Just me ^_^

Potty · Trimis: 19/06/2008 08:46 Titlul subiectului: Just me ^_^

Well, cum tot ma plimbam pe la subforumul asta inca de dimineata, mi-am zis... what the heck? ^_^
Prima data voi posta ultima lucrare de la Fiction Contest, caci imi este mai la indemana ^.^ Eu zic ca, la sfarsit, trebuia sa pun in evidenta si motivele care au impins-o pe Olivia sa procedeze astfel. Mie asta mi se pare ca lipseste >.< Poate am sa rescriu povestea intr-un viitor apropiat :hmmm:

Nu o fragmentez caci nu are rost.

Un vis de iarnă

- Cinci… patru… trei… doi… unu!
Ţipete nedesluşite, pocnitori, stropi de şampanie pe hainele tuturor. Astfel era întâmpinat noul an. Robert alergă la fereastră, privind fascinat jocurile de artificii. De mic copil fusese îndrăgostit de acestea. Ieşi afară. Frigul era teribil, iar stratul de zăpadă generos. Nu-i păsa. Privea cerul cu o duioşie deplină. În concis timp însă, începu să tremure. O haină pufoasă şi călduroasă îl cuprinse din spate, în timp ce o voce dulce şi suavă îi spuse:
- Nu vreau să răceşti, pui mic. Deşi mi-ar plăcea să te îngrijesc, mai bine nu riscăm, nu?
Robert se pierdu în ochii mari şi verzi ai Oliviei. Era, probabil, cea mai elegantă făptură din Calea Lactee, şi era a lui. Numai a lui! Tânărul o îmbrăţişează şi îi mângâie buzele dulci ca mierea cu ale sale. De fapt, e mai mult invers, dar nu contează asta. Ceea ce contează e că, deşi trupul lor avea 20 de ani, amândoi aveau un suflet de copil, şi profitau de orice clipă pentru a-l scoate la iveală.
După ce invitaţii au ajuns să se risipească, în jurul orei 4 dimineaţa, cei doi au început să facă curăţenie, cu Olivia în frunte.
- Ştii, începu ea, nu poţi merge tu singur mâine la fratele tău la cină?
- Nu mă enerva din nou cu asta, sosi răspunsul. Suntem împreună de un an, este timpul să te cunoască. Nu înţelegi că nu vreau să te ascund? De ce îţi este aşa de frică?
- Trecutul meu, murmură Olivia. Cine ştie ce crede despre mine...
Robert lăsă tava pe masa şi îi strânse voinic mâinile într-ale sale. Îi sărută părul roşcat şi creţ, mai pufos decât însuşi măreţul Cocolino, pe urmă care o îmbrăţişă. Era absurd să-şi facă atâtea griji! Fratele său va înţelege, ştia sigur asta...
***
Frig. Groaznic de frig. Maşina nici nu dorise să pornească la început, şi îndată ce o făcu, cei doi se rugară să nu rămână înzăpeziţi pe undeva. Într-un sfârşit, au ajuns la destinaţie, dar primirea nu a fost tocmai călduroasă:
- La ora asta se vine? Am spus să veniţi la 6 seara, nu dimineaţa! ţipă furios Claudiu, fratele lui Robert.
- Calmează-te, frate. Am întârziat două ore. Încearcă tu să conduci pe o vreme ca asta, şi ulterior stăm de vorbă.
Aruncând o privire spre masa din sufragerie, observă că friptura abia fu pusă. Perfect, dacă nu ajunseră la aperitive, măcar se puteau înfrupta din carnea delicioasă. Robert îşi aruncă haina într-un cuier, după care se aşeză la masă. Fratele său îl urmă, în timp ce Olivia stătea pitită lângă uşă, tremurând ca o frunză în bătaia vântului.
- Iubito, vino aproape noi! Ce faci acolo? Numeri hainele Anei din cuier?
Ana, concubina lui Claudiu, tuşi.
- Nu sunt aşa de multe, replică ea.
Pentru nimeni nu era un secret că Ana nu credea în căsătorie; şi nici Claudiu. Se certau, se împăcau, fie în stradă sau în dormitor. Dar nu aveau de gând să-şi lege destinele mai mult decât erau deja legate.
Olivia oftă, şi se aşeză alături Robert. Mâncarea îi rămase însă în gât, căci fratele soțului iubit o privea cu duşmănie. După cină, cele două femei au rămas să strângă masa, că deh, emanciparea bărbatului!
***
- Vreau să mă căsătoresc cu ea, spuse Robert dintr-o dată, aflaţi în biroul gazdei.
Linişte desăvârşită. Nu se auzea decât vântul nemilos care lovea cu vigoare în geam. Ziceai că e o fiară flămândă, însetată de sânge, care îşi cere hrana.
- Nu te las, sosi într-un sfârşit şi răspunsul.
- Cum anume nu mă laşi?! E viaţa mea! Nu ţi-am cerut permisiunea, doar te-am informat! Nu mai sunt un copil, ca să-mi spui ce să fac la fiecare pas!
O venă îi pulsa puternic.
- Nu, poate că nu mai eşti. Dar aşa te comporţi, concluzionă Claudiu. Ce naiba, e o dansatoare de cabaret!
- A fost, spuse băiatul aspru. Se întoarse, pregătit să plece, chit că va muri îngheţat sub un munte de zăpadă. Însă simţi cum este prins de mână:
- Ascultă-mă pe mine. Să rupi relaţia asta cât mai ai timp. Nu ai de unde să ştii ce fel de nevastă e. Mă îndoiesc că ai ajuns să o cunoşti atât de bine. Las-o! Pleacă de lângă ea! Nu e o ameninţare sau avertizare sau ceva de genul. E un sfat. Leapădă-te de ea acum că ai ocazia.
Robert se smuci, şi părăsi încăperea. Se îndreptă nervos spre bucătărie, dar se opri în pragul uşii. Olivia spăla vasele, fredonând o melodie. Ah, cât era de frumoasă! Să se lepede de ea? De cea care îi aducea alinare în indiferent ce moment? Îşi privi prudent mâna. Zâmbi în timp ce un gând macabru îşi făcu loc în mintea sa. Mai devreme sau mai târziu, se va lepăda de propria existenţă, prin îndepărtarea trupului său supus putrezirii. Când fiecare strop de viaţă se va scutura de pe el laolaltă cu acest înveliş înjosnitor de carne. Când nu va mai rămâne nimic, nici măcar praful scheletului măcinat de timpul necruţător. Să se lepede de ea? Mai degrabă ar sosi acest moment al morţii decât cel al despărţirii brutale. Şi pentru ce? Pentru că un insensibil privat de margini a gândit astfel.
- Am terminat aici. Mergem acasă? întrebă fata, întrerupându-i astfel şirul gândurilor.
- Mda… sigur că da. Şi îi zâmbi cu dragoste.
Vremea rămase la fel de neprielnică, dar drumul înapoi a fost lipsit de evenimente neplăcute.
***
Stătea la fereastră. Noapte. Luna nu era la fel de frumoasă ca în alte dăţi, dar era suficient de atrăgătoare pentru a-i suci minţile. Din spatele său, Olivia îi cuprinse talia cu mâinile ei subţiri:
- Sunt geloasă. Geloasă şi tristă. Cum aş putea eu concura cu o întocmai rivală?
Tânărul se întoarse cu faţa spre ea, spunând:
- Nu e nevoie să concurezi cu nimeni. Deja eşti pe primul loc.
O sărută îmbătat de dragoste, şi îi strânse trupul firav în braţele sale. Mâna lui cobora încet-încet pe sub halatul subţire din mătase, alunecând într-un final într-o zonă aparent interzisă. Sângele lor clocotea, cei doi contopindu-se într-un păcat dulce ca nectarul. Două trupuri au transformat unul singur, în eficacitatea nopţii, acompaniate de strigătele nebune de euforie. Luna îi privea prin fereastra întredeschisă. Ce oroare! Ce grozăvie! Ce păcat ! Dar într-o zi, se va lepăda şi el...
***
De ce nu răspundea la telefonul mobil? Ştia sigur că îl are cu ea. Mereu îl avea. Robert oftă. Îi era dor de frumoasa lui logodnică, după o săptămână de despărţire. Dacă nu trebuia să plece urgent în interesul facultăţii, nici că ar fi făcut-o. Ajuns acasă, o va scoate la restaurant. Dacă va da de ea mai întâi, desigur. În apartament nu era însă nimeni. Nu acesta era totuşi şocul principal. Înăuntru se găsea o dezordine de nedescris. Ce-i drept, el ar fi trebuit să ajungă cu o zi mai târziu, şi poate nu a avut timp frumoasa zeiţă să facă curat? Dar de ce aşa mizerie de la bun început? Stupefiat, observă că seiful era gol. Pe birou găsi un telefon fix, clipind cu o luminiţă verde-deschis. Ascultă mesajul. Imposibil! O confirmare de bilet dus de avion înspre Londra?! Trebuia să meargă la aeroport. Ce naiba se întâmpla? În graba sa, răsturnă un coş de gunoi. Era deja destulă mizerie acolo. Se aplecă să-l umple rapid la loc, după care avea să iasă pe uşă. Însă se opri în momentul în care găsi un... test de sarcină. Rezultat pozitiv.
***
Maşina nu gonise niciodată atât de repede. Aeroportul. Cât mai era până ajungea la el? Ah, în sfârşit! Trecu ca un nebun pe lângă oamenii cu bagaje, şi se îndreptă către locul de plecare al zborului respectiv. Nu se putea... Nu avea cum... Dar o zări. Avea o geantă în mână şi tocmai păşise dincolo de poartă. Trecu în viteză pe lângă oamenii în uniforme, ignorând strigătele lor. Avionul trebuia să decoleze, dar ea nu mergea spre el; se îndrepta către un loc ferit. Unde naiba?! În cele din urmă, o ajunse şi o prinse de mână. Cu răsuflarea tăiată, o întrebă:
- C-c-e f-f-ac-i?
Mai mult nu reuşi să pronunţe. Olivia îl privi uimită.
- Ce cauţi aici? Trebuia să te întorci abia mâine!
Robert nu reuşea să înţeleagă. Recăpătându-şi suflul, spuse:
- Ce faci? Unde pleci? De ce? Ce s-a întâmplat? Am găsit un... test de sarcină. Pozitiv... E al tău?
Olivia se albi.
- E... mai vechi. Nu pot să cred că nu l-am aruncat până acum.
Ochii băiatului sclipiră.
- Asta înseamnă că vom fi părinţi?
Olivia îl privi ironic. Nu îl mai privise nicicând aşa.
- Nu, idiotule. Nu vom fi părinţi. L-am avortat acum câteva zile. Doar nu-ţi imaginai că voi păstra un copil la anii mei, nu?
Nu mai respira cum trebuia. Orbit de tristeţe şi durere, o prinse aspru de ambele membre şi începu să o scuture.
- Cum ai putut să faci asta ?! Olivia, nu te mai recunosc, ce-i cu...
Nu apucă să-şi termine propoziţia căci două braţe mai puternice ca ale sale l-au despărţit de fată. Alunecând pe gheaţă, Robert se izbi de un stâlp din spatele său, prăbuşindu-se în josul acestuia. Simţi sânge cald curgând.
- Nu poţi să o recunoşti, căci de fapt nu ai cunoscut-o niciodată, zâmbi ironic Claudiu. Te-am avertizat frăţioare, şi nu ai vrut să asculţi. Ţi-am spus să pleci. Nu ai vrut, plecăm noi acum.
Niciunul dintre trădători nu observă că tânărul de la pământ sângera. Temându-se să nu se ridice prea curând, Olivia îl apucă pe Claudiu de mână, alergând împreună către avion. Picături de apă sărată îi udau buzele, dar Robert nu reuşea să le oprească. Şi nici sângele. Îi privi neclintit printr-o perdea de lacrimi pe fratele şi logodnica sa, până ce au dispărut din câmpul său vizual. "Ochii verzi, niciodată să nu-i crezi ". Fraza îi răsuna în minte... Îşi imaginase că descoperise cea mai albă, mai inocentă şi curată dintre flori… Dar era mai pătată decât şi-ar fi închipuit el vreodată...
La scurt timp după, îşi pierdu cunoştinţa. Se scoate din somn pe un pat de spital. Clipi des, până ce i se limpezi privirea. Un medic şi o asistentă verificau o fişă medicală. Oare a lui? Vru să vorbească, dar se răzgândi, şi încercă să se ridice. Ce straniu! Nu-şi simţea trupul! Nici doctorul, şi nici asistenta nu băgară de seama că pacientul se trezi. Oftând, femeia spuse:
- Ce trist! La o vârstă atât de fragedă! Eu aş prefera sincer să mor decât să rămân paralizată pe viaţă...

Capshunik · *lil' fairy* Data inscrierii: 03/Noi/2007 Mesaje: 115

wow

am ramas masca. E extraordinar de frumoasa povestea! mi-au placut enorm de mult descrierile facute, si personajele de altfel. fiecare are o personalitate unica care scoate in evidenta un caracter unic in poveste.
olivia este genul de fata care il intanesti des in viata de zi cu zi
robert- hmm imi place tipul pentru ca o iubeste cu adevarat, dar mia provocat un pic de mila si din cauza bolii si din cauza ca era credul si prostanac... da na asa e dragostea
claudiu ..belah urasc personalitatile de telenovela! dar a avut un rol important.
de întocmai mi-a placut foarte mult cum ai trecut de la duiosie si frumuseste la tristete si amaraciune. eram foarte concentrata si credeam ca e un story numai cu gingasii happy enddinguri si tot asa dar am ramas placut surprinsa si mi-a placut mai mult ca ai trecut discret la alta stare.

next pweezz ^.^
_________________
Just me ^_^ Just me ^_^

Mistalee · Trimis: 19/06/2008 22:39 Titlul subiectului:

frumos si trist in acelasi timp :-(

Olivia- hmm :hmmm:

eu nu prea cred ca oamenii se pot schimba cu adevarat.. :-/

se pot ajusta anumite atitudiuni, se pot preface , dar pana la urma revin la ceea ce sunt cu adevarat.. :-/

Dar felul cum si-a batut joc de Robert nu are nicio scuza, chiar daca invoca trecutul..
Claudiu e cel mai mare ipocrit :closedeyes:

banuiesc ca el era atunci cand ea privea luna :unsure:

Si cum i-a spus ca a avortat copilul! Ca si cum ar fi fost o chestie banala.. :closedeyes:

bine probabil nici nu era al lui..
Mi-e mila de Robert..a suferit cel mai mult si fizic si sufleteste :-(

vera bera · Trimis: 20/06/2008 01:30 Titlul subiectului:

Ooof, and i wanted to be the first who replies TT_TT am citit azi dimineata dar... >_>
In fine. Chiar ma bucur ca ai pus povestea aici ^___^ am citit-o intr-un concurs vechi si imi planuiam cum sa te laud fara sa fiu off topic, phihi.

Pai da, ar fi fost mai linistitor sa ne spui ce a impins-o pe Olivia sa faca asta, dar zic ca pana la urma orice e posibil si exista destule motive. E trist totusi, se vedea si din actiunile lui Robert dar si din gandurile lui ca o iubeste mult. E proasta ca l-a parasit. Daca nu vroia copilul sunt sigura ca Robert ar fi inteles-o. Poate nu era al lui si nah...

Mi-a placut si ca acorzi atentie multor detalii. N-ai lasat-o pe Ana chiar de umplutura (cum a zis ... :shifty:

) ci i-ai atribut o calitate complexa, cred eu.
Apropos de Ana. Ea cum s-o simti oare?

Plus, m-am indragostit de faza cu luna, cand Olivia era geloasa :wub:

Abia astept sa mai vad altele ^^

Si de curiozitate, ce tema avea concursul? :blush:

as cauta iarasi (prin cosul de.. gunoi?) dar ma gandeam ca asa imi ia mai putin...

Edit: acum am vazut titlul. Se potrivea mai bine "un cosmar de iarna" :lol:

_________________
<center> Just me ^_^ Just me ^_^

</center>

Anne Marie. · Trimis: 20/06/2008 01:47 Titlul subiectului:

SnoopyCat · *lil' witch* Data inscrierii: 03/Mai/2008 Mesaje: 1707

stii ca ti-am dat 10 ptr asta,nu?

ma bucur ca nu ai fragmentat-o
si....si eu obisnuiesc sa revin asupra lucrarilor mele,fac zeci de variante,dar niciuna nu ma satisface...

deci,textul e bun,dar cum la concurs ai avut limita de cuvinte,daca revii asupra lui poti sa-l mai lungesti,sa-l dezvolti..

so Keep this way! :-D

_________________
<center> Just me ^_^ Just me ^_^

</center>

nezumi · Trimis: 28/06/2008 10:05 Titlul subiectului:

Si-a deschis topic de proza si nici macar nu mi-a zis. Ntz, ntz, ntz...
Mi-a placut lucrarea aceasta de la concurs, chiar merita sa castige. Ai descris elegant intamplarile, ai surprins bine trairile personajelor. Lucrarea e plina de forta, dar si de sensibilitate. Bravo si asteptam sa mai pui!
_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Just me ^_^ Just me ^_^

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Ariana · Trimis: 28/06/2008 17:18 Titlul subiectului:

Deci povestea a fost geniala ... chiar mi-a facut placere sa o citesc ^_^
ai talent ... am observat asta
povestea a fost chiar neprevizibila .. nici nu-mi trecea prin cap ca o sa se termine asa si ca Olivia o sa faca ce a facut :-|

felicitari si tine-o tot asa!

nezumi · Trimis: 05/07/2008 14:27 Titlul subiectului:

Potty, ceva nou pana maine :-)

_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Just me ^_^ Just me ^_^

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>

Anne Marie. · Trimis: 07/08/2008 22:39 Titlul subiectului:

pooooootty, de ce l`ai lasat arhiva :'-(

readu`l, readu`l :bounce:

imi placea sa citesc proza scrisa de tine :wub:

defapt imi place, nu stiu de ce am vorbit la trecut :lol:

_________________
<center> Just me ^_^ Just me ^_^

</center>

nezumi · Trimis: 05/07/2010 22:54 Titlul subiectului:

Zace aici de aproape doi ani. Nu faci nimic in privinta asta? :closedeyes:

_________________
<center>
"I'll love you forever, Sid."
"You will?"
"Yes, that's the problem."

Just me ^_^ Just me ^_^

Citesc: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/n-cerc-vt2034.html]În cerc[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/flowers-and-silence-18-vt2050.html]Flowers and Silence[/url]
Scriu: [url=http://fairy-fic.myforum.ro/penumbr-18-vt1623.html]Penumbră[/url], [url=http://fairy-fic.myforum.ro/scntei-albastre-vt2112.html]Scântei albastre[/url]
</center>