Pulbere de cărbune

kitty · Trimis: 23/09/2013 13:45 Titlul subiectului: Pulbere de cărbune

http://www.youtube.com/watch?v=l6q4CEIfVIU

Contează cum pășești, acesta e secretul. Nu să pleci mai devreme, pentru a-ți lua o marjă de eroare, conteaza fiecare pas pe care îl faci, totul pentru a valorifica și a stoarce de eficace fiecare clipă.
Controlul este cea mai mare iluzie, el se împletește pe mărime ce se evaporă printre degetele tale și se încolăcește în jurul picioarelor, oprindu-te în loc, privându-te de libertate, urcă, îți înnodă mâinile, iar în final – ochii. Dar mintea nu ți-o poate strivi nimeni, gândurile, da, ele sunt cuțitele eliberatoare. Dar lama este ascuțită indiferent de scop, așa că... Ai grijă cum îl ții, vei sângera indiferent de sursa rănilor.
Noi suntem niște masochiști, criminalii propriilor ființe. Ar necesită să existe legi și pentru așa ceva, dar cine dracu’ dă doi bani pe cei din jur în ziua de azi?
Cu mâinile îngropate în buzunarele hanoracului am decis să mă pierd azi. Mi-am lăsat mașina parcată în garaj și am pornit spre întâlnirea cu Oana. O să întârzii, dar puțin îmi pasă, e ultima figură pe care aș dori să o văd oricum. Mă așez pe o treaptă cimentată și îmi aprind o țigară – să aștepte și mai mult!

Îmi place să mă pierd în cifrele diverselor studii pe care le caut pe net, să mă regăsesc în masele de oameni, să încerc să mă conving că nu sunt singura. Îmi place să cred că cineva, undeva, gândește și face ce fac și eu acum.
Îmi căptușește globul casant în care m-au închis, mă încalzește și îmi dă speranță. Dar sticla se va sparge, simt aerul racindu-se, semn că se subțiază și mă apropie de societatea de afară. Oare cioburile vor fi mai ascuțite și tăieturile mă vor durea mai tare? Sau vor fi atât de mici încât se vor ancora prin întreaga circulație, sfidând apărarea mea exterioară și invadându-mă? Să facă asta, chiar le rog, să... Se lupte și să o distrugă pe ea.
Îmi las laptopul pe pat și mă apropii de geam, strâng cu tărie marginile pervazului și îmi las mintea să fie invadată de alte multe cifre. Știință exactă nenorocită. Lumina laptopului se stinge și rămân în întuneric. Doamne, e al naibii de liniște, dar liniștea râde și mă amenință cu ce va urma mâine. Îi fac jocul, bâjbâi drumul înapoi și încerc să îi conturez portretul sadic. Dar creionul tabletei refuză să deseneze ochi negri, iar chipul, prin mișcări rapide și hașuri, capătă luminozitate, culoare. Sfârșind schița, mă opresc și mă uit la ce am desenat. Îmi strâng bretonul cu membrele și mă adorm plângând.
_________________
<center> Pulbere de cărbune Pulbere de cărbune

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

kitty · Trimis: 08/11/2013 19:47 Titlul subiectului:

Niciodată nu mi-am dorit să devin doctor. Mereu mi-a agreabil să mă mânuiesc motoare, să reinventez, să repar, dar numai când venea vorba de mașinării excluzând viață.Viața, sincer, mă scârbește, toate circuitele sunt prea complexe. Poate că aș fi prins drag de medicină dacă aș fi învățat la timp – ce gând cretin. Dacă nu era maică-mea cadru universitar, probabil acum nici nu treceam anul șase. Drace, nici nu știu când a trecut, de fapt și dacă mi-am dorit cu adevărat. Toți cei cinci ani sunt o întreagă mahmureala pentru mine, iar acum, mama s-a gândit să pună piciorul în prag și, la insistențele mele, să lase iar de la ea și să mă ajute cu licența. Așa că azi, 10 iulie, ora 7 dimineața, mă aflu în mașină cu mama așteptând cu nerăbdare să dau de debutantul automat de cafea.
Ce meserie și-a ales și ea, nu am înțeles-o niciodată, mă dor toate oasele numai îndată ce mă gândesc mirosul de deces de pe secție. De unde știu? Bănuiesc, nu am fost nicicând la ea în vizită.
După ce am trecut de protocolul stupid de descotorosire a încălțămintei de stradă, am încercat să îmi obișnuiesc privirea cu culorile prea stridente care parcă erau puse intenționat în combinații idioate de complementaritate pentru a-mi face mie rău.
Profitând de neatenția ei, am furat cartela de acces și am alergat pe hol pentru a-mi procura licoarea trezirii. Pe numele zeilor africani, ce m-aș fi făcut scutit de voi?!
În dreapta, într-un intrând, ascunsă în semi-întuneric, stătea o mare de pijamale prea largi ce se chiora să descifreze o carte:
- Păpușă, nu crezi că ar fi mai bine dacă ți-ai găsi culcușul undeva, știu și eu, la lumină sau măcar departe de zgomotul automatului de cafea?
Am așteptat tâmp câteva minute, ascultând cum dădea paginile. Nu s-a clintit și nu a schițat nicio tensiune.
Moarte, moarte, miroase a moarte peste tot!
_________________
<center> Pulbere de cărbune Pulbere de cărbune

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

blu · *great wizard* Data inscrierii: 08/Iul/2007 Mesaje: 6650

Sunt aici, citesc! Mai pune!
_________________

thank God
I'm a woman

kitty · Trimis: 21/11/2013 20:09 Titlul subiectului:

Wa <3 Nici nu stii cat ma bucur ca citeste cineva :D Multumesc, pentru tine, ma voi stradui sa postez periodic, sper sa iti placa :D

Pulbere de cărbune Pulbere de cărbune

Până la urmă nu am reușit să dorm.
Exact când reușeam să ațipesc, venea asistenta ba să îmi schimbe perfuzia, ba să mă zgândăre cu termometrul. Mi s-a părut și groaznic de cald pe secție, așa că m-am furișat la prima oră și am fugit pe hol. Era plictisitor. Mulți oameni prea veseli și calmi, mă sufoca reveria lor. Mai veneau și dubioasele de voluntare pentru a-mi dărui baloane, sau a mă invita să învăț împreună de pitici. Le-am înjurat de două ori și s-au hotărât să mă lase în pace.
Exact îndată ce mă ascunsesem departe de agitația asta în ritm lent, a apărut un nătâng cu replici ieftine și o atitudine ce prezicea un vid dens și greu ce îi înlocuia materia cenușie. Nu știu cum, dar, când citești, există două posibilități: ori cartea este scutul ireproșabil împotriva idioților, căci sunt conștienți că sunt prea complexe și îi sperie, ori îi atrage ca un magnet, din pură curiozitate probabil. Ăsta probabil era din categoria a doua, spre ghinionul meu.
A renunțat destul de greu și, nu pot minți că am fost dezamagită să îl aud plecând în liniște. Mi-era dor de afară, de tot ce era comun și acum nu mai e.
M-am furișat înapoi la simplu timp. Îmi distrusese toată lipsa deconcentrare, mi-a amintit și m-a răscolit din nou. Răscolind calendarul telefonului, am vrut să mă metamorfozez în eu cea de acum o săptămână: mai sunt două zile!
Mi-am luat cărbunele, am încercat să schițez ceva, dar am sfârșit prin a rupe hârtia prin apăsare și prin a o arunca.
Mi-am aruncat capul pe pernă și m-am întors spre gream.
- Bună. Îl lași puțin pe domnul doctor să vorbească cu tine? am recunoscut vocea de mai devreme, dar mult mai tremurândă și nesigură.
Va fi distractiv.
_________________
<center> Pulbere de cărbune Pulbere de cărbune

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

vera bera · Trimis: 22/11/2013 22:35 Titlul subiectului:

aww si eu, si eu! si eu sunt aici

imi place la nebunie - nici nu m-asteptam la mai putin din porțiunea ta - desi nu inteleg deocamdata exact, e o alternare de timpuri, nu?

in absolut orice caz ador cat de hmm sarcastica si sceptica e :love:

_________________
<center> Pulbere de cărbune Pulbere de cărbune

</center>

kitty · Trimis: 24/11/2013 11:38 Titlul subiectului:

Sunt doua personaje, cam tipic mie :lol:

nu stiu de ce am inclinatia asta spre monologuri sau povestiri la persoana 1. O sa pun culori, sa se inteleaga cine vorbeste ^_^ Bine ai venit, Bets, sper sa va placa *shivers*

[url]http://www.youtube.com/watch?v=VVgixOjGhVU[/url]

Începutul dialogului a fost foarte cuprinzător:

- Nu. mi-a răspuns cu aroganță zgâtia și nici nu s-a deranjat să se întoarcă.

Am rămas cu fișa în mână și m-am uitat la ea. Nu puteam să o oblig, dar puteam să o conving. Am convins-o pe Oana de atâtea ori că nu am înșelat-o, cât de greu poate fi să conving un copil să îmi spună cu gura sa că are cancer?

M-am așezat pe pat și, deși am simțit cum s-a deplasat câțiva centimetri mai departe, am început să scot cuvinte de la ea punând întrebări care aproape că aveau și răspunsul în ele.

În final, s-a întors și am recunoscut chipul de mai devreme.

- Câți ani ai, Ina? Să mai aflăm câte ceva despre tine și care să mă ajute, zic.

- 17. Aproximativ 18. Vezi că scrie în fișă, zic.

Examenul obiectiv decurgea mecanic, stângaci, nici nu știam ce să caut la ea, singurele dăți când chiar examinasem pacienți a fost pentru examen, iar atunci știam oricum ce aveam de văzut, era un privilegiu de care am zis să profit la maxim.

- Merci, Ina, ne mai vedem!

- Mda. Vezi că și medicii de familie au nevoie de memorie vizuală, domnule doctor. m-a îndulcit iar cu ironie și s-a trântit la loc în poziția în care o găsisem.
_________________
<center> Pulbere de cărbune Pulbere de cărbune

Your part of town against mine, I saw you standing on the opposite shore
But by the time the first bombs fell we were already bored</center>

blu · *great wizard* Data inscrierii: 08/Iul/2007 Mesaje: 6650

A-ha! Deci ea este pacienta internata, cea care citea pe hol in semi-intuneric, si este bolnava de cancer?...
Mie imi place ca scrii din doua perspective, ajungi sa intelegi mai bine personajele... Sunt curioasa cum o sa decurga actiunea, pana aici imi place! Mai scrie! :kiss:

_________________

thank God
I'm a woman