Fiction Contest - Sky

nezumi · Trimis: 03/08/2008 07:40 Titlul subiectului: Fiction Contest - Sky

Ce aveti de facut: O compunere de minim 750 - mare 2000 de cuvinte, redactata in engleza sau romana.
Tema: Sky (cerul) - Puteti scrie orice plecand de la aceasta tema, sa o interpretati si particularizati cum doriti voi. Este o tema foarte vasta tocmai ca sa va fie mai usor sa va incadrati in ea.
Inscriere: Trimeti lucrarile in perioada :!:

3-16 august 2008 (ora 23:59) prin [url=http://fairy-fic.myforum.ro/privmsg.php?mode=post&u=25]PM mie[/url].
In acest subiect nu se va raspunde pana la postarea lucrarilor.
Daca aveti intrebari sau nelamuriri, puteti sa le puneti la [url=http://fairy-fic.myforum.ro/fiction-contest-comentarii-vt775.html]Fiction Contest - comentarii[/url]
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Sky Fiction Contest - Sky

Fiction Contest - Sky Fiction Contest - Sky

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

nezumi · Trimis: 17/08/2008 10:08 Titlul subiectului:

Atentie

Veti vota fiecare lucrare cu note de la 1 la 10 (se accepta ca zecimale doar 0.5). Participantii trebuie sa isi noteze si lucrarile lor, dar notele nu vor fi luate in considerare.
Dupa fiecare nota trebuie adaugat un limitat comentariu la adresa lucrarii, ca sa aratati ca ati citit acea lucrare. Voturile fara comentarii sau cu comentarii din care nu reiese faptul ca ati citit vor fi anulate.
Daca aveti intrebari sau comentarii, puteti sa le puneti [url=http://fairy-fic.myforum.ro/fiction-contest-comentarii-vt775.html]aici[/url].

:!:

Perioada de votare: 17.08.2008-30.08.2008

Lucrarile sunt urmatoarele:

Lucrarea nr. 1

Doi copii de cam sapte ani alergau prin curtea bunicii unuia dintre ei. Cu nicio grija in intreaga lume, cu nicio problema, fara grija zilei de maine: doar dorinta de a se juca. Era sfarsitul primaverii si soarele batea puternic pe cerul senin si albastru. Nici unul dintre ei nu isi inchipuia ca sfarsitul acestor ocazii se apropia. Cum ar putea sa isi doreasca cineva sa creasca? La fel ca si Peter Pan se asteptau sa ramana mereu mici, mereu copii. Ea s-a uitat atenta la unul dintre trandafiri. Ii placeau asa de mult acestia: mici si roz, cu petalele catifelate si cu extraordinar de putini tepi.

- Haide, Mel! Nimeni nu o sa isi inchipuie ca noi doi am fost. Si daca ne prind, in cel mai rau caz o sa ne faca sa stam in casa fara sa ne vedem doar o zi. Gandeste-te, singurul nostru martor ar fi cerul.
- Si de unde stii ca el nu va spune nimic? a intrebat Mel, o fetita miniona, cu o coama de par blond spalacit si cu niste ochi asa de albastri, incat iti aduceau aminte de cerul senin care in acel moment veghea asupra lor.
- Cerul nu vorbeste! Fi serioasa. Credeam ca ai mai mult curaj, Mel, a continuat el, cu un zambet strengaresc pe buze. Avea un zambet foarte frumos. Ochii lui erau verzi si avea un par teribil de intunecat. Unul era opusul celuilalt, ca si luna si soarele, ca si noaptea si ziua, ca si vara si iarna. Ying si Yang. Asa le spuneau bunicii din cand in cand. Erau prea mult sa le pese, si bineinteles ca nu bagau in seama acea vorba cu opusele se atrag.
- Eh, banuiesc ca o sa ma distrez singur, avand in vedere ca ai de gand sa stai ca o pisica fricoasa acolo, si sa te holbezi la o floare.
- Nu sunt fricoasa, s-a incruntat ea. Sunt mult mai desteapta ca tine si stiu cand e bine sa ies din ceva care ar putea sa imi aduca probleme.
- Iti arat eu mai desptept, a spus el si a inceput sa alerge spre ea ca sa o pedepseasca pentru tonul de superioritate pe care l-a folosit. Ea a luat-o la goana. Ura felul in care reusea tot timpul sa o faca sa cedeze.

--------------------------------------------------------------------------------

„Love's feline eyes in darkness shine on her web/ Demonised with divine insight we draw our last breath”

Melodia preferata de la HIM a Melissei se auzea tare in magazinul de CD-uri si DVD-uri pe care il detinea. Atunci cand a implinit optsprezece ani, tatal ei a considerat ca ar fi momentul ca fiica sa sa aiba mai multa responsabilitate. Asa ca de patru ani era mandra propietara a unui magazin, a unui Peugeot decapotabil negru si a unui apartament in centrul Londrei. Desi in acesti patru ani n-a avut ocazia sa locuiasca in el. A fost la Oxford si a terminat scoala de design de haine. Isi mai amintea din cand in cand de prietenul ei din copilarie care se mutase cu putin dupa momentul acela in care s-au jucat in curte. Tatal lui considera ca ei au o influenta rea unul asupra celuilalt. Acesta era doar unul dintre acele momente in care nu stia de ce se mai gandea la el: in mod sigur uitase de ea.

Era inceputul primaverii, inca destul de frig si totul revenea la viata dupa iarna cea lunga. Era imbracata cu un tricou întunecat cu The Rasmus deasupra unul pullover cu dungi gri si albastru si o pereche de blugi strimti si negri. Parul ei era la fel de drept si de blond ca si atunci cand era mica, doar ca varfurile ii erau albastre. Arata întocmai ca un designer – avea stilul ei personal. Statea la casa (in zilele in care avea timp, ii facea placere sa stea si sa vanda ea insasi si ii dadea drumul tipei care era angajata acolo in general) si desena. Lucra la întâia ei rochie, pe bune. Prima rochie pe care avea sa o trimita unui designer odata cu aplicatia pentru a deveni „ucenicul” acestuia.

A sunat clopotelul de la intrare. Un tip a intrat si i-a zambit. Ea l-a privit din cap pana in picioare si s-a chinuit sa nu o bufneasca rasul. I-a zambit inapoi in schimb. El era imbracat cu exact acelasi tricou ca si ea.

- Dragut, a spus ea.
- Merci de compliment, a raspuns el.
- Uhm, ma referam la tricou. Dar faza asta a fost ca in filme, a inceput ea sa rada. Pot sa te ajut cu ceva?
- Da. Cautam ultimul album de la Disturbed. „Indestructible”. Si orice ai de la Hawthorne Heights[i].
- Mhm. Am albumul de la Disturbed. Si de la Hawthorne am decat [i]”Fragile Future” si ”The Silence In Black and White”. Mai au un album, dar nu-l am pe moment. Daca vrei pot sa te anunt cand fac rost de el.
- Sigur ca da. Lucrezi de mult aici?
- Poti sa spui si asa. E al meu. Mi l-a cumparat tata la majorat, a raspuns ea zambind. Ii placea tipul. Era un deja-vu sau ceva de genul. Nu era nicio posibilitate sa il cunoasca, nu?
- Ah, unde imi sunt manierele, a spus el oprindu-i gandurile si facand-o sa se uite la ea. A intins mana. Eu sunt Lucas Watkins.
- Incantata. Melissa McEwan, a raspuns. In urmatorul moment a ramas blocata. Luke... Watkins? a intrebat cu jumatate de gura.
- Da... Mel? Din Derbieshire? si el se parea ca se gandeste la acelasi lucru.

S-a uitat la el inca odata si a creat ca avea aceleasi trasaturi. Acum, insa, arata foarte bine si trebuia sa recunoasca faptul ca era atrasa de el. Era altfel decat atunci cand erau mici. Niciodata nu va mai fi la fel.

- Doamne, de cand nu ne-am mai vazut! Sunt mai mult decat indatorat sa iti fac cinste cu o cafea, a spus el, la fel de emotionat ca si ea.
- Mai vorbim, daca e. Uite numarul meu. Suna-ma maine seara. O sa incerc sa iti gasesc CD-ul.

Nu stia ce sa faca. Tocmai se despartise de fostul ei prieten si ii era frica sa nu se indragosteasca de fostul ei prieten din copilarie. Se temea de o noua relatie.

--------------------------------------------------------------------------------

Au trecut doua saptamani de la acel moment. El a sunat-o si ea a fost de acord sa se intalneasca sa bea o cafea. Era fericita atunci cand era cu el, fericita atunci cand o atingea. Spera ca totul sa fie bine, dar dupa doua saptamani s-au certat. El i-a spus ca o adora, ca are sentimente puternice pentru ea, dar Mel nici nu a vrut sa auda. Era prea devreme. Nu vroia ca prietenul ei cel mai bun din copilarie sa devina iubitul ei, pentru ca asta ar distruge tot ce a fost intre ei in trecut. Ar face o imagine atat de ireala incat nici nu vroia sa auda asa ceva. Si totusi, trebuia sa recunoasca faptul ca inca erau la fel de diferiti ca si atunci, puteau sa devina la fel de aproapriati, opusele intr-adevar se atrag. Asa a fost intotdeauna. Ce o deranja atat de tare?

--------------------------------------------------------------------------------

Zilele au trecut, incetul cu incetul, iar din ziua aia el nu a mai vorbit cu ea. Trecuse deja o luna. Melissa se intreba singura daca vroia sa se intample cum s-a intamplat cand erau mici. Daca isi dorea ca ei doi sa nu isi mai vorbeasca niciodata. S-a urcat in masina si a ajuns in Hyde Park, inchizand magazinul fara sa se gandeasca de doua ori. Avea necesitate sa se gandeasca la lucrurile care o afectau. A inceput sa se plimbe pe una dintre micile drumuri din parc. Adora sa mearga acolo atunci cand nu intelegea ce se intampla in jurul ei.

Caldura a facut-o sa se indrepte spre partile mai umbrite si atunci l-a vazut. Imbracat intr-un tricou verde, era imposibil de ratat.

- Imi pare rau, a spus atunci cand s-a apropiat de ea mai mult. El s-a uitat surprins la ea.
- Pentru? Nu tot timpul primim ceea ce vrem. Nu-i vina ta ca nu simti la fel ca mine.
- Luke, nu stii nici macar jumatate din adevar. Nu stii! Nu mai spune prostiile astea. In tot acest timp mi-a fost teama...
- Iti este teama de o relatie? el a ridicat o spranceana.
- Nu. Imi e teama doar de faptul ca daca o sa fim impreuna, s-ar altera toata imaginea copilariei noastre...
- Mai avem cerul.
- Poftim?
- Cerul ne-a fost martor atunci, si poate sa ne fie si atunci. Va tine minte tot ce s-a intamplat cu noi. Intre noi.

A sarutat-o. A sarutat-o asa cum n-a mai sarutat pe nimeni in viata lui. Niciodata n-a mai simtit asta pentru o fata. Era indragostit pana peste cap de ea. Si poate ca si ea era la fel. Dar, ea i-a raspuns la saurt. Doar cerul de primavara le era martor. Iar acum primavara era la inceput. Era un nou inceput. Care, nu se va sfarsi niciodata. Stia ca era ceva intre ei si spera ca ea sa fie a lui, pentru totdeauna.

Lucrarea nr. 2

Cer pestilenţial

Seara de 28 octombrie nu asigură niciodată ceva bun.

Mark m-a invitat la dans cu două zile înainte. În seara aceea de marţi, 28 octombrie, mă pregăteam să ies cu el la noul club de tango din oraş. O clădire construită de curând, cu fonduri de la măreţul stat, roşie cu auriu, ce se încadra perfect în normele faimosului dans. Mi-am pus rochia neagră, scurtă şi pantofii cu toc inalt. Arătam ca o adevarată dansatoare profesionistă.

Mark a sosit la noua fix, seara bineînţeles. Porsche-ul decapotabil, de o colorație fumurie, se încadra de minune în faţa casei mele modeste. El era perfect. Cravată, costum, un zâmbet de Casanova stilat. Ce-ţi poţi dori mai mult?
Am pornit spre salonul de dans. Părul meu încăpăţânat zbura concomitent cu vântul. Aerul îmi împrospăta faţa şi conştiinţa. Mark zâmbea din îndată ce în când, iar o suviţă îi cădea neglijent pe faţă. Salonul arăta şi el conform aşteptărilor. Impecabil! Muzica incepuse deja.

Magie pe ritm de tango. Un prim dans absurd, cu paşi perfecţionişti şi zâmbete la întâmplare. Mark îmi fredona în ureche melodia… Vocea lui calda îmi mângaia lobul urechii şi paradoxal întreaga fiinţă.

- Hai să ieşim afară, îmi şopti el la un moment dat.

Mi-a prins mâna într-o strânsoare aproape imperceptibilă şi m-a condus pe trotuar afară. Tocurile răsunau, iar ecoul lor era singurul zgomot de pe acea alee. Ne-am tot îndepartat. Paşii ne purtau spre nicăieri. Într-un final am ajuns pe malul mării. Apa perturbată de prezenţa noastră se învârtea ca un şoricel într-o cuşcă, lovind cu furie nisipul. Ne-am aşezat chiar pe mal.
Cerul se profila exuberant şi tăcut înaintea noastră, contopindu-se precum un spermatozoid cu marea. Frumuseţea sa se auto-devora într-un val de apă, devenind o frumuseţe obositoare, insuportabilă, oribilă. Norii se adunau într-un cheag sângeriu deasupra noastră.

Mark işi urcă degetele moi şi umplute de nisip pe braţul meu. Începu să cânte din nou…

“ Tell me when will you be mine
Tell me Quando Quando Quando
We can share a love devine
Please don't make me wait again “

Cuvintele poate erau de prisos. Norii se regrupară în cantităţi mari de precipitaţii, în descărcări electrice intensificate şi în sentimente turbulente. Bărbatul acela brunet se apropie subtil de buzele mele. Se uită în ochii mei. Mă saruta, imi muşca buza. Era dulce, sărat, cu sânge, se inflitra în mine ca de exemplu un microb, mă virusa, îmi dezamorsa toate bombele menite să mă protejeze.
Atunci a început ploaia. Picături impertinente şi cuburi de gheaţă metalizate loveau nisipul cu o forţă ieşită din comun. Dureroase, zgâriind învelişul nostru exterior şi provocându-i daune materiale. Ploaie molestată ce spăla durerile impenetrabile ale subconştientului, durerile ascunse.
Aici se încheie paragraful tangoului şi începe rezumatul cerului.

Mark a murit, ucis de un fulger. Catastrofal, inadmisibil, cu neputinţă. Urlete pe plaja pustie, cu părul răvăşit şi sufletul transformat în cenuşă de brad. Căci asta am fost. Un copac cu frunzele mereu verzi, până a venit ciuperca cerului şi mi-a devorat intestinele de plantî. Picioare in nisip, tăiate de scoici şi adulmecate de rechini virtuali. Vedenii. Contradicţii.
Am conceput un pact cu cerul. I-am promis sânge, rochii pătate cu lacrimi, sare şi dragoste necondiţionată. Căci cerul e el şi el e cerul. El respiră prin mine, vede prin mine, plouă prin mine, plânge prin mine. Erau stele. Zâmbeau după un şal turcesc. Îmi făceau cu ochiul. Cântau cu vocea lui şi mă exasperau. Vomitau pastilele lui.
Oare cerul mă iubeşte acum? Lună muribundă ce-şi roade unghiile şi tremura pe la colţuri, orificii negre ce te conduc spre lumea consecinţelor absurde. Ce suntem? Ce-am fost?
Cer pestilenţial ce învârte mămăligă şi mi-o toarnă pe faţă, de parcă ar fi o mască a sentimentelor mele. Cerul mă acoperă, mă înfăşoară, mă strânge, mă pătrunde. Doar o petardă inventată a stelelor.
Boltă, neguri, revolte, aştrii, planete. Impuls. Tăcere. Reverie. Moartea e a mea, dar nu-mi aparţine.
Mark moare. Mark moare. Cerul îl cheamă. Îi strigă numele pe o scena a muzicii invalide şi îi mumifică trupul în frunze de stejar.

Flash. Licăr. Petardă.

Mark vine la mine. Mă strânge in braţe. Privim cerul. Aurora Boreală. Un ghem al unei pisici galactice. Privim spre divinitate. Noi, buze împreunate, membre definite printr-un întreg. Androginul perfect.

Flash. Licăr. Petardă.

Mark a murit. Mark a murit. Sunt doar o nebună într-o cămaşă de forţă cauzată de cer. Şerpi curaţi, fulg, împuns. Repulsie. Urăsc ceea ce-mi place. Mark a murit. Mark a murit.
Cerul mă taie. E gata. E cuţitul cu cianură al lunii. Vulcanii de sânge şi minciuni. Apă. Azi nu. Azi mor cu cerul peste păr, înfipt ca de pildă o agrafă în el.

… “ and my darling tell me when “ …

Lucrarea nr. 3

Desenându-i holograma

-Crede-mă, Steph, a fost reală, îi spuse Nick surioarei lui. Se ridică şi merse până la geamul rotund şi mic. Vezi, continuă el, indicând spre draperiile mititele, ea le-a cumpărat.
-Nick, pentru Dumnezeu!

Nick se află, în urmă cu trei luni, într-un aero-tren. Era pentru a 4-a oară când îşi modifica poziţia în ultimele 2 minute, deranjându-l pe bătrânul de lângă el. Nu avea situație şi căuta ceva, ceva necunoscut, ceva nou care să-l scoată din declin. Da, declin. Lumea era în declin. Fără dubii şi scutit de şanse de împotrivire. Iar el îşi dorea doar cineva care să-i tăinuiască pleoapele uşor şi să-l ghideze cu ochii închişi pe rămăşiţele asfaltate ale oraşului său natal, oferindu-i câteva clipe memorabile într-un sens elegant şi calm. Iar soarta are felul ei ciudat de a-i da omului ceea ce-şi doreşte, însă aruncă acel lucru precum o rufă murdară, întoarsă pe dos. Poate a început o dată cu şuieratul molcom al motorului trenului sau poate o dată cu hipnoza tapetului băbesc din cuşetă amestecat cu literele negre a ziarului din poala sa. Ziarul dintr-o marţi a anului 2187, da.
Singurul lucru cert pentru el, în momentul de faţă este că trenul frânează pe neaşteptate, bruscându-şi pasagerii. Nick deschide ferestruica ruginită şi priveşte spre începutul trenului. Acolo, pe şinele suspendate la 6 500 metri este agăţat un balon micuţ de călătorie, un aerostat. Nick se minună – trecuse ceva timp de când nu mai văzuse asemenea invenţie veche şi simplă. În „coşul” balonului se agita o siluetă micuţă iar în acel moment o dorinţă ciudată şi intensă îl acapară. Simţea că trebuie să fie acolo.

-Nu, nu, nu!!! Ce mă fac, ce mă faaac?
Nick coborî din tren şi păşi cu preocupare pe şine. Dacă nu era atent, ar fi putut să cadă printre ele şi atunci „adieu”, Nick! Însă el înaintă spre balonul căruia i se agăţaseră frânghiile în şine. În el, o fată se agita furioasă şi disperată încercând să-l descurce.
-Heh, ce ţi-e şi cu trenurile astea automate, programate şi toate cele. Conductorii nu pot ieşi atunci când apar turbulenţe pentru că... ei bine, nu există, începu Nick în timp ce o contribuie pe fată să-şi elibereze vehiculul.
-Oh, Slavă Domnului! Îţi mulţumesc mult, îi răspunse fata la rându-i pe urmă ce chicoti un pic.
-Bun, acum trebuie doar să îl împingi cumva... De fapt, ştii ce? Te deranjează dacă urc cu tine?
-Ăăă, n-nu. Cred. Adică da, sigur, hai, îi spuse privindu-l uimită.
El se prinse de margine şi mână balonul îndărăt, împingându-se cu picioarele în balustradele şinelor. În acel moment, trenul electric porni brusc, cu forţă încât ar fi putut zdrobi balonul dacă acesta s-ar fi aflat tot acolo.
Nick atârna acum, pe marginea balonului. În cele din urmă, fata îl susține să urce, cu chiu, cu vai, cu chicoteli şi gâdilături neintenţionate.
Gâfâind, cei doi se aşezară faţă în faţă, zâmbindu-şi galeş.
-Lynn. Numele meu este Lynn, spuse fata ulterior câteva minute.
-Nick. Încântat. Spune-mi, nu mergi prea des cu balonul, nu?
-Hihi, aşa e, râse ea. De fapt...
-Da?
-De fapt, reluă ea în şoaptă, după o pauză, am fugit de-acasă.
-Ce?!
-Da, hiii! Prima dată când zbor. Şi ce bine mă simt! conchise Lynn şi se ridică în picioare făcând balonul să se clatine.
-Ohhh, bine, bine.
Vru să se ridice şi el, însă observă un ghiozdănel la picioarele ei. împreună de el, carcase de cd-uri şi un radio vechi cu baterii, probabil. „Baterii!” îşi spuse mirat peste măsură.
-Hey, merge şi cu cd-uri?
-Da. Da, merge. Vrei să-l pun? Am un album cu Barry White!
-Ooo! Grozav. Îmi place la nebunie. Mă surprinzi încontinuu şi te cunosc de doar câteva minute.
-Hii, o s-o iau drept un compliment.
-Asta şi intenţiona să fie, îi zâmbi cu gura până la urechi şi porni casetofonul micuţ.

-Poftim? Nu. Poftim?!
-Da, aşa am cunoscut-o.
-Frăţioare, eşti mai bolnav decât am crezut. Baloane de călătorie? Acum, la Sfârşitul Lumii?
-Mmmhm! Apoi, după jumătate de oră, gazul era pe sfârşite aşa că am aterizat lângă Londra, pe câmpul acela cu iarbă. Ştii tu, singurul care mai are iarbă. Aşa. Mi-a spus că nu a văzut licurici niciodată.
-Licurici! pufni Steph.
-Da, aşa că am luat-o prin desişul de copaci pentru că am văzut acolo o dată, când zburam cu naveta, un eleşteu. Şi fiind seara, ar fi fost aproape momentul perfect. Am dus-o acolo, dar nu mai rămăsese decât o groapă cu câţiva licheni. Am râs, oricum, şi-apoi am pornit din nou spre Londra, în timp ce cântam. Ajunsesem să facem până şi „miau” sau cum ar fi alte animale. În cele din urmă, Lynn făcu asemeni unui lup, iar la câteva mile, poate, se auzi şi răspunsul. Răspunsul unui lup adevărat! Ne-am privit preţ de o clipă apoi am rupt-o la fugă şi nu ne-am mai oprit până la Londra, pe colina unde-a fost dărâmat magazinul de jucării al lui Jean. De data asta am râs din nou, de a trebuit să ne aşezăm pentru a nu ne lovi între noi. În fine, am stat cu ea două luni şi jumătate pe navă.
-Nick, doar nu te aştepţi să cred asta. Acum trei luni, când zici că ai cunoscut-o, te îndreptai spre casa părinţilor. Dar n-ai mai venit şi te-am găsit acum patru-cinci zile aici, pe nava ta, cu câteva duzini de sticle de vodkă goale. Am vorbit cu cunoscuţii tăi de-aici şi mi-au spus că în urmă cu peste două luni ai aterizat aici după ce-ai rămas lipsit de combustibil şi nu vroiai să părăseşti culcuşul ăsta al tău. Plus, erai beat criţă şi nicio dată nu le puteai spune ceva inteligibil, se burzului Steph, pierzându-şi răbdarea.
-Mint, îi răspunse nonşalant. Nu mă cunoaşte nimeni aici şi am venit abia acum una-două săptămâni. Deci cum ziceam...

Lynn îşi dădu o şuviţă transpirată pe după ureche. Era concentrată în pictarea dulapului lui Nick, dorindu-şi ca acesta să fie asemeni aşteptărilor lui. Se mută cu el. Nava lui era precum un avion micuţ şi era rapid, uşor de manevrat.
-Ştii ceva? îi spuse în acea zi, mai târziu. Nu am văzut nicio dată Zidul Chinezesc...
-Cum? Marele Zid? Atunci schimbăm cursul iar mâine vei vedea celebrele ruine, spuse pe un ton glumeţ încât Lynn fu agreabil surprinsă când descoperi că el vorbea, de fapt, cumplit de serios.

-Nick, te rog, opreşte-te. Ai întâlnit şi tu o tipă, te-a părăsit din prima zi şi acum faci scene din acestea, pe care ţi le imaginezi? Cum că nu poţi trăi fără ea? Cum că cineva de pe planeta asta nu a văzut sfertul care a rămas din Zidul Chinezesc?
-Steph, ştii de ce a fugit de-acasă?
-Nu şi nici nu—
-Era bolnavă, Steph, o întrerupse el. Avea o... o boală, nu ştiu. Mi-a spus, dar am uitat. În fine, avea tot felul de halucinaţii şi o afectau atât de grav încât dacă stătea prea mult la înălţime devenea isterică, se speria. Apăsare nu-ştiu-de-care. Totuşi în aceste două luni şi jumătate cât am stat cu ea, am iubit-o. În afară de asta, era o persoana deosebita, nesuperficială. Ah! Da, şi din cauza bolii locuia pe pământ.
Stephanie icni. Omenirea în acei ani se desfăşura în... aer. Transporturile. Clădirile. Totul tehnologizat, bineînţeles. Nimic magic. Nu erau totuşi trotuare în aer, ci tot felul de navete, aero-biciclete şi scutere. Nu mulţi trăiesc pe pământ. Aerul este şi mai nerespirabil decât acolo sus unde oamenii şi-au produs coconuri.
-Dar ei îi plăcea atât de mult la înălţime încât nu puteam s-o refuz şi făceam adesea plimbări cu balonul ascultând muzică veche. Veche dar faţă de ce este acum... Pff!
Pufni şi Steph.
-Deşi ştiam că nu este bine, o duceam pe culmi înalte să simtă aerul cum îi aleargă prin plete. Of, Steph! Cred că eu... cred că eu am fost de vină, eu i-am grăbit moartea, încheie suspinând, punându-şi mâna la ochi.
-Doar nu te învinovăţeşti în halul ăsta? De-aceea nu voiai să-mi deschizi uşa?
El păru stânjenit.
-Ştii... nava încă păstrează mirosul ei... Dar, mă crezi acum?
-Uhh, să zicem, păru ea cu nasul pe sus, însă Steph era, de fapt, atinsă de durerea fratelui ei mai mare. Îi era greu să îl creadă fiindcă niciodată nu fusese afectat de cineva, niciodată. Era mereu detaşat de sentimente. Dar nici nu o minţise vreodată... Era în încurcătură. Bine, te voi crede dacă îmi mai arăţi o dovadă. Una. Am văzut dulapul, perdelele... Dar nu e suficient.
Nick păru să se gândească.
-Într-o noapte am stat pe botul avionului şi am privit stelele. Lynn a... şi-a închipuit o scenetă, formată din câteva constelaţii. Îmi zicea că este o piesă formată de halucinaţiile ei, dar îi plăcea la nebunie să le privească. Ea le vedea în mişcare, chiar. Iar după ce mi-a arătat de unde să încep... le-am văzut şi eu! Aşadar, la seară îţi voi arăta, iar dacă nici asta nu-ţi va fi o dovadă suficientă... eu mă dau bătut.
Steph rămase perplexă dar era deja prea obosită pentru comenta.

Înfriguraţi, deşi era vara, cei doi, frate şi soră, se aşezară pe tabla rece a avionului. Steph vorbea ușor din când în când despre părinţii lor, în timp ce amândoi priveau spre cerul ce-şi schimba treptat culoarea.
-Nick?
-Da?
-Îmi pare rău că am făcut crize.
-Nu ai făcut crize. Ai tot dreptul să nu mă crezi. Dar, continuă el după ce fata oftă, m-a durut, pur şi simplu.
Se aşternu tăcerea iar alături de ea, şi întunericul. Nick părea din ce în ce mai entuziasmat şi începu să-i înşire informaţii îmbinate cu legende. Bineînţeles, aflate de la Lynn.
-Whoa! Cum de nu am văzut aşa ceva până acum? Cerul mi s-a părut, până acum câteva momente, un... ăă, nişte straturi şi atât.
-Heh. Da. Şi mie. Până când Lynn... Dar mai ştii ceva? Acum cerul pentru mine este... eşarfa ei. Eşarfa ei bleumarin pe care sunt împrăştiate micuţe perle şi mărgele crem. Ah, gata, stai! Începe, se opri din fabulat şi îi indică o stea micuţă ce răsărea pe cer. Încet ea se mări şi alături de ea, mai aproape sau mai departe, apărură altele şi altele. Îţi era greu să le urmăreşti. Când priveai una fix, ea stătea nemişcată. Apoi te uitai în jur, şi observai că ai ratat vreo patru. Şi se întâmpla aşa până s-a umplut cerul.
-Ei, acolo sus, în oraş nu se văd stelele, nu-i aşa? întrebă el în şoaptă.
Dar pentru Stephanie faptul că acolo, pe cer, în timp ce urmărea stelele răsărind ea a recunoscut o persoană – şi încă o persoană pe care nici nu o cunoscuse – a fost mai mult decât suficient pentru a o convinge.
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Sky Fiction Contest - Sky

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

shoricik_aly · Trimis: 17/08/2008 17:25 Titlul subiectului:

Lucrarea nr. 1 - Cateva greseli,ce-i drept mici :-)

.
-

Stef · *lil' witch* Data inscrierii: 18/Apr/2008 Mesaje: 1583

Lucrare nr 1

Anne Marie. · Trimis: 18/08/2008 16:43 Titlul subiectului:

Lucrarea numarul 1. -> Ideea e îndeajuns de cliseeica, in multe filme/telenovele am intalnit chestii de genul cand cerul e martor & stuff. Mi-a placut in schimb numele personajului "Mel". Totusi actiunea s-a petrecut cam repede, mi-ar fi placut mai multe intamplari de cand erau copii... descrierea a cam lipsit, mai mult totul a fost narat. Se putea mai mult.
nota: 8

Lucrarea numarul 2. -> Mi-au placut descrierile, si ideea ca Mark devenise cerul care o iubea pe ea. Cel putin mie asta mi-a transmis... au fost unele chestii nelalocul lor, spre exemplu "Cerul se profila exuberant şi tăcut anterior noastră, contopindu-se precum un spermatozoid cu marea." care nu mi-a placut deloc. nu stiu ce sa zic, felicitari pentru idee, totusi parca ii lipseste acel ceva ca sa dau '10'.
nota: 9

Lucrarea numarul 3. -> Preferata mea! Mi-a placut totul, de la titlu pana la continut. Nu prea am ce comenta... pot spune ca paragraful asta "-Heh. Da. Şi mie. Până îndată ce Lynn... Dar mai ştii ceva? Acum cerul pentru mine este... eşarfa ei. Eşarfa ei bleumarin pe care sunt împrăştiate micuţe perle şi mărgele crem. Ah, gata, stai! Începe, se opri din fabulat şi îi indică o stea micuţă ce răsărea pe cer. Încet ea se mări şi împreună de ea, mai aproximativ sau mai departe, apărură altele şi altele. Îţi era greu să le urmăreşti. Când priveai una fix, ea stătea nemişcată. Apoi te uitai în jur, şi observai că ai ratat vreo patru. Şi se întâmpla aşa până s-a umplut cerul. " mi s-a parut superb. compunerea chiar m-a impresionat ^^ iar numele de Steph si Lynn mi se pare de departe originale si frumoase.
nota: 10
_________________
<center> Fiction Contest - Sky Fiction Contest - Sky

</center>

bubblegum · Trimis: 18/08/2008 23:08 Titlul subiectului:

Lucrarea nr. 1

Nota: 8

Cum a spus si aly, povestea e idealistica, dar frumoasa si romantica. Nu m-am intalnit cu un prieten din copilarie de care sa ma indragostesc pe loc, ca sa stiu cum e si daca se poate asta, dar cine sunt eu sa contest viziunea autorului? Cumplit de multa indragosteala pe acolo :-D

Lucrarea nr. 2

Nota:8.5

Mi s-a parut un pic cam ambiguu si toate franturile alea de sentimente m-au cam indus in eroare. Ideaa e buna, desi putin ca trista. Nu mi-a placut cum ai delimitat cele doua parti ale textului si imi da impresia de doua bucati separate nu de un intreg.

Lucrarea nr. 3

Nota:10

Ideea e originala si mi-a captat atentia pe tot parcusul textului. Mi-a placut foarte mult idila dintre Nick si Lynn si m-a lasat fara cuvinte.
_________________
Fiction Contest - Sky Fiction Contest - Sky

Citesc: No need to pretend, Can you handle my problems?, All about us, In cerc, Unealta Raului
<center>All I need is a little bit of luck. Liquid Luck, that is.</center>

nezumi · Trimis: 01/09/2008 22:30 Titlul subiectului:

Bravo, ati votat de v-ati rupt :closedeyes:

Clasamentul este:
1 Lucrarea nr 3 (Turqoise Berrie)
2 Lucrarea nr 2 (Andrada)
3 Lucrarea nr 1 (ashlee)

Fiction Contest - Sky Fiction Contest - Sky

Felicitari participantilor!
Turqoise Berrie, ti-am pus rangul si topicul de desene la important.
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Sky Fiction Contest - Sky

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Anne Marie. · Trimis: 02/09/2008 12:19 Titlul subiectului:

felicitari, bets :wub:

10 pe linie :clap:

felicitari si celorlalte participante ^__^^
_________________
<center> Fiction Contest - Sky Fiction Contest - Sky

</center>

vera bera · Trimis: 02/09/2008 18:50 Titlul subiectului:

ooooh

multumesc, mult :blush:

cand incepuse sa se voteze eram asa, nu-mi venea sa cred si abia m-am abtinut sa nu incep sa "tip" de fericire pe forum :blush:

awww.
felicitari Andrada si Ashlee ^^ mi-au placut compunerile voastre.
_________________
<center> Fiction Contest - Sky Fiction Contest - Sky

</center>

shoricik_aly · Trimis: 03/09/2008 18:50 Titlul subiectului:

Felicitari fetelor!Si mai ales tie Turqoise[nu-ti stiu numele :blush:

].
_________________
Taste the salt you breathed

Citesc: "Absinth", "Above and beyond", "Paidea: Pământ","Penumbră", "Red and Gold"

[url=http://fairy-fic.myforum.ro/1-vt1389.html?start=0]The Heartless[/url]

unknownfuture · *great wizard* Data inscrierii: 21/Iun/2007 Mesaje: 5166

Felicitari mai ales lui Betty, imi pare rau ca nu am votat; citisem dar nu stiu de ce nu am si votat :-|

Oricum felicitari fetelor :wub:

Andrada · *fairy* Data inscrierii: 17/Iul/2007 Mesaje: 374

congrats everybody, in excepțional Turqoise Berry
_________________
Ma plouă pe aripi şi mă scufund în somnifer
Absentă de la lecţia despre cum se ucide
Cu amortizare sentimentul nedescris
Nu ştiai? Plouă, şi e în tăcere ascuns sensul.