pe care le-am facut e sa il inving pe EL adica pe mine?! Dar de ce nu ma omoara?! Are trebuință de corp! Sa fiu eu oare copilul speriat si mic din copilarie care trebuie sa isi invinga monstrul de sub pat?! Atunci asa voi face, nu mai sunt un copil, il voi omora eu pe el!

Lucrarea nr 2

The Harsh Reality of Life

21st January 1938

My name is Harry McFadden and I am English. I am a writer and have been living on my parent’s expense for as long as I can remember. I am twenty-five years old and I’ve mastered Literature at Yale. It’s incredible how you can go from being on top of the world to being on a train that led us to Germany . I’ve been recruited to fight in the Second World War because I am unemployed and because my father didn’t want to pay them not to take me. He got so fed up with me not doing anything all day and just pretending to write my novel, that he said he wasn’t going to spend another dime on me. A train took us to the boat that was supposed to take us to France and after that we got in another train should take us to Germany . The center of all conflicts… So many people die in Germany …

In the pocket of my dark green army jacket I have a note, written in the wonderful script of my dear Josephine. We were planning to get married three months from now, but now things are extremely uncertain… I’m not sure if I’ll ever see her again, I’m not sure if I’ll ever see anything, actually, because I’m probably going to die sometime soon. My real weapons are paper and pens. I have never held a gun in my hands, nor did I ever kill some other human being. I’m going to have to get used to the cruelty of life.

But still, I remembered the note that gave me hope. I know it by heart right now. I reached for my pocket and pulled the slightly perfumed piece of paper out of it. I delicately unfolded it and read it again.

 My dear Harry,

Yours,

Josephine

Suddenly I wondered what she would do if she would receive a letter saying that I am dead, that a German cannon blew me off, across a field. Or maybe some German man sliced my throat open. Would she move on or remain faithful to me forever? I would be grateful, of course, but I wouldn’t like that for her. I don’t want her to grow old and be alone forever.

A man’s voice sounded from the corridor. “We are almost there! Half hour away!” We were almost to the place that we were supposed to get down from the train and walk five miles to the shelters that we are living in for the next two weeks or maybe less. We have to move a lot so the Germans don’t take us by surprise. The general atmosphere was really dark, hopeless. We didn’t even get there and all of us were tired, hungry and thirsty. I didn’t know what the time was because I left my expensive watch at home. I didn’t know where we were, I didn’t know what people were doing back home, in London .

21st January 1938, London 

“Mother! There’s someone at the door” Josephine shouted from her room. She heard the bell ringing and she was sure that her mom didn’t. She didn’t feel like greeting any guests. She was on top of the world a few days ago and now, she didn’t have anything left… Three months from today she was supposed to get married to the man that she loved, but he left with the army to participate in the war that took place all over Europe ...

Harry was a writer, not a fighter. Give him a pen and some paper and he can break everyone to pieces and destroy anyone. Give him a gun or a sword and there is a high chance for him to shoot or cut himself. That was an awful thing to say, but it was the truth, the harsh reality of life.

She sat down looking out the window. It was raining and it looked a lot like the weather reflected her mood. She dreaded wars, seeing that she never met her grandfather, because he died during the First World War. Not even her mother knew him. She didn’t want to lose the man that she loved.

“Josephine!” her mother shouted from downstairs. That meant that she had to go downstairs, even though she didn’t feel like it. She dragged herself downstairs to see her mother and Mrs. McFadden in the living room sipping on green tea.

“Hello” she said, trying to sound pleasant, but her sadness couldn’t be repressed.

“How are you, dear?” Harry’s mother asked her. She preferred not to answer, no matter how rude that was. She couldn’t even describe in words how awful she was feeling.

“You know, you can count on me and my husband if you need anything. We are going to help you with whatever you want us to. Mrs. Sanders, I can send you one of our maids to help you around the house. I also brought you a check” she said. Josephine didn’t listen to what her mother and Mrs. McFadden were talking about.

21st April 1938, London 

The mailman came around the Sanders house to leave two letters that were both addressed to Miss Josephine Sanders. One was written in Harry’s messy script, the sheet was a little dirty.

Josephine,

Yours,

Harry

The second note was on better paper, it was scented and with a better version of Harry’s script. It took her awhile to realize that it was his mother’s writing. There were two propositions. “Josephine, call me. It’s urgent” it said. Her hands trembled while she was dialing.

“Hello” Mrs. McFadden’s voice sounded just like she was crying in that moment. “Josephine, is that you?”

“Hello. Yes, it is” the girl answered.

“I have some awful news. Harry…”

“NO” and she broke into tears.

19th – 20th April 1938, Germany 

I just finished sending the letter to Josephine and a letter to my mother when the Captain asked us to gather up in formation. The attack has been moved earlier, because it seemed like the information about our attack has leaked and the Germans knew what to expect. “They will never expect us to start it now” he said.

That is how I found myself in the middle of the battle field. Bullets were flying near my head; I was shooting wherever I saw German army clothes. I didn’t know what I was doing, though. The battle stopped for a little and the second day it started again.

I wasn’t so lucky this time, though. I was shot in the leg and tried to drag myself back to our fort. I felt my blood dripping from my leg and as I turned to realize how bad it was, I was mud mixing with it. I was so dirty that I could feel my own smell. I had blood, mud and many other things on my clothes. I felt life leaving my body. That was when another German walked right past me. He saw that I was moving and he shot at me. I felt pressure on my back and the bullet hit something, probably my spleen. It was over.

“Josephine” I whispered and everything went black.
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Razboi Fiction Contest - Razboi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

TipuCuTarus · Trimis: 19/10/2008 11:05 Titlul subiectului: Nota

Text 1 : Mi-a placut indeosebit ideea originala abordata, un razboi inchis in mintea unui nebun ce sufera de multipersonalitate, ceea ce ai reprezentat destul de bine. Te-ai ajutat de colorație alba care ai transformat-o intr-o culoare agonizanta, inebunitoare chiar sufocanta, m-am gasit si eu sufocat la un moment dat cand citeam :) poate ca ai exagerat putin cu albul nebun poate ca nu in absolut orice caz daca mai repetai mult devenea sacaitor... ce nu mi-a placut este sfarsitul prea brusc cred ca asta din cauza limitei de 2000 de cuvinte, acuma nu stiu sigur daca chiar asa ai vrut sa fie, atat de brusc, dar in indiferent ce caz este o lucrare frumoasa si exprimata bine, si pe langa toate astea reuseste sa transmita trairile si starile sufletesti ale personajului, eu unul le-am simtit nu stiu despre restul, NOTA 9

Text 2 : Imi place ca ai scris in engleza si ai scris bine atat gramatical cat si literar (sau era literal? nu mai stiu acum, prea dimineata) este o abordare indrazneata dar vad ca te pricepi, bravo. mi-a placut lucrarea ta, ai reusit sa surprinzi un ocazie al unui personaj unic, la inceput parea un fel de jurnal, dar dupaia ai intrepatruns cu Josephine. Ideea este cam un cliseu, dar unul foarte bine realizat, ma refer la faptul ca tipul moare in razboi cand logodnica este acasa si moare pe dinauntru. Cred ca ar fi trebuit sa exprimi mai viguros acele sentimente de la sfarsitul compozitiei, sa simt si eu ce simte acea persoana, macar o descriere a lacrimilor sau a sangelui ce i se urca la cap si la momentele vietii care ii trec prin fata lor (stii to cand esti pe moarte iti trece viata prin fata ochilor, sau asa se zice). Cred ca tema era razboiul, nu efectele triste ale acestuia sau victimele unui razboi sau zbuciumul prin care trec 2 persoane din cauza razboiului, cred ca ar fi fost mai bine daca ai fi evidentiat si un razboi sufletesc sau sentimental intre cele doua personaje, caci razboiul e mai mult un pretext la actiune, nu stiu, acuma asa vad eu. In orice caz a iesit frumos. NOTA 9,5
_________________
Omul este masura tuturor lucrurilor!

xiahnism · *great wizard* Data inscrierii: 21/Sep/2007 Mesaje: 6792

camera alba - 8.5 (ca sa nu dau mai putin...) ideea mi`a placut enorm , eu ma gandeam la un razboi adevarat cand a deschis nezumi topicul , dar ideea de razboi partea interioară e cu mult mai geniala . ce nu mi`a placut a fost faptul ca erau prea numeroase "?!" la inceput , incat tipul parea deosebit de disperat . deobicei oamenii astia cu amnezie parca sunt asa ... de parca ar fi cazuti din aer , timizi . dar asta era disperat . iar replici gen

vera bera · Trimis: 20/10/2008 16:49 Titlul subiectului:

camera alba - 8
Ei bine, eu una m-am cam plictisit. N-a fost o intriga foarte interesanta sau o descriere atragatoare, pur si simplu. Plus, chiar nu mi se pare ca are ceva legatura cu termenul "razboi", fie el si interior. Si un fel de idem la Alexya: semnele de exclamatie din abundenta sunt extrem de obositoare. Si sa zicem ca e si un pic cliseica. Iar personajul a fost sters, simplu.

the harsh reality of life - 10
...cu felicitari! Mie una nu mi s-a parut deloc cliseica, asa cum spune tipu de deasupra Alexyei. DIn contra, faza cu trecutul vietii prin fata ochilor mi se pare întocmai cliseul despre care vorbea, deci...
Lasand asta la o parte, tocmai acest stil de a trece peste clipe si de a le lasa intr-o ceata dureroasa m-a uns pe suflet si m-a facut sa-mi imaginez totul cu mai multa intensitate. Desi ma asteptam la ceea ce s-a intamplat, intriga mi-a taiat respiratia si am citit cu sufletul la gura
_________________
<center> Fiction Contest - Razboi Fiction Contest - Razboi

</center>

Cookie · Vizitator

Camera Alba- 9
Mnu stiu ce sa zic. Este frumoasa, daca o iei in detaliu observi ca e scrisa foarte genial, dar, cum au zis si celelalte fete, m-a plictisit ingrozitor. Sunt foarte multe semne de punctuatie care deranjeaza. Si ultima parte nu mi-a placut mai deloc. Si ehm...diacriticele?

The Harsh Reality of Life- 10
Imi place deosebit de mult ideea de a scrie in engleza. Si la fel de mult imi place ca ai povestit totul din cele două situatii si nu te-ai limitat in a scrie doar din perspectiva lui Harry. Genial scrisa, geniala ideea, genial sfarsit. Mi-a placut tot, chiar nu am ce comenta. Felicitari!

Mistalee · Trimis: 23/10/2008 09:06 Titlul subiectului:

1 - Camera Alba

Mi s-a parut foarte bine aleasa ideea cu razboiul sufletesc, lupta dintre EL si EL!
Fiind internat intr-un spital (obsedant de alb :-D

) la inceput am crezut ca era chiar nevinovat si printr-o conjunctura nefavorabila a ajuns acolo.
In final am ajuns la personalitate multipla! Si am presupus ca lupta se dadea defapt intre monstrul ucigas care comisese acele crime si ce mai ramasese bun in sufletul lui. Strainul din oglinda era doar o alta parte a caracterului sau.
In privinta finalului, daca ai fi descris doar succint imprejurarile poate te-ai fi incadrat si ai fi facut sfarsitul mai detaliat.
Sadica scena cu omorarea acelei soții in fata copilului. :-|

.
Mie mi-a placut tare mult per ansamblu. Nota mea: 10 :-)

2 - The Harsh Reality of Life
Sfasietor. Dureros. Trist. Si lista poate continua cu adjective de acest gen! Ce m-a deranjat la Harry a fost atitudinea fatalista pe care o adopta. Nici macar nu incearca sa lupte! El deja se gandeste ce va face Josephine cand va afla vestea.
Razboiul era un mediu propice(din pacate) care putea dezvalui parti deosebit de bine ascunse ale fiinte umane. Cand regulile societatii nu se mai aplica si instinctul de supravietuire e aprig, oamenii se shimba inevitabil(si iremediabil). Harry nu prea pare afectat de aceste lucruri. Ideea e ca ai fi putut aprofunda mai mult trairile lui, cum este el marcat de oamenii care mor in jurul lui, cum reactioneaza cand trebuia sa omoare pe cineva ca el sa ramana in viata.
Mi-au placut foarte mult insa cele doua planuri structurate care alterneaza : viziunea lui Joshephine si cea a lui Harry.
Si faptul ca a fost scris intr-o engleza bine pusa la punct. Nota mea: 10

ashlee · Trimis: 25/10/2008 00:35 Titlul subiectului:

1-Camera Alba 
Eh bine, ideea nu este rea,dar pur si simplu este ametitoare. mie mi se pare ca in loc sa dea efectul dorit d autor - care probabil ca isi dorea ca cititorul sa simta ceea ce simte si personajul - ma face deosebit de confuza si ma ameteste. Probabil in mare parte din cauza semnelor de punctuatie excesive. Nota mea: 9

2 - The Harsh Reality Of Life
Hmm, imi place faptul ca este in engleza si imi place ideea. Imi place cum este descris Harry la inceput, dar mi se pare destul de aiurea ca Josephine ramane in umbra. Sunt cateva greseli de exprimare la anumite puncte si de asemenea, nu inteleg de ce el nu se lupta mai mult pentru viata sa, pentru ca oricat de obisnuit cu luxul ar fi fost, razboiul schimba oamenii. Nota mea: 9
_________________
Fiction Contest - Razboi Fiction Contest - Razboi

[url=http://fairy-fic.myforum.ro/hosting-ashlee-vt1143.html]HOSTing ashlee[/url] -- my PS gallery
citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/midnight-sun-vt996.html]Midnight Sun[/url];; [url=http://fairy-fic.myforum.ro/dreams-vt1294.html]dreams[/url];; [url=http://fairy-fic.myforum.ro/trip-tripp-trippy-18-vt1204.html]trip, tripp, trippy[/url];; [url=http://fairy-fic.myforum.ro/love-me-vampire-vt1384.html]love me, vampire[/url].
scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/ill-never-be-me-again-vt1200.html]I'll Never Be Me -- Again[/url] - twilight fic

Ariana · Trimis: 25/10/2008 11:16 Titlul subiectului:

Lucrarea nr 1 - Extraordinar de tare ideea! Genial. Fascinant cum ai abordat tema , chiar imi place. In legatura cu textul in sine , ai creat o atmosfera specifica . O atmosfera mai nelinistita , sa zic asa. Mi-a placut mult , mai ales introducerea si cuprinsul. Spre sfarsit parca a pierit atmosfera aia , nu stiu cum sa zic , dar numai eram deloc impresionata.
Nota : 9.5

Lucrarea nr 2 - Wow. Ai descris superb. Personal , mi-a placut enorm. Mai ales ultima scrisoare pe care i-a trimis-o ei , respectiv:
I don’t know how Heaven is, but if I can see you from there, I don’t want to see you miserable or alone.

Emily · Trimis: 26/10/2008 10:22 Titlul subiectului:

1. Camera alba

Prima data cand am vazut concursul, m-am gandit întocmai la un razboi interior. Ideea imi place foarte mult.
Semnele de punctuoatie ma cam ametesc si...hmm...am vazut pe alocuri unele scene care sunt de-a dreptul sangeroase si un picc gretoase. Inteleg ca ideea e razboiul interior...

Lulu · Trimis: 26/10/2008 12:35 Titlul subiectului:

Lucrarea 1 - 9.5
Superb , ador cum ai interpretat tema data ! A scris bine , si chiar s-a simtit atmosfera aceea confuza din capul persoajului . Finalul e putin cam dezamagitor fata de restul operei , dar in rest mi-a placut . Nu ai diacritice , dar nu iti scad pentru asta . Si pe viitor nu mai întrebuințat atatea semne de punctuatie , nu arata bine . Si cred ca stiu cine esti , dupa stilul de scris . Oricum , bravo :-D

Lucrarea 2 - 10
In primul rand bravo pentru ca ai avut curaj sa scrii in engleza , si ai reusit atat de bine . Ideea e putin cliseica , dar ai facut atat de bine incat nici nu prea se observa . AI surprins bine trairile lor , cum mor fiecare in felul lui . Si mi-a mai placut si faptul ca ai scris din perspectiva amandurora !
_________________
citesc: harry potter si misterul gemenilor, no need to pretend

shoricik_aly · Trimis: 28/10/2008 10:02 Titlul subiectului:

In sfarsit am ajuns si eu pe aici.Calculatorul meu e cam bulit si nu imi merge net-ul din cauza lui.

Lucrarea 1:

Ideea mi s-a parut foarte buna decat clasicul razboi despre care tot auzim si cu care suntem obisnuiti.Si cred ca majoritatea trecem prin asta,dar nu suntem capabili sa recunoastem fiecare latura.Ori una,ori alta... Poate de asta mai multi se si asteptau la altceva.
Mi-a placut ca ai pus accent pe valoarea cromatica a sentimentelor.M-a facut si pe mine sa ma simt asa,desi m-a cam obosit la un moment dat.Adevarul e ca eram oricum obosita,dar asta a intensificat.Cei drept s-a terminat cam abrupt si tare mi-ar place sa vad o continuare :-)

.Presimt ca va fi interesant.
Puteai sa "retezi" putin din întâia parte eventual prin [...] ca si cum ar fi lipsit un fragment,dar spre final sa inchegi povestea intr-o concluzie.Majoritatea vor sa vada un final ;)).
Mie mi-a placut modul in care a fost scris,dar au fost anumite puncte slabe si de întocmai diacriticile conteaza pentru mine.
Nota mea : 9

Lucrarea 2:

Eh,parerea mea,parerea mea.Mi-a placut ca ai scris in engleza si am observat ca ai scris extrem de bine,corect gramatical,vocabular dezvoltat.Tocmai de aceea deja banuiesc si cine a scris. :-P

Dar ideea... mi s-a parut usor cliseica.Mai mult sau mai putin, de fapt.E drept ca a fost tare captivant ca era vorba de unul din razboaiele mondiale[intotdeauna am fost curioasa,cand era scrisa o carte,daca acele evenimente erau posibile sau nu :-D

Aici cred ca ar fi posibile.Cred ca erau mii de cazuri in genul si destule chiar in Londra].Ai surprins realitatea intr-un mod placut,dar cum am zis... sunt multe cazuri in genul.Frumos modul in care ai scris,dar nu mi se pare ca ideea e chiar originala.Finalul,societatea aceea "instarita",el fiind un scriitor... Parca-mi asigură aminte de un film,dar nu stiu care.
Si iar o intrebare pe care mi-am pus-o intotdeauna: se poate scrie din perspectiva unui om in momentul cand el deja moare?La final el a murit si nu ar mai fi putut sa scrie apoi,ceea ce e putin ciudat.
Nota mea: 8.5
_________________
Taste the salt you breathed

Citesc: "Absinth", "Above and beyond", "Paidea: Pământ","Penumbră", "Red and Gold"

[url=http://fairy-fic.myforum.ro/1-vt1389.html?start=0]The Heartless[/url]

pinky_pauline · *fairy* Data inscrierii: 05/Dec/2007 Mesaje: 268

Lucrarea 1:
Alb, alb, alb si iara alb. Ceea ce poate fi si bine, dar si rau. Si o introducere imensa, care iarasi innebuneste, accentueaza si mai mult albul si induce o stare hipnotica aproape. Cred ca autorul s-ar fi integrat bine in epoca lui Verlaine. :-)

Oricum, lucrarea e faina. Pare ca si cum autorul ei chiar s-a chinuit sa se puna in pielea personajului, sa ii descrie trairile cat mai detaliat. As da 10 pentru stradanie, dar introducerea nesfarsita si firul epic slabut fac ca nota sa alunece.
Nota mea: 9.

Lucrarea 2:
Apreciez scrisul in engleza. Mai ales ca buba mea e gramatica si mereu tebuie sa fie vreo greseala in eseurile mele de la engleza. Dar, cum au mai spus si alte fete: e un cliseu. Repetat over and over again. El pleaca in razboi, ea il asteapta. El e ranit/moare. Ea are doua optiuni. Toata omenirea stie poveste asta si deja toata mulțimea ii poate creea un final pe plac. Nimic original, nimic nou. Nici macar razboiul nu e unul necunoscut. Daca era razboiul asa cum s-a desfasurat el in fostele colonii sau pe undeva, poate ar fi fost mai interesant. Dar actiunea plasata pe frontul de vest nu asigură nimic nou. Imi pare rau. Lucrarea e scrisa perfect si persoana chiar are talent, dar actiunea nu aduce nicio farama de curiozitate. Cel putin, mie nu mi-a adus. De la inceput se preconizeaza firul evnimentelor, chestie putin plicticoasa, zic eu.
Nota mea: 8.5
_________________
paula's pudding

Scriu: Pauline's Handwriting, Franturi din noi

nezumi · Trimis: 02/11/2008 12:28 Titlul subiectului:

Clasament final:
1. Lucrarea nr 2 (ashlee)
2. Lucrarea nr 1 (TipuCuTarus)
Fiction Contest - Razboi Fiction Contest - Razboi

Felicitari participantilor! :clap:

Ashlee, sa imi spui ce topic vrei la important.
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Razboi Fiction Contest - Razboi

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Lulu · Trimis: 02/11/2008 13:08 Titlul subiectului:

felicitari ash >:D<
_________________
citesc: harry potter si misterul gemenilor, no need to pretend

ashlee · Trimis: 02/11/2008 19:07 Titlul subiectului:

omg omg omg omg omg omg omg omg omg omg omg :-O

ce tareeeeeeeee... nu ma asteptam sa castig :X
uhm... vreaaau topicul de la computer made la important. [HOSTing ashlee]
:D

[ps: tot numi vine sa cred]
_________________
Fiction Contest - Razboi Fiction Contest - Razboi

[url=http://fairy-fic.myforum.ro/hosting-ashlee-vt1143.html]HOSTing ashlee[/url] -- my PS gallery
citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/midnight-sun-vt996.html]Midnight Sun[/url];; [url=http://fairy-fic.myforum.ro/dreams-vt1294.html]dreams[/url];; [url=http://fairy-fic.myforum.ro/trip-tripp-trippy-18-vt1204.html]trip, tripp, trippy[/url];; [url=http://fairy-fic.myforum.ro/love-me-vampire-vt1384.html]love me, vampire[/url].
scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/ill-never-be-me-again-vt1200.html]I'll Never Be Me -- Again[/url] - twilight fic

shoricik_aly · Trimis: 02/11/2008 22:14 Titlul subiectului:

Felicitari! Frumoasa lucrarea! :-)

_________________
Taste the salt you breathed

Citesc: "Absinth", "Above and beyond", "Paidea: Pământ","Penumbră", "Red and Gold"

[url=http://fairy-fic.myforum.ro/1-vt1389.html?start=0]The Heartless[/url]