Fiction Contest - Vis

nezumi · Trimis: 06/05/2009 14:58 Titlul subiectului: Fiction Contest - Vis

Ce aveti de facut: O compunere de minim 750 - maxim 2000 de cuvinte, redactata in engleza sau romana.
Tema: Vis - Puteti scrie indiferent ce plecand de la aceasta tema, sa o interpretati si particularizati cum doriti voi (fie ca o interpretati ca clipă al zilei sau ii asociati o alta semnificatie notiunii). Este o tema foarte vasta tocmai ca sa va fie mai usor sa va incadrati in ea.
Inscriere: Trimeti lucrarile in perioada :!:

6-17 mai 2009 (ora 23:59) prin [url=http://fairy-fic.myforum.ro/privmsg.php?mode=post&u=25]PM mie[/url] (va rog doar prin PM si nu pe mail sau prin alte parti si mentionati in subiectul mesajului ca este pentru Fiction Contest). Daca vreti sa adaugati fragmente boldite sau italice sau mai stiu eu ce alte zorzonele, trimiteti textul tip cod.
Exemplu:

nezumi · Trimis: 18/05/2009 05:44 Titlul subiectului:

Atentie

Veti vota fiecare lucrare cu note de la 1 la 10 (se accepta ca zecimale doar 0.5). Participantii trebuie sa isi noteze si lucrarile lor, dar notele nu vor fi luate in considerare.
Dupa fiecare nota trebuie adaugat un scurt comentariu la adresa lucrarii, ca sa aratati ca ati citit acea lucrare. Voturile fara comentarii sau cu comentarii din care nu reiese faptul ca ati citit vor fi anulate.
Daca aveti intrebari sau comentarii, puteti sa le puneti [url=http://fairy-fic.myforum.ro/fiction-contest-comentarii-vt775.html]aici[/url].

:!:

Perioada de votare: 18.05.2009-30.05.2009

Lucrarea nr. 1

<center> Visul nopţii </center>

<center> Fermes les yeux, m’amie, et qu’ importe le jour!
Sur tes lèvres joiles, lentement, meurt l’amour. * </center>

Maşina zbura mereu cu noi până departe, în zori, ne însoţea, ne ţinea părul şi fruntea când vomitam, uita să ne da capsulele pentru vomă, uita să ne facă sandvişuri, arunca telefoanele pe geam, iute ce intram în ea. Totul din cauza maşinii. Aşa credeam mereu, aşa ne era dat sa credem, aşa voiam sa fim, chestiile banale, prosteşti pentru unii, dar importante pentru noi. Goneam până la mare şi înapoi ori de câte ori aveam ocazia, ştiam toate hotelurile din Vama Veche, pentru că erau pensiuni, numite case, şi nu erau mai mult de două. Ne plăcea să ne pierdem în imensa staţiune Mamaia, dar acum ştiam întocmai unde suntem, de câte ori o visitasem, până şi ea se plictisise de noi.
Recent apărută nu ne păsa, eram doi amorezi, doi puşti fugiţi de acasa cu weekend-urile, doar pentru a prinde răsăritul la malul mării, fugeam, fugeam în pragul tezelor, în pragul bacalaureatului. Nu conta, pentru că nimic nu era mai important decât noi.
Cine eram noi? Eram un el şi o ea, excluzând nume, el cu doi ani mai mare decât ea, ea mai visătoare decât el, el cu simţul orientării, ea cu simţul somnului, el cu banii, ea cu visele. Împărtăşeau aceleaşi sentimente, acelaşi pat, aceleaşi emoţii.
Totul era al nostru, nu exista tu, nu exista eu. Eram nişte chestii extrem fericite, chiar şi atunci îndată ce vomitam. Da, amândoi aveam rău de maşina. Dar nu conta. Ceea ce era important era felul în care ne simţeam atunci când alergam pe plaja goală, la cinci dimineaţa, cum ne înjurau toţi de pe acolo, cum ne băgam în faţă la coadă, cum visam si cum ne tăvăleam, râzând, pe nispiul fierbinte-rece, lăsând urmele noastre acolo.
- Închide ochii, îmi spunea el de fiecare dată când vroia să-mi facă vreo surpriză.
Surprizele noastre se rezumau la bilete la concerte la Cargo, la Iris, la Paraziţii, se rezumau la cumpărarea unor noi şlapi, căci aceia cu floricele se tociseră, se rezumau la paharele mari, din plastic, pe care mi le dăruia şi ne petreceam întreaga noapte alergând şi căutând scoici.
Închideam ochii, neştiind ce surpriză mă aşteaptă. Eram pentru a cincea oară la mare în acel an, deşi era doar februarie, pe un frig de îngheţa nisipul.
Când m-a rugat să-i deschid, avea hanoracul pe care pusesem ochii, şi nişte bilete la nu mai ştiu ce concert… Eram fericită, nu ştiu de ce. Poate pentru că el era aproape mine?

Ultima dată când am mers la mare a fost acum o săptămână. Aveam teze, el avea bac. Aveam complicații acasa, el era bolnav de nervi. Doar marea îl mai putea liniştea. Şi eu. Maşină nu mai aveam, făcuse accident.
Am luat un tren, şi ne-am ascuns pentru opt ore într-o toaletă care mirosea îngrozitor, doar pentru a nu ne lua bilete. Chiar dacă mirosea urât nu conta, pentru că eu doar mirosul pielii lui simţeam, porii îmi erau acoperiţi de sărutările lui calde, şi de respiraţia lui, şi de ţigările pe care le consumam una după alta, pe care nici nu mai ştiu de unde le luasem. Când am ajuns în gară în Mangalia am fugit unde am văzut cu ochii, controlorii ne cereau biletele, noi alergam. Mi-am uitat hanoracul în acea baie împuţită. Nu conta, eram liberi, nu plătisem biletul, ne simţeam bine, râdeam ca nişte drogaţi şi cântam versuri din memorie, versuri deja uitate, înlocuind cuvintele, chiar şi linia melodică. Numai noi ştiam ce cântam.
Era frumos în Mangalia. La trei dimineaţa era de-a dreptul mirobolant. Am aşteptat câteva minute, până a sosit autobuzul, care trecea prin absurdele si anostele staţiuni. Am ajuns pe acolo în jurul orei patru fără ceva. Marea era neliniştită. Ne aştepta pe noi. Iar noi o aşteptam pe ea. Aşteptam toate concertele ce aveau sa fie în acel weekend, că doar era 1 mai. Ne-am aruncat la propriu în nisip şi mi-am aruncat telefonul în mare. Şi aşa sunase de prea numeroase ori. Şi aşa mă enervasem de prea multe ori. Păstrasem, totuşi, cartel a. Şi telefonul. Doar l-am închis. Şi doar i-am scos cartela. Şi l-am adăpostit în bagaje.
Era superb în Vama Veche. Parcă era pentru ultima oară. Ultima briză pe care aveam s-o simt, ultimul cer pe care îl voi simţi.
- Închide ochii, mi-a spus el.
Am închis ochii, fiind sigură că atunci când îi voi redeschide, mă vor aştepta biletele la toate concertele, la toate nebuniile. Nu am auzit nimic, nu i-am auzit vocea care mă ruga să deschid ochii. Am auzit marea şi am deschis ochii. În vântul rece zburau nişte bilete. Doar de o persoană. Iar el… el fugise cu nisipul din blugi, lăsându-mă pe mine în mijlocul nopţii, pe plajă.
Soarele răsărea. Măcar el nu mă lăsase acolo, să sufăr şi să mă alint doar cu valurile mării.
Am deschis ochii… dar el nu era… pentru că niciodată nu era şi niciodata nu va mai fi.

* - Închide ochii, iubita mea, şi uită rostul zilei! / Pe buzele tale frumoase, încet, dragostea moare.

Lucrarea nr. 2

Pretul unui vis

Se spune ca visurile sunt singurele lucruri care nu pot fii furate, oricat de mult ar incerca altii, pentru ca ele se afla bine pazite inauntrul sufletului tau, asteptand doar momentul in care se pot implini.
-M-ma mai gandesc! ezita ea.
Gabrielle zambi fericita, isi lua ghiozdanul in posterior si iesi in fata patinuarului, unde o astepta masina tatalui ei.
-Cum a fost, micuto? o intreba el grijuliu.
Gabrielle pufni din nari.
-Domana Bones nu vrea sa ma ia la Campionatul National, din cauza starii mele, dar eu am muncit mult ca sa ajung aici, si nu o sa o las pe ea sa-mi fure visul. Nici pe ea, nici pe mama.
Barbatul tacu. Stia ca fiica lui era foarte ambitioasa, si cand isi punea ceva in gand nu se lasa pana nu realize acel lucru, iar asta era uneori un lucru rau. Nici unul nu mai spuse nici un cuvant pana ajunsera acasa.
Gabrielle urca in camera ei se schimba, apoi ramase cu ochii pironiti la dulapul in care isi tinea cupele si medaliile castigate la diverse concursuri, insa toate paleau in fata cupei care urma sa troneze in mijlocul lor, cupa care stia ca o va castiga la Campionatul National de Patinaj.
Lua un album pe care il gasi in biblioteca, si deschizand prima foaie ofta. Era o poza cu ea la primul concurs pe care il castigase, avea 6 ani pe atunci. Fusese foarte fericita atunci, mandra de ea si aratase la toate rudele diploma pe care o castigase, aceasta zacea acum uitata intr-un dulap probabil, alaturi de miile de analize si retete pe care le avea. Si totul pentru a-si putea continua visul.
Auzi vocea mamei ei strigand-o la masa si cobora incet scarile. Vazu ce era pe masa si ofta. Ura mancarea de regim, ura viata ei anormala pe care o ducea, iar antrenamentele de patinaj erau singurele lucruri care ii dadeau vigoare sa lupte mai departe.
-Cum a fost azi la patinaj? o intreba mama ei zambitoare.
-Destul de bine! raspunse ea evaziv.
Mama ei se uita ingrijorata la ea, dar nu zise nimic, de fiecare data cand deschidea subiectul ieseau scantei.
-Te simti bine?
-Da, mama! Ma simt extrem de bine! De ce credeti voi ca la boala mea ar trebui sa zac tot timpul si sa astept moartea sa vina?
-Nu ziceam asta, Gabrielle, pur si necomplicat ti-am pus o intrebare.
-Da, da! Tu de-abia astepti sa ma prinzi un pic aeriana si distrata ca sa imi interzici sa ma duc la Campionat!
Femeia ofta. De cand aflase de Campionat, aceasta era vesnica discutie in casa cu Gabrielle.
Zilele treceau si Campionatul National de Patinaj se aporopia cu pasi repezi, iar eforturile fetei de a-si convinge antrenoarea ca e apta sa mearga si ea o epuizau in fiecare zi. In sfarsit veni si ziua cea mare! Era dimineata, dar asta nu conta pentru Gabrielle, ea nu dormise toata noaptea de emotie, iar povara asteptarii ii forta inima sa bata foarte repede. Respira cu greu din cauza emotiei, dar incerca sa ignore acest fapt, uitandu-se la locul gol din vitrina ei cu premii, si imaginadu-si cupa Campionatului acolo.
-Gabrielle, e timpul sa te trezesti! se auzi vocea mamei ei strigand-o de la parter.
Fata rase.
-Sunt déjà treaza, mama!
Femeia urca in camera zambitoare.
-Hai ca intarziem! Trebuie sa plecam in 10 minute.
Ea aproba din cap usor avand un zambet satisfacut pe chip si murmurand usor: “Imediat”
In timp ce mama ei pleca din camera, ea isi lua rucsacul si puse in el tot ce ii trebuia, insa pastilele si le uita pe birou…din neatentie. Cobora, se aseza la masa si manca o felie de paine cu unt. Isi imbratisa tatal, isi puse rucsacul in masina si pornira spre patinuar, acolo unde o astepta autocarul echipei sa la duca la Campionat.
-Sunt sigura ca vei lua locul 1, si vei veni acasa avand in mana cupa Campionatului National de Patinaj! ii sopti mama ei in timp ce o strangea dominant la piept.
-Asa sa fie!
Se deslipi de la pieptul prietenei si urca in autocar, asezandu-se langa Chris, prietena ei, cea care i-a fost alaturi tot timpul si a sprijinit-o.
-Pana la urma tot ai venit? o intreba aceasta cu o privire ingrijorata.
-Mda…
Fata clatina din cap.
-Ai idée cam ce risti?
-Da. Risc sa imi indeplinesc visul, si risc sa am in camera cupa.
-Si iti mai risti si viata. Off…am crezut ca pana la urma vei realiza si veni renunta sa…
-Asa, deci tu credeai ca eu voi renunta la visul meu pentru ce? Pentru o nenorocita de boala?
-Pentru o boala care te poate ucide in orice moment!
-Ador optimismul tau, fata! o ironiza ea apoi isi puse castile in urechi si dadu drumul la muzica.
Tot drumul nu scoase nici un cuvant, nu vroia sa raspunda la ceea ce ea considera a fii ipocrizie din porțiunea celorlalti
Ajunsera la locul unde se tinea Campionatul abia seara tarziu.
-Fetelor, va duceti la culcare ca maine dimineata sa fiti odihnite la concurs, iar daca atunci cand voi trece in inspectie voi gasi vreun baiat in camere, concurentele din acea camera vor fii automat descalificate! le striga antrenoarea.
Cateva fete rasera zgomotos.
-Nu radeti. Chiar riscati descalificarea!
Gabrielle se departa de grupul de fete, si se sprijini pe cealalta parte a autocarului, gandindu-se la visul ei si la cupa.
Minutele trecura repede, iar antrenoarea le trimise pe fete in camerele lor, nu intainte de a le mai reaminti de cateva ori repercursiunile gasirii unor baieti in camera.
La culcare, fata isi spuse ca deobicei rugaciunea si se destul de lungi in pat imbratisand perna. Pentru ea, ziua urmatoare avea sa fie ziua cea mare, ziua in care va dovedi tuturor ca in ciuda bolii ei, ea e totusi o campioana, ziua in care va simti metalul rece al cupei Campionatului National de Patinaj in mainile ei. Adormi cu acest gandi in minte.
A doua zi dimineata cand se trezi, isi cauta in geanta medicamentele ei, dar nu le gasi si isi dadu seama ca la uitase acasa.
-Nu o sa fie mare problema daca nu iau o zi doua! spuse ea apoi incepu sa se imbrace pentru micul dejun.
Putin dupa micul dejun incepu Campionatul, iar Gabrielle din culise astepta cu sufletul la gura sa fie randul ei.
-Si acum patinatoarea din Arizona, Gabrielle Sandal! anunta vocea arbitrilor intrarea ei.
Fata o imbratisa pe Chris si apoi iesi pe gheata incepandu-si programul.
La inceput executa miscari simple, gratioase, in ritmul muzicii, insa in scurt timp incepura sariturile iar ea simtea cum inima ii bate din ce in ce mai zdravăn in piept. Cand ajunse la triplul Axel simtea déjà ca nu poate respira cu usurinta, dar ignora acest fapt inceranc sa-si continue programul.
O saritura, doua sarituri, iar inima ei fragile inceta sa bata, corpul ei prabusindu-se cu zgomot pe gheata subtire.
Visul ei fusese implinit, pentru ca arbitrii si juriul ii acordasera cupa Campionatului de Patinaj. Castigase cupa, visul i se implinise, era campioana, dar…era mult prea tarziu pentru ea acum.
Cupa castigata la acel Campionat, sta acum pe raft, in mijlocul celorlalte, langa poza ei, nu pentru ca parintii lui Gabrielle se mandresc cu ea, a-si reaminti zilnic ce pret a trebuit sa fie platit pentru implinirea unui vis.

“Oh, mama, ce ma doare,
Si simt cum viata mea se stinge usor
Eu mor mama, eu mor!”
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Vis Fiction Contest - Vis

Fiction Contest - Vis Fiction Contest - Vis

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

PrincessLilou · *great wizard* Data inscrierii: 21/Sep/2007 Mesaje: 2942

O sa imi fie greu sa fac departajarea pentru ca mi-au placut amandoua foarte mult.

Lucrarea 1 - 8.5

am depunctat din cauza unei lipse de fluenta in evenimentele descrise. de exemplu faza cu telefonul la are nu am inteles pana la urma daca l-a aruncat in mare sau nu.

.MaDa · Trimis: 18/05/2009 13:41 Titlul subiectului:

Lucrarea 1 - 9
Nu ai dat prea multe informatii cu vedere la acel telefon. Adica, am inteles ca l-ai aruncat, si dupa, ca nu l-ai mai aruncat. Ea si-a imaginat ca-l arunca, ca apoi... sa-l bage in rucsac? Whatever. :D

Lucrarea 2 - 9
Nu imi plac accentele alea de pe deja, ai grija cu word-ul! :D Stiu ca puteai sa sfarsesti compunerea mai poetic, puteai sa pui mai mult accent pe aceasta parte, decat pe celelalte. Si este destul de obositor dialogul, prea mult....
_________________
<center> when life is a bitter pill to swallow, you got to hold on to what you believe..:)

Fiction Contest - Vis Fiction Contest - Vis

</center>

TipuCuTarus · Trimis: 19/05/2009 08:40 Titlul subiectului:

Lucrarea 1 nota 9

Mie unul mi-a placut , a fost frumoasa redactarea si îndeajuns de ok prezentarea subiectului in sine si felul cum ai legat propozitiile astfel incat spre sfarsit sa iasa visul la iveala :) mi-a placut ideea de singuratate-nebunie iluzorie, iar partea cu telefonul cred ca am inteles, cred ca defapt ar fi vrut cu toata ardoarea sa arunce telefonul ala blestemat in mare dar probabil era prea scump si nu la aruncat :D fiind doar o iluzie si un pretext anticipativ cum ar zice profa mea de romana :)) in rest imi place

Lucrarea 2 nota 8.50

Este un subiect abordat de multi, dar pe care putini reusesc sa il redea cu sentimente cu tot, mie mi sa parut ca aproximativ aproape esti, dar spre sfarsit ai grabit totul si ai stricat farmecul, prea mult ai lungit cu dialogul cred eu, iar prietena aia ce-a mai buna parca trebuia sa fie de bucată ei. a fost draguta ,dar se putea si mai bine, plus ca era previzibila de la inceput, ce nu este neaparat un lucru rau. oricum bravo :)
_________________
Omul este masura tuturor lucrurilor!

blu · *great wizard* Data inscrierii: 08/Iul/2007 Mesaje: 6650

lucrarea 1: 10

mie mi-a placut extraordinar de mult ideea, si citatul in franceza de la inceput mi-a placut si chestia lor cu "inchide ochii", dar mi s-a parut urat sa o foloseasca si cand i-a facut "surpriza" de a o parasi. si m-a bagat si pe mine in ceata porțiunea cu telefonul, dar nu mi s-a parut asa importanta
oricum mi-a dat un sentiment placut inca de la inceput cand descriai masina si infinitele lor drumuri la mare

lucrarea 2: 9

uhm ideea am gasit-o putin cliseica, persoana care isi da viata pentru visul ei, dar oricum e o idee frumoasa, si conceptul de a nu te da niciodata batut, indiferent de piedicile pe care le intalnesti la fel
am dat 9 pentru ca mi s-a parut putin superficiala, cred ca se putea lucra putin mai mult pe interiorul personajului, si ce simte el in legatura cu tot.
_________________

thank God
I'm a woman

Emily · Trimis: 30/05/2009 11:59 Titlul subiectului:

OMG! Am uitat sa votez :-|

So...

Lucrarea I:

Mi-a placut tema cu marea si iubirea lor :love:

si visul
Ai intarpretat tema nespus de bine :love:

Eu am inteles din fracțiune cu telefonul ca ea doar a visat ca il arunca... nu? :-/

Toata povestea de dragoste s-a sfarsit cand el a fugit.
De ce a fugit? Sa poate totul fusese visul ei doar...
Citatul de la sfarsit / inceput. da o nota asa aparte

Nota: 10

Lucrarea II:

E putin cam previzibila inca de la inceput, dar cum a spus si Tipul cu Tarus, asta nu e mereu un lucru extrem de rau, dar ceva surprinzator nu ar strica.
Mi s-a parut ca ai fortat putin pe la sfarsit, trebuia nu sa grabesti acctiunea, ci sa te concentrezi mai mult pe sfarsit, poate daca scurtai celelalte parti... :-/

Cu accentele de pe "deja" si de pe "idee" si eu am probleme, uite un sfat: scrie totul in notepad sau in wordpad si apoi poti "masura" cantitatea de cuvinte in word. :-D

Revenind la sfarsit : citatul de sfarsit a fost îndeajuns de frumos, dar mi se pare ca ai fortat acolo rima, in fine.
Povestea per ansamblu mi-a placut!

Nota: 9 [/quote]
_________________
Fiction Contest - Vis Fiction Contest - Vis

Citesc: Harry Potter şi Misterul Gemenilor (+18), in cerc, Flowers and Silence

nezumi · Trimis: 31/05/2009 12:37 Titlul subiectului:

Clasament final:

1. Lucrarea 1 (Lula Mae)
2. Lucrarea 2 (Emily)

Fiction Contest - Vis Fiction Contest - Vis

Felicitari fetelor :clap:

_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Fiction Contest - Vis Fiction Contest - Vis

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Emily · Trimis: 31/05/2009 16:10 Titlul subiectului:

Multumim!

Locul II!

Wow! Stiam ca Mada va castiga! :-D

_________________
Fiction Contest - Vis Fiction Contest - Vis

Citesc: Harry Potter şi Misterul Gemenilor (+18), in cerc, Flowers and Silence

vera bera · Trimis: 31/05/2009 19:03 Titlul subiectului:

owwhhh aiurea, am ajuns prea tarziiiu, am citit acum cateva zile dar nu stiu unde mi-era capul cand am zis sa votez :nugget:

oricum, voiam sa-ti zic, Mada, ca mi-a placut enorm compunerea ta 8->
edit: ohh stai, oricum Mada nu mai e pe forum sa vada :rolleyes:

_________________
<center> Fiction Contest - Vis Fiction Contest - Vis

</center>